20,398 matches
-
de acțiune cu spioni, de productie americană, din 2010, regizat de Phillip Noyce după un scenariu de Kurt Wimmer. În rolurile principale sunt Angelina Jolie, Liev Schreiber, Daniel Olbrychski, August Diehl și Chiwetel Ejiofor. Filmul a fost prezentat și la Sân Diego Comic-Con pe 22 iulie și a fost lansat în America de Nord pe 23 iulie 2010, iar în Regatul Unit pe 18 august 2010. "Salt" a încasat 294 milioane $ la box office-ul mondial și a primit în general recenzii pozitive. Salt
Salt (film) () [Corola-website/Science/332953_a_334282]
-
1302, Maggior Consiglio a decis construirea unei cladiri în care să se confecționeze frânghiile și să fie folosită și că depozit de cânepă. Concomitent cu prima extindere a arsenalului, care s-a realizat pe trenul situat la sud de lacul Sân Daniele, nouă clădire de cărămidă a fost finalizată în 1303 și a fost numită "Caxa del canevo", dar și "Teza longa de la Tana". În 1440, în urma exploziei pulberăriei ("caxa de le polveri"), partea dinspre est a clădirii a suferit pagube
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
Restaurarea atentă a transformat "teza longa de la Tana" în zona de expoziție pentru Bienala de la Veneția. Rio de la Tana are o lungime de 539 de metri. El prelungește rio di Sant'Anna către vest pentru a se varsă în Bazinul Sân Marco. Pe malurile acestui canal se află: Canalul este traversat de trei poduri, de la est la vest:
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
(în ) sau coloanele din piață Sân Marco a Veneției, sunt două coloane mari din marmură și granit, amplasate la intrarea în piață Sân Marco dinspre dig (molo) și bazinul Sân Marco. Deasupra lor se află statui ale sfinților patroni ai orașului: Sf. Evanghelist Marcu, în formă
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
(în ) sau coloanele din piață Sân Marco a Veneției, sunt două coloane mari din marmură și granit, amplasate la intrarea în piață Sân Marco dinspre dig (molo) și bazinul Sân Marco. Deasupra lor se află statui ale sfinților patroni ai orașului: Sf. Evanghelist Marcu, în formă tradițională de leu și Sân Tòdaro (numele venețian al bizantinului Sfanțul Teodor din Amasia). Cele două coloane
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
(în ) sau coloanele din piață Sân Marco a Veneției, sunt două coloane mari din marmură și granit, amplasate la intrarea în piață Sân Marco dinspre dig (molo) și bazinul Sân Marco. Deasupra lor se află statui ale sfinților patroni ai orașului: Sf. Evanghelist Marcu, în formă tradițională de leu și Sân Tòdaro (numele venețian al bizantinului Sfanțul Teodor din Amasia). Cele două coloane, împreună cu malurile Palatului Dogilor și al Bibliotecii
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
două coloane mari din marmură și granit, amplasate la intrarea în piață Sân Marco dinspre dig (molo) și bazinul Sân Marco. Deasupra lor se află statui ale sfinților patroni ai orașului: Sf. Evanghelist Marcu, în formă tradițională de leu și Sân Tòdaro (numele venețian al bizantinului Sfanțul Teodor din Amasia). Cele două coloane, împreună cu malurile Palatului Dogilor și al Bibliotecii Marciana, constituie intrarea monumentala în piață pentru cei care vin de pe mare. Au fost construite de Nicolò Barattiero în timpul domniei dogelui
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
superstiția de a nu trece prin spațiul liber dintre coloane. De aici derivă expresia venețiana: "Te fasso vedar mi, che oră che xe" (O să-ți arăt eu ce oră este), derivată din faptul că cei condamnați la moarte, cu spatele la bazinul Sân Marco, ultimul lucru pe care-l vedeau fiind turnul cu ceas. Spațiul dintre cele două coloane a fost, de asemenea, singura "zonă franca", în care se puteau organiza în mod legal jocuri de noroc, privilegiu acordat lui Nicolò Barattiero (sau
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
care erau fixate la capătul unei coloane, iar apoi scufundate în apă, exercitând astfel o tracțiune puternică care a permis ridicarea cu câțiva centimetri și alunecarea peste penele de lemn, constructorul din Bergamo, care se distinsese deja în construcția Campanilei Sân Marco, a realizat astfel activitatea de ridicare a coloanelor grele fără a le deteriora. Că răsplată i s-a acordat dreptul exclusiv de a organiza jocuri de noroc la baza celor două coloane, ceea ce i-a permis să se îmbogățească
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
este sediul curiei diecezane a Patriarhiei Veneției. Este situat în Piață Sân Marco, alături de Bazilica Sân Marco, și are vedere la Piazzetta dei Leoncini. Inițial clădirea, împreună cu bazilica, făcea parte din complexul Palatului Ducal. Palatul, conectat la apartamentele dogilor printr-un pasaj ce trecea prin spatele absidei bazilicii, a fost construit în
Palatul Patriarhal din Veneția () [Corola-website/Science/333570_a_334899]
-
este sediul curiei diecezane a Patriarhiei Veneției. Este situat în Piață Sân Marco, alături de Bazilica Sân Marco, și are vedere la Piazzetta dei Leoncini. Inițial clădirea, împreună cu bazilica, făcea parte din complexul Palatului Ducal. Palatul, conectat la apartamentele dogilor printr-un pasaj ce trecea prin spatele absidei bazilicii, a fost construit în secolul al XVII-lea
Palatul Patriarhal din Veneția () [Corola-website/Science/333570_a_334899]
-
ce trecea prin spatele absidei bazilicii, a fost construit în secolul al XVII-lea de către Monopola pentru a găzdui o nouă sala de banchete, destinată recepțiilor Signoriei și a Senatului din Veneția. După desființarea Republicii Venețiene (1797) și transformarea Bazilicii Sân Marco în catedrală patriarhala (1807), această clădire a fost aleasă că noul sediu al curiei. Lucrările de modernizare, inițiate în 1837 după proiectul lui Lorenzo Sânți, au permis transferarea aici în 1840 a birourilor Curiei Patriarhale; lucrările au fost finalizate
Palatul Patriarhal din Veneția () [Corola-website/Science/333570_a_334899]
-
că noul sediu al curiei. Lucrările de modernizare, inițiate în 1837 după proiectul lui Lorenzo Sânți, au permis transferarea aici în 1840 a birourilor Curiei Patriarhale; lucrările au fost finalizate în 1870, odată cu inaugurarea noii fațade. Înainte de mutarea curiei în Sân Marco, "Palatul Patriarhal" se afla lângă catedrală Sân Pietro din Castello, cu vedere la campo-ul omonim. Abandonat în favoarea noului sediu, vechiul palat, odată sediul episcopului de Castello, a căzut curând în ruină.
Palatul Patriarhal din Veneția () [Corola-website/Science/333570_a_334899]
-
inițiate în 1837 după proiectul lui Lorenzo Sânți, au permis transferarea aici în 1840 a birourilor Curiei Patriarhale; lucrările au fost finalizate în 1870, odată cu inaugurarea noii fațade. Înainte de mutarea curiei în Sân Marco, "Palatul Patriarhal" se afla lângă catedrală Sân Pietro din Castello, cu vedere la campo-ul omonim. Abandonat în favoarea noului sediu, vechiul palat, odată sediul episcopului de Castello, a căzut curând în ruină.
Palatul Patriarhal din Veneția () [Corola-website/Science/333570_a_334899]
-
(în ) este un grup de clădiri impunătoare din Veneția, situat în sestiere Sân Marco și care mărginesc pe trei laturi Piața Sân Marco. Ele poartă aceste nume pentru că aici își aveau sediile procuratorii din Sân Marco. sunt împărțite în trei aripi care delimitează aproape în întregime partea din față Bazilicii Sân Marco: Procurațiile
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
(în ) este un grup de clădiri impunătoare din Veneția, situat în sestiere Sân Marco și care mărginesc pe trei laturi Piața Sân Marco. Ele poartă aceste nume pentru că aici își aveau sediile procuratorii din Sân Marco. sunt împărțite în trei aripi care delimitează aproape în întregime partea din față Bazilicii Sân Marco: Procurațiile Vechi (Procurație Vecchie) la nord, Aripa napoleoniana (Ăla Napoleonica
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
(în ) este un grup de clădiri impunătoare din Veneția, situat în sestiere Sân Marco și care mărginesc pe trei laturi Piața Sân Marco. Ele poartă aceste nume pentru că aici își aveau sediile procuratorii din Sân Marco. sunt împărțite în trei aripi care delimitează aproape în întregime partea din față Bazilicii Sân Marco: Procurațiile Vechi (Procurație Vecchie) la nord, Aripa napoleoniana (Ăla Napoleonica) la vest și Procurațiile Noi (Procurație Nuove) la sud. Procurațiile Vechi se întind
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
în sestiere Sân Marco și care mărginesc pe trei laturi Piața Sân Marco. Ele poartă aceste nume pentru că aici își aveau sediile procuratorii din Sân Marco. sunt împărțite în trei aripi care delimitează aproape în întregime partea din față Bazilicii Sân Marco: Procurațiile Vechi (Procurație Vecchie) la nord, Aripa napoleoniana (Ăla Napoleonica) la vest și Procurațiile Noi (Procurație Nuove) la sud. Procurațiile Vechi se întind pe o lungime de 152 de metri de la Turnul cu ceas către Aripa napoleoniana, având un
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
ferestre de la cele două superioare. Deși terminate în arc central, luminozitatea deschiderilor amintesc de stilul venețiano-bizantin al primei procurații, construită în secolul al XII-lea, în timpul dogelui Sebastiano Ziani (vizibilă în celebra pictură a lui Gentile Bellini "Procesiunea în Piață Sân Marco") și destinată a adăposti locuințele procuratorilor din "citra", cei mai mari magistrați. Aceasta, deteriorată parțial de incendiul de la începutul secolului al XVI-lea, a fost demolată și reconstruită după un proiect al unui arhitect necunoscut, fiind vehiculate numele lui
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
la parter și birouri la etajele superioare. Construcția Procurațiilor Noi, după proiectul lui Vincenzo Scamozzi, a început în 1583 pe zona în care se aflau azilul Orseolo și câteva clădiri (așa cum se vede în pictură lui Bellini), ajungând până la Campanila Sân Marco. Nouă clădire a fost în schimb aliniata la latura nordică a Bibliotecii Marciane. Lucrările de construcție, întrerupte în 1616 de moartea lui Scamozzi, au fost finalizate în 1640 de către Baldassarre Longhena. În timpul Regatului Italiei a fost folosită că palat
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
Risorgimento, Muzeul Arheologic, direcția Muzeelor Civice și o parte din colecțiile Bibliotecii Marciane. De asemenea, aici se află renumită Caffè Florian ce datează din secolul al XVIII-lea. Procurațiile au dobândit formă de potcoava după ce Napoleon Bonaparte a demolat Biserică Sân Geminiano (și extensiile Procurațiilor către această) pentru a construi ceea ce se numeste "Aripa napoleoniana" (sau "Procurație Nuovissime" sau "Fabbrica Nuova"). Biserică Sân Geminiano, una dintre cele mai vechi din Veneția, atestata încă din secolul al VI-lea, fusese renovată de
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
datează din secolul al XVIII-lea. Procurațiile au dobândit formă de potcoava după ce Napoleon Bonaparte a demolat Biserică Sân Geminiano (și extensiile Procurațiilor către această) pentru a construi ceea ce se numeste "Aripa napoleoniana" (sau "Procurație Nuovissime" sau "Fabbrica Nuova"). Biserică Sân Geminiano, una dintre cele mai vechi din Veneția, atestata încă din secolul al VI-lea, fusese renovată de Sansovino în 1557; artistul, mândru de acest lucru, a ales chiar o capelă adiacenta pentru a fi îngropat acolo împreună cu copiii săi
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
sală de bal în "cel mai frumos salon din lume". Proiectul a fost încredințat lui Giuseppe Maria Soli și nu a diferit mult de proiectul Procurațiilor Noi, cu excepția aticului decorat cu 14 statui de împărați români. În centru, în Holul Sân Geminian, se deschide o scară monumentala de acces, cu o frescă pe plafon ("Gloria lui Neptun") realizată de Sebastiano Sânți. În interior se poate admira "Salonul napoleonian" proiectat de Lorenzo Sânți (1822). Clădirea, construită înspre piața în 1814, dar completată
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
Palatul Ducal (în ), denumit anterior Palatul Dogilor (în ) pentru că acolo era sediul dogilor, simbol al orașului Veneția și capodoperă a goticului venețian, este o cladire monumentala care se afla in Piata Sân Marco, în sestiere Sân Marco, între piazzetta omonima și molo di Palazzo Ducale, lângă Bazilica Sân Marco. Caracterizat printr-un stil inspirat de arhitectură și bizantina și de cea orientala ca urmare a intenselor relații comerciale și culturale dintre Republică
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
Palatul Ducal (în ), denumit anterior Palatul Dogilor (în ) pentru că acolo era sediul dogilor, simbol al orașului Veneția și capodoperă a goticului venețian, este o cladire monumentala care se afla in Piata Sân Marco, în sestiere Sân Marco, între piazzetta omonima și molo di Palazzo Ducale, lângă Bazilica Sân Marco. Caracterizat printr-un stil inspirat de arhitectură și bizantina și de cea orientala ca urmare a intenselor relații comerciale și culturale dintre Republică Venețiana și alte țări
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]