21,807 matches
-
Cu perversitate, despre perversiune Trebuie remarcată rapiditatea cu care cultura franceză, putred de bogată sau mai degrabă putredă și bogată, a adoptat estetica lui Kant și a formulat noi spații de manifestare a libertății. Meritul Îl au poate fondatorii modernității poetice, marii nihiliști ai Europei, gnosticii care au descoperit În poezie o experiență spirituală liberă de tradiție și deci cu atât mai crudă. În ciuda reîntoarcerilor raționaliste, ba de la mijlocul secolului al XIX-lea prin Victor Cousin sau a pozitivismului lui Auguste
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
premiul Goncourt În 1998). Trebuie recunoscut că romancierele franceze ale ultimilor ani nu spun nimic nou - cu excepția lui Marie Redonnet, despre care vom vorbi În capitolul despre minimalism. Nu-și pun probleme formale de limbaj, nu inventează estetic, nu configurează poetici alternative. Scriu intimist, biografist, psihologizant (articolul-manifest al „autoficțiunii”, semnat de Marie Darrieussecq apare Într-o revistă de specialitate, Poétique, În 1992 și are prea multe referințe bibliografice pentru a se scutura de statutul unui articol, la rîndu-i, de specialitaste; romanaciera
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
grade de realitate coexistă și concurează Într-o ierarhie variabilă, legitimată de diverse centre de putere. Departe de Camus, Beckett subvertește mereu povestea, dar, față de succesorii săi din Noul roman, nu intenționează să creeze un cititor nou - printr-o revoluție poetică - ci să parvină la conștiința cititorului ca atare. Literatura lui Beckett este de o Înspăimîntătoare și aproape imposibilă luciditate, pentru a preîntîmpina orice fel de eventuală „demascare”, pentru a demostra că singurul mod de a menține literatura În viață, la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
paronime (de pildă: Lam, Lem, Leg), ca și cum n-ar fi decît infime declinări ale aceluiași din unica necesitate a individuării și a producerii limbajului - conform ideii care afirmă adevărul structural al limbajului. Marie Redonnet operează o mică revoluție În noua poetică a literaturii, cea inaugurată de Barthes & Cie. Dacă acolo - și mă refer, cînd spun acolo, la ceea ce Barthes găsește revoluționar la Robbe-Grillet, În articolul din 1954 Litterature objective - sînt eliminate „obiectele naturale” pentru a fi Înlocuite cu altele montate Într-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal - și, deci, autentic - cotidian. Dacă În Lac detectivul Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată În registru - obligat - ironic, sub forma unei arte poetice la un alt romancier minuitist: Christian Oster, În Loin d’Odile (1998): „Pentru că, la drept vorbind, musca devenise un detaliu. Era, totuși, un detaliu la care țineam. Apoi, era un detaliu viu. Iar eu nu dispuneam, În ceea ce numai din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Didier Van Cauwelaert, sau Jean Rouaud, moartea se Întâmplă În prozele lui Chevillard (În traducere măcelarul) Într-o doară, provoacă mici frisoane ipohondrice și trece. Dincolo de spectrul ei, viața este suverană, liberă și, În libertatea ei molipsitoare, ireală. Dispozitivul poetic al romanelor sale mizează pe paradox: este exploatată tema alienării, Într-o manieră Însă cu totul nouă. Diegeza este, pe de o parte, subvertită, fără a fi anulată, amenințată de piruete funambulești care contribuie la un spectacol scriptural regizat În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
său protagonist, din romanul suscitat, se sinucide. “Ceea ce mă interesează nu este atât comportamentul său [al personajului, n.n.], ci protocoalele pe care și le impune pentru a evita bascularea În non-sens sau În vid. [...] Am fost frapat Întotdeauna de caracterul poetic al lucrurilor obișnuite, derizorii. Ele sunt cele care cheamă la ordine”, declară creatorul unui nou Mersault a cărei propensiune spre vacuitate este echilibrată de psihologia vetustă dar sănătoasă a eroului de roman polițist. Un Mersault pe care-l salvează lucrurile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că “nu am nevoie să mă situez”. (Antoine Volodine, interviu În Une Récette pour ne pas vieillir, Paris, AGIR, 1994, p. 29) Traducător de meserie, este autorul a zece romane și a unui volum hibrid care se vrea o artă poetică și (aparent) o cheie În descifrarea articulațiilor poetice ale prozei sale. Devine din adolescență un mare iubitor al limbii ruse, ceea ce-l determină să-și aleagă pseudonimul Volodine. Se amuză construindu-și autobiografii fictive - s-a născut În Franța În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Volodine, interviu În Une Récette pour ne pas vieillir, Paris, AGIR, 1994, p. 29) Traducător de meserie, este autorul a zece romane și a unui volum hibrid care se vrea o artă poetică și (aparent) o cheie În descifrarea articulațiilor poetice ale prozei sale. Devine din adolescență un mare iubitor al limbii ruse, ceea ce-l determină să-și aleagă pseudonimul Volodine. Se amuză construindu-și autobiografii fictive - s-a născut În Franța În 1950, sau În Letonia, În 1949, sau În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să descoperiți dumneavoastră tensiunea acestei eterne amăgiri. Jean Rouaud Firav, timid, mic de statură (așa cum mi-l amintesc dintr-o ediție a decedatei emisiuni Bouillon de culture a lui Bernard Pivot), Jean Rouaud este un reprezentant de marcă al romanului poetic francez. Trebuie spus că romanul poetic, cu ascendența mai mult sau mai puțin explicită În monumentala operă proustiană, acolo unde scriitura (sau poiesis-ul) devine mai importantă decât narațiunea (sau diegesis-ul), este genul de elecție al unor scriitori Înzestrați cu o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
amăgiri. Jean Rouaud Firav, timid, mic de statură (așa cum mi-l amintesc dintr-o ediție a decedatei emisiuni Bouillon de culture a lui Bernard Pivot), Jean Rouaud este un reprezentant de marcă al romanului poetic francez. Trebuie spus că romanul poetic, cu ascendența mai mult sau mai puțin explicită În monumentala operă proustiană, acolo unde scriitura (sau poiesis-ul) devine mai importantă decât narațiunea (sau diegesis-ul), este genul de elecție al unor scriitori Înzestrați cu o acută conștiință critică și cu disponibilități
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din rue de Flandre. Notorietatea publică o va dobândi imediat după publicarea primului roman, cel premiat, Les Champs d’honneur (Les Champs d’honneur, tradus În românește la editura Dacia, prin efortul remarcabil al Yvonnei Goga, o specialistă În romanul poetic francez, profesoară la Universitatea Babeș-Bolyai), cu ocazia unei emisiuni televizate, “Caractères” (14 septembrie 1990) unde, prin farmec, inteligență, limpezime și profunzime, cucerește definitiv. Scriitorul său preferat este Chateaubriand, cel din Les Mémoires d’outre-tombe. Pentru că de la el a Învățat să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
imagine, asta nu-i rău deloc. V. 3. Minimalismul Biedermeier și literatura Amélie Poulain Minimalismul soft nu are origini nobile. Ceea ce putem spune despre el este doar că ilustrează literatura provinciei, pe care o și idealizează. Minimalismul soft este sentimental, poetic, modest, aderă la suferințele celor oprimați; preia decorul din filmele lui Jacques Tati fără să poată construi un Monsieur Hulot. Pe de altă parte, „literatura Amélie Poulain” (Jean-Pierre Salgas) aduce În pagină o magie a intimității, redecorează clișeele franceze ale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unul istoricizat, tot așa cum poezia lui Eminescu nu mai poate constitui un model pentru poeții vii, ci numai obiectul admirației lor, de la distanța infrangibilă a două regimuri cronologice distincte. Adaug aici sincerele mele condoleanțe teoriei literaturii și tuturor pseudonimelor ei, poetică, poietică, stilistică, semiotică literară, etc. În lipsa unei considerări din perspectivă istorică, literatura nu are nici o semnificație umană; nu face parte din lume. Dacă discursul despre literatură va dăinui, și e probabil să se Întîmple așa, el se va scinda Între
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Televiziunii (1967-1970), redactor la „Revue roumaine”. A colaborat la „Steaua”, „România literară”, „Contemporanul”,„Viața românească”, precum și la câteva publicații din străinătate, unde și-a pus în evidență disponibilitățile atât pentru critica și istoria literară, estetică și sociologică, cât și pentru poetică, stilistică sau literatură comparată. Debutul editorial din 1969, Literatura română în lume (în colaborare cu Victor Crăciun), nu lăsa să se întrevadă nimic din preocupările ulterioare ale lui C. Riguros, aproape statistic, se inventariau aici autori români și titluri de
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
C. Riguros, aproape statistic, se inventariau aici autori români și titluri de opere intrate, prin traduceri, în circuitul universal; un util instrument de lucru, ce ar fi meritat o „aducere la zi”. În Ieșirea din metaforă (1972), amplu studiu de poetică, sunt analizate creațiile lirice ale câtorva scriitori de excepție (Lucian Blaga, G. Bacovia, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Cezar Baltag ș.a.), apelându-se la studiile lui Roman Jakobson și Roland Barthes pentru a le fi descifrate „codurile” poetice. Ca
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
de poetică, sunt analizate creațiile lirice ale câtorva scriitori de excepție (Lucian Blaga, G. Bacovia, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Cezar Baltag ș.a.), apelându-se la studiile lui Roman Jakobson și Roland Barthes pentru a le fi descifrate „codurile” poetice. Ca sociolog literar, C. începe să se manifeste din 1972, cu Eseu despre personalitate, continuând prin Confesiuni esențiale (1977), Nostalgia comunicării (1978), Conversații de bunăvoință. Eseu despre adevăruri uitate (1980), Sociologie și bioestetică (1987), Repere pentru o sociofenomenologie a valorii
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
Cluj-Napoca, 1998; Alain Petre, Izbitura luminii, Cluj-Napoca, 1998; Paul Emond, Iubiri de neatins. Malaga, București, 1999; Lecția tenebrelor. Antologie de poezie belgiană de limbă franceză, pref. trad., Timișoara, 2000; Liliane Wouters, Jurnalul scribului, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Experiența poetică, RL, 1982, 35; Constanța Buzea, Ion Cristofor, „În odăile fulgerului, AFT, 1982, 9; Dan C. Mihăilescu, O viziune lirică, CNT, 1983, 12; Poantă, Radiografii, II, 129-132; Felea, Aspecte, III, 178-183; Cristian Moraru, În anticamera textului, ST, 1984, 9; Constanța Buzea
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
aria activității lui C., ca și ediția de texte comentate Eugen Jebeleanu, Poezii (1990) sau diferitele studii cu care a prefațat scrieri de C. Negruzzi, Gala Galaction și Vasile Alecsandri. Poezia lui C. e un spectograf al atitudinilor față de actul poetic, de la modernismul recuperator, prin care s-a impus generația ’60, și până la postmodernismul textualist al optzeciștilor. Într-o emisie domoală, discursivă cu discreție, poetul cultivă, încă din Astru natal, un lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
și despre harul revelator al poetului. Cartea de maturitate a lui C., Tablou cotidian, aduce în prim-plan lirica blând-sarcastică a „estetismului ratării” în mica lume provincială. Placheta de „versuri alese” Alter ego rezumă un itinerar printre direcții și obsesii poetice, printre toate câte „au fost scrise”, dând curs, într-o secțiune intitulată Epilog, jocului intertextual de sincronizare, peste timp, cu pulsul poetic local și de pretutindeni, însă făcându-și permanent sesizate timbrul și obsesiile proprii. Romanul Porțile verii transcrie lirismul
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
ratării” în mica lume provincială. Placheta de „versuri alese” Alter ego rezumă un itinerar printre direcții și obsesii poetice, printre toate câte „au fost scrise”, dând curs, într-o secțiune intitulată Epilog, jocului intertextual de sincronizare, peste timp, cu pulsul poetic local și de pretutindeni, însă făcându-și permanent sesizate timbrul și obsesiile proprii. Romanul Porțile verii transcrie lirismul constitutiv al personalității lui C. în regim epic, cu lux de tehnică narativă. Rămâne totuși o carte poematică, utilizând intensiv instrumentarul poeziei
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
devine text, „urmă” a vieții. Romanul e, în fond, un monolog plural, trecut prin țevăria comunicantă a mai multor pseudovoci, și dincolo de artificiul textualist, e sesizabilă frecventarea afină a prozei lui William Faulkner, Lawrence Durrel sau George Bălăiță. Prozatorul motivează poetic omofonia vocilor prin metafora-metasemn a destinelor multiple condensate într-o hieroglifă, zgâriată pe nisip, sub dogoarea soarelui înalt al verii. Prin volumul de eseuri critice Partea și întregul, C. se afirmă ca un original și nu o dată tăios comentator al
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
perpetuu, lipsit de orice trufie, vizând cauze ale nației. Polivalent și contradictoriu, nici o formulă totalizantă nu-l cuprinde. Cu mai mult patos social-istoric decât Coșbuc și Goga, de un energetism whitmanian foarte prizat în epocă, rapsod și novator al sintaxei poetice - ceva din C. pare să fi însoțit răsucirile interioare ale lui Blaga, dar și sunetele de final arghezian. Puțin și tendențios comentate, deloc republicate până la ediția din 1991 a lui Alexandru Ruja, poemele ample apărute în preajma sau la începutul celui
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
sine a Eladei, Platon, Lucian din Samosata, Ovidiu, Emilio Cecchi, Virginia Woolf ș.a. Cea mai realizată lucrare de exegeză este Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare (1997). C. pornește de la un aplicat studiu asupra lui Ahile în cadrul Iliadei, de la analiza poeticii luminii în Divina Comedie (cu traduceri proprii) ca să ajungă la Ariel sau forma pură a libertății, așa cum apare în Furtuna lui Shakespeare. Ca toate studiile sale, și acestea trebuie citite la cel puțin două niveluri: unul al informației exacte, erudite
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
toate studiile sale, și acestea trebuie citite la cel puțin două niveluri: unul al informației exacte, erudite, surprinzătoare prin amănunte înnoitoare, altul, implicit, al valorii spirituale a textului analizat, al iluminării închise în expresie. Aceste principii pot servi drept artă poetică, program de exegeză și țintă a analizei, urmărite în întreaga operă a lui C. Pe aceeași linie se situează comentariile eminesciene. Exegetul are un cuvânt de spus nu numai în interpretarea operei poetului ci și în ce privește cunoașterea filologică, stabilirea de
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]