22,212 matches
-
plan material, ne dă posibilitatea ca și popor, să învățăm mai ușor drumul corect de urmat aici pe acest pământ. Lumea aleargă după progres material, după realizări tehnologice, după societatea de consum exagerat, dar poate că nu este cea mai fericită alegere. Toate aceste lucruri (realizări de excepție fără îndoială care presupun multă inteligență) sunt realizate cu prețul unei vieți de sclav din partea multor oameni. Acei oameni care lucrează pe șantiere timp de 10-12 ore pe zi, deși sunt plătiți pentru
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nu e perfect și definitiv, ba dimpotrivă totul este provizoriu și perfectibil. Acestora, ca și tuturor celor ce vor avea tăria să parcurgă modestele noastre încercări, prinse între coperțile acestei lucrări, le mulțumim de pe acuma și le urăm izbândă deplină, fericiți și bucuroși acolo unde ne vom afla, de reușita lor. Autorii. VOLUMUL UNU SATUL Motto: ...veșnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, și inima-ți zvâcnește mai rar, ca și cum nu ți-ar bate în piept
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vreme, până către sfârșitul secolului XIX, călătorul iubitor de drumuri de munte se mulțumea cu traseele cunoscute numai de călăuze angajate în satele din preajma punctelor de plecare, care contra unui comision destul de modest urca muntele împreună cu domnii veniți dela orașe, fericite că au ocazia să facă rost de un ban. Abia în anul 1902 un grup de muncitori italieni prefigurează, dând o formă acceptabilă plaiului dela Pietrele Albe până la Casa Societății Carpatine - Cabana Bâlea Cascadă - porțiunea cea mai dificilă, cea mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
împreună îl parcurseseră în douăzeci de ore, ciobănașul singur îl făcuse în jos și în sus numai în zece, parcă zburase, parcă se dăduse de-a rostogolul prin omăt. De-aceea i au dublat onorariul făcându-l și pe el fericit, care în semn de respect și mulțumită lea zis o colindă potrivită zilei de an nou și sân’ Văsâi, le-a urat ședere plăcută și «zâua bună că m-am dus».- «De atunci prea cucernice părinte, eu împreună cu soțul meu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
recăpăta brazda ce ni se furase. Dar zodiile ne sunt potrivnice. Războiul a fost un adevărat dezastru nu numai pentru țara noastră, dar și pentru restul omenirii. Nici douăzeci de ani nu trecuseră de când întregul nostru popor începuse a privi fericit în perspectiva unor vremuri prospere, realizasem în sfârșit o țară cuprinsă în granițele ei firești, cu un popor de-o limbă, de-o făptură și de-o seamă, guverne și un sistem parlamentar care, în ciuda matrapazlâcurilor unor mărunți oameni politici
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
continuînd cu cartea propriu-zisă. Pentru că nu întot deauna lucrurile sînt cum par. Vezi uneori, la cursele de semifond de pe pistele atletice, două grupuri de sportivi alergînd unul în spatele celuilalt, la 7-8 metri distanță. Un inocent ar vedea în cei dintîi fericiții cîștigători, pe cînd ultimii i-ar părea niște losers. Dar cel care-a urmărit cursa de la început știe că ordinea asta e iluzorie : în realitate, cei din față sînt, de fapt, cu o tură în urma celorlalți și vor fi repede
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fumez și eu. Eu am început s-o scald, iar ea, ca să mă ajute, mi-a zis : „Vrei să zici că ești un tip sportiv ?“. „Da - am prins eu din zbor - sînt un tip sportiv.“ Mi se păruse o rezolvare fericită. Era o chestie să fii un tip sportiv, mai ales că eu, în realitate, nu prea aveam treabă cu sportul. Am ținut-o o săptămînă-două cu „sînt un tip sportiv“, dar dup-aia mi-am dat seama că nu mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a ales, desigur, varianta cea mai onorabilă : și-a aprins țigara invers, de la filtru (să fumezi și țigara și, apoi, și filtrul ar fi fost o caznă mult prea greu de suportat). Chiar și-așa, Liviu n-a fost prea fericit. După doar două fumuri, i-a venit să borască, ceea ce a și făcut - ne spunea el -, pe țîțele unei gagici pe care o ținea pe genunchi. Cu toții îi deplîngeam soarta bietului băiat, dar îl invidiam în secret pentru țîțele pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
așa e forma de genitiv a numelui ei în vorbirea țăranilor din sat - Dode vine de la Gheorghe, și Tia de la Filoftea) nu s-a schimbat, firește, deloc. Cînd am fost următoarea dată în sat, nu erau mai prosperi sau mai fericiți decît îi știam și, așa cum era de așteptat, uitaseră complet de toată povestea. Între timp, Dode s-a îmbol năvit de TBC și a murit, iar țața Tia a ajuns ca vai de ea. Desigur, ai mei au găsit pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acolo, am rămas nemișcat, neștiind ce mai trebuia făcut. / Ce expresie idioată, „să intru în ea“, de parcă aș fi intrat cu totul, ca în povestirea din O mie și una de nopți cu femeia gigantică. Dar există, oare, expresii mai fericite ? „Să o pătrund“ sună și mai ridicol (mă și văd cu degetul la tîmplă, pătrunzînd adevărurile lumii acesteia). Limbajul științific gen „penisul meu i-a penetrat vaginul“ mi se pare mai vulgar chiar decît „mi-am băgat pula în ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că la vremea respectivă nu mi-am acordat nici o circumstanță atenuantă. și m-am socotit, pur și sim plu, un impotent iremediabil, chestie care m-a terori zat mult timp după aceea (vreun an și ceva), pînă cînd am avut fericita ocazie să-mi dovedesc contrariul. Cu Ioana am plecat după aceea la gară, să iau trenul, și, în așteptarea orei de plecare, am mai stat vreo jumătate de oră pe bancă, în Parcul Gării, lîngă bețivi, cerșetori și țărani care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
m-am cățărat eu și am scuturat creanga pe care stătea, pînă a căzut -, a luat o bătaie zdravănă de la un alt motan etc.). În vremea aceea, în camera noastră de cămin mirosea numai a amoniac, dar ne putem socoti fericiți că nu ne-a făcut, în plus, și bucuria cu puricii. Deocamdată, puricii stăteau numai pe el. Avea să ne facă bucuria asta ceva mai tîrziu, cînd l-am dus la părinții Svetlanei. Îi montasem o zgardă din aceea specială
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
rităților Statului pentru felul cum sunt tratați cei care au servit Țării timp îndelungat și cum nu sunt recompensați pentru stăruință și competență... Titlul textului Mi-i dor să fac treabă, pus la încheierea Cărții, vine să completeze în mod fericit și pilduitor susținerile autorului cărții referitoare la cât de mult greșește Statul român de astăzi când, în loc să le ofere cetățenilor săi locuri și posibilități de muncă, inclusiv lucrul pământului, le acordă tot felul de ajutoare sociale care se consumă pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dorințele, părinții exultă atunci când i le ghicesc și i le satisfac. Pentru părinți, copilul reprezintă tot ceea ce poate fi mai prețios și mai drag, este lumina vieții lor și sunt gata de orice sacrificiu pentru a-l vedea împlinit și fericit. Este atitudinea firească și lăudabilă a părinților față de progeniturile lor. Dar... Există și pericolul exagerărilor în satisfacerea dorințelor și pretențiilor uneori aberante ale copilului, al permisivității și toleranțelor fără măsură care duc la apariția extravaganțelor, a lipsei de respect, a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de la o clasă la alta era iminentă, acest lucru petrecându-se chiar și pe parcursul unui an școlar. Încă de atunci, copilul Dumitru Dascălu și-a dat seama că unii învățători, cu chemare pentru profesie și cu o alcătuire a caracterului fericit structurată și echilibrată aveau o atitudine binevoitoare și înțelegătoare față de posibilitățile diferite ale elevilor în asimilarea cunoștințelor. Alți învățători, mai ales dăscălițe, înzestrate de natură cu temperament coleric, erau excesiv de iritabile, îi bruscau și loveau pe copiii mai înceți la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mei elevi mă considerau apropiat ca pe părintele lor. La una dintre reuniunile absolvenților din seria 1975, în momentele consacrate confesiunilor, am aflat că în limbajul lor familiar eram numit tata Fetescu. Mărturisesc că aflarea acestui atribut m-a făcut fericit. Un absolvent din seria sus-amintită (O. S.) îmi scria din armată și în titlul unei misive, datată 22 nov 1975, mi se adresa: Stimate tovarășe diriginte, iubitul meu părinte. Autorul scrisorii era un tânăr inteligent, spontan, vesel și cu reale
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vă revedea școala, dascălii, colegii, că nu uitați anii adolescenței pe care i-ați petrecut împreună în acest sanctuar de cultură și înălțare spirituală care este Școala Normală „Vasile Lupu”. Viața de internat timp de cinci ani, momentele plăcute și fericite petrecute împreună, ca și eveni mentele mai puțin faste v-au unit sufletește, au sudat relații trainice de prietenie între voi și au generat dorința de a vă revedea, de a fi din nou împreună. Înclin să cred că sunteți
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îl definește ca intelectual rasat și ca tezaurizator de valori spirituale. Citea și adnota cu pasiunea însetatului de cultură și împărtășea cu dărnicie înțelepciunea izvorâtă din preaplinul spritului său pătrunzător și creator, din bogăția sa sufletească. Cei ce au avut fericitul prilej de a-l contacta și de a sta de vorbă cu el nu îl vor uita niciodată. Dispariția lui intempestivă a lăsat un gol imens în sufletele celor care l-au cunoscut, l-au prețuit și l-au iubit
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
avea mulți prieteni cu care întreținea legături permanente prin corespondență, pentru care avea o preferință aparte, prin convorbiri telefonice prelungite, la ore de seară, prin schimburi de volume tipărite și prin vizite. Aici se cuvine o precizare. Poetul se simțea fericit când îi soseau oaspeți dar el nu se deplasa decât arareori din Slobozia sa natală, satul căruia i-a rămas statornic până la sfârșitul vieții și în țărâna căruia își doarme somnul de veci. Mihai Munteanu a fost un scriitor harnic
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
semenii noștri care se (mai) încăpățânează să urmeze îndemnul cronicarului Miron Costin, cel pentru care „nu este alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă în toată viața omului decât cetitul cărților.” Mărturisesc faptul că am fost de-a dreptul fericit să mă număr printre cei care au avut parte, în primăvara acestui an, de o imensă bucurie parcurgând paginile cărții distinsului pedagog și scriitor (fostul meu director de la Liceul Internat „C. Negruzzi” al anilor ’60) Vasile Fetescu, intitulată așa de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
se integrează în ceea ce rămâne etern; cu alte cuvinte faptului că, la Iași ca și la Florența, fiecare cupolă, fiecare turn, fiecare zid, fiecare din formele proeminente, distinctive și caracteristic, luat în parte, ne apare ca un element necesar și fericit al peisagiului total. Asemănarea aceasta nu merge însă mai departe. Fericită, Florența are parte de o tinerețe eternă. La ceea ce ea ne oferă azi au lucrat, secoli după secoli, generații de-a rândul, cu credință, cu entuziasm, cu geniu. Florența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la Iași ca și la Florența, fiecare cupolă, fiecare turn, fiecare zid, fiecare din formele proeminente, distinctive și caracteristic, luat în parte, ne apare ca un element necesar și fericit al peisagiului total. Asemănarea aceasta nu merge însă mai departe. Fericită, Florența are parte de o tinerețe eternă. La ceea ce ea ne oferă azi au lucrat, secoli după secoli, generații de-a rândul, cu credință, cu entuziasm, cu geniu. Florența e o operă terminată, în farmecul și prestigiul căreia e greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
construcție modernă, tot ce poate fi mai modern, din toate punctele de vedere, în genul: "Cazul Magnaud" sau "Efectul Zeeman" sau "Momentul Mihalache". Eu spun "fenomenul Iași" în sensul în care Maurras, de pildă, a spus cândva "miracolul grec" (formulă fericită care a rămas) fără să fac cu aceasta vreo apropiere sau chiar vreo comparațiune între aceste două lucruri aflate la așa enormă distanță unul de altul. "Fenomenul Iași" ar însemna, în cugetul meu, marea strălucire de scurtă durată însă, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
destinate realului și modernului, trebuie socotită printre cauzele care au contribuit la lipsa de generozitate și de idealizm a noilor generații. Dar să lăsăm lucrurile aceste. Dac-am pomenit de ele, n-am făcut-o decât pentru a sublinia influența fericită pe care au exercitat-o asupra minței și asupra sufletului nostru vechile metode părăsite. Contactul nostru cu vechea cultură greco-romană, cu gândirea antică și cu literatura ei, în special, nu s-a mărginit în multe cazuri, nu în toate bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care sublinia, cu o enervare stăpânită, strania tăcere a poetului. Vlahuță releva impresia produsă de campania lui Lazu; făcea, pe cât mi-aduc aminte, unele observații despre toate lucrurile aceste și termina cam așa: "toată lumea vorbește, toată lumea bârfește; poetul singur tace. Fericită natură!". Mai târziu lucrurile aceste au trecut. Cu ele, au trecut și aprehenziunea și tristețea noastră. Am înțeles curând de altfel că, în artă, sursa de inspirație n-are decât un rol secundar și că ceea ce dă valoarea lucrului realizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]