22,856 matches
-
rolul tău? Și de data asta răspunsul veni prompt. - Am hotărât, noi am hotărât, că voi încerca să prezic exact care va fi configurația atom-moleculă-particulă a unei zone locuibile din acea altă galaxie. Am luat drept adevărat faptul că neantul separa cele două universuri. Pe baza acelei preziceri, Gosseyn Doi a făcut o "fotografie" cu ajutorul super-creierului, a întregului meu creier, incluzând prezicerea și a încercat să ne similiarizeze pe toți acolo dintr-un salt. Într-un fel, trebuie să fi funcționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
jocurile miilor de oameni care veneau periodic în speranța că, cunoștințele lor din Semantica Generală aveau să le câștige dreptul de a migra pe Venus. Fiecare individ susținându-și testul, singur, într-unul din cele o mie de cămăruțe confortabile, separate... Remarcase de la început ceva deosebit în atitudinea lui Lyttle, în felul în care-și ținea corpul, capul. Adevărul era că folosirea zilnică a cunoștințelor de Semantică Generală dădea o astfel de atitudine majorității oamenilor. Dar aici se afla omul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
se tot perpetuează - Grupul acela de corpuri de optsprezece ani, așteptând acolo, undeva... În ciuda acestei realități, eu sunt acela - poate primul - care începe să gândească de parcă ar fi o persoană aparte." După teoria Semanticii Generale, desigur, el era o persoană separată; o complexitate de particule și curenți energetici aranjați sub forma unei ființe umane, diferită de toate celelalte forme similare din univers, inclusiv Gosseyn Unu și Doi. Ceva din implicațiile acelei analize rapide în aceasta situație stresantă trebuie să fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și propusese nu mai părea așa de urgent ca mai-nainte. Constată că spusele lui Doi despre faptul că nu era implicat îi declanșară un nou șir de gânduri. "Vrei să spui, întrebă el, că am început să fim destul de separați încât tu nu simți senzația aceea de vârtej în tine?" "Se pare - veni răspunsul - că ei sunt în stare să ne diferențieze. Sau folosesc un mecanism de focalizare pe care-l au îndreptat asupra ta.'" A doua idee păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
carne, pe care avea, la noapte, să le Împartă cu Spinoza, pregătindu-se sufletește de pe acuma pentru a descifra adevărurile pe care i le va aduce la lumină luna plină. Lătrăturile la ceas de noapte aveau să-i limpezească mintea, separând grâul de neghină și adevărul ultim de adevărul brut. Oliver desprinse o bucățică de carne de pe frigăruie și o vârâ În gură. N-are nici un gust”, spuse el, oarecum dezamăgit. Chipul său prelung, alb, mărginit de o barbă de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cârpe deschisese ușa și Îi făcea semn de adio. Noimann nu se pierdu totuși cu firea, trăgând, pentru Îmbărbătare, o dușcă din sticla ce părea că nu se mai termină, străbătu, din doi pași și trei mișcări, distanța „infinită” ce separa masa de dulap. Acum infinitul se scurtase. Îl puteai atinge cu mîna. Arăta ca o masă sau ca un perete, un pat sau un dulap... Dulapul se deschise ca la comandă, de la sine. Costumele, cu tot cu umerașe, fâlfâind din mâneci, Înaintau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lucrurile, datorită fizicii cuantice care a reușit să dea niste explicații mai științifice asupra conceptului Dumnezeu. Era și timpul să ne mai clarificăm incertitudinile. Pentru mine Dumnezeu nu reprezintă doar o credință ci o certitudine, eu nu mă mai simt separată de Dumnezeu, pentru că simt că trăiesc în EL, am experimentat viața în afara lui (lipsa credinței) dar și viața în interiorul lui (credință prin simțire). Credința în Dumnezeu nu trebuie exprimată ci simțită, când simți puterea Lui Dumnezeu, ai mai multă încredere
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
scaun, cu o mișcare rapidă ca saltul unui tigru. Căci nu era timp de pierdut. Cacealmaua lui putea fi dezvăluită în orice clipă și atunci tot spectacolul se sfîrșea într-un eșec ridicol. Glasul lui tună străbătînd spațiul care-l separă de o masă unde ședeau vreo zece, douăzeci de bărbați în uniformă: ― Domnule General Grall! ― Ce e? Apăru imediat ofițerul care trebuia să ducă la îndeplinire ordinul de execuție prin spînzurătoare. Păru uimit cînd văzu cine e. Hedrock se minună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎNȚELEGERE FANTASTICĂ A FIINȚELOR UMANE. ÎI TREBUIRĂ CLIPE ÎNDELUNGATE PÎNĂ SĂ VADĂ CĂ NEELAN E ÎNCĂ ÎN ARSENAL, TOT CU SCRISOAREA ÎN MÎNĂ. AVEA LACRIMI ÎN OCHI, DAR CURÎND PUTU CITI IAR SCRISOAREA PÎNĂ LA CAPĂT: "...PROBABIL VOM FI COMPLET SEPARAȚI PENTRU PRIMA OARĂ DE LA NAȘTERE. MĂ VOI SIMȚI SINGUR ȘI PUSTIU. ȘTIU, DAN, CĂ MĂ INVIDIEZI, CITIND ACESTE RÎNDURI. CÎND MĂ GÎNDESC CÎTĂ VREME A VISAT OMUL CA SĂ AJUNGĂ LA STELE ȘI CUM S-A DOVEDIT ÎN REPETATE RÎNDURI IMPOSIBIL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mereu. Și mult spre stînga apăru un alt soare, mult mai mic. Cele două stele mai mari apărură după o vreme cu un diametru de vreo cincisprezece centimetri. Păruseră a se afla la o distanță de 30―35 cm. Se separară și se îndepărtară. Una rămase mică, pe cînd cealaltă se apropie și capătă proporții: tot mai mari. Cel de al doilea soare o porni spre stînga și se îndepărtă; în cele din urmă teleobiectivele care făceau măsurătorile arătară că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Poincaré despre liniile geodezice închise și despre invariantele integrale, epoca în care analiza se vede invadată de ideile topologice, globale. La fel, elinul nostru, care, încă în plină eroare romană, visa la o poezie filologic valabilă pentru tot intervalul ce separă Sfânta Eulalia de Leconte de Lisle - înțelepțit și îmbogățit de-atîtea experiențe prozodice - se decide pentru o poezie care să fie nu numai o medie lingvistică, ci o savantă medie a tuturor stărilor sufletești mediteraniene, a tuturor emoțiilor care au răscolit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
substanță. Căci Ion Barbu este un cunoscut exclusivist, excluderile sale din ceea ce socotea el că nu este poezie fiind tot atât de importante ca însăși crearea poeziei. În profesiunile sale de credință, el păstrează o consecvență cu sine mai cu seamă excluzând, separând, izolând sfera curatei poezii. O asemenea intransigentă atitudine i-a adus numeroase șicane, și trebuie să-l amintim cel puțin pe Călinescu. În temeiul polemicii lui Barbu cu Arghezi, Călinescu a depistat, cu subtila-i ironie, faptul că, sub un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vis feeric în care nu mai existau decât ei doi. Era hotărât să nu se mai despartă de ea, s-o ia cu el, pentru totdeauna. Lilly se mutase de mult de la Poenaru. Locuia în cartierul portului, într-o odăiță separată de restul casei, o fostă bucătărie de vară cu podeaua de lut și cu pereții coșcoviți. Constantin intră fără să bată. știa că Lilly nu încuia niciodată ușa. Voia să-i facă o surpriză. După strălucirea soarelui de afară, nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Între un anuar de sentințe judecătorești ale tribunalelor civile din Gerona din anul 1901 și o colecție de romane de Juan Valera. Ca să cîștig spațiu, am hotărît să iau cu mine cartea de poezie din Secolul de Aur, care le separa, iar În locul ei am strecurat Umbra vîntului. Mi-am luat rămas-bun de la roman făcîndu-i cu ochiul și am repus la locul ei antologia lui Jovellanos, zidind astfel primul șir. Fără să mai zăbovesc, m-am Îndepărtat, călăuzindu-mă după crestăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându-l de frisoane, cu pupilele ei de mercur albastru... Își înclină cele două cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă de spirală și, fără să mai zică Noapte bună, iubitule ! (desigur, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fost numărul". Cât despre Calaican, era cel mai netot elev din clasă, care nu știa bine nici Tabla înmulțirii. Necum nu-l interesa ceea ce considerase vreodată Pitagora, al cărui nume el îl pronunța chinuindu-se, cu un accent imposibil și separându-l în două părți gâfâite: Pita-Gora! Vladimir își amintea și de alte întrebări, unele deșucheate de tot, pe care le servea clasei cu drăcească bucurie, făcându-l pe Bozdorog să le suporte cu o rezistență la capătul puterilor, declanșându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și coliere sclipitoare și bărbații în redingote festive fură conduși de însuși patronul restaurantului în salonul de onoare, separat printr-un perete mobil de lemn, manevrabil în pliuri, ca un burduf de acordeon. Paravanul mobil, în pliuri de acordeon, care separa salonul de restul sălii mari, lăsa, cât mai largă, deschiderea către postamentul orchestrei absente la această oră a mesei. Vorbeau românește oricând voiau, dar se vedea, cât de colo, că erau șlefuiți în drumuri lungi și prin universități, fiindcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cupru. Parcurse încet drumul pe dinaintea fațadei bibliotecii, culegând absent, de pe cotoare nedeslușite de tomuri, scăpărări de litere ce mijeau cabalistic prin negura încăperii. Mai făcu un pas înainte, spre fereastră. Se încrucișă cu reflexele indecise ale oglinzii de Murano, care separa spațiul lumii reale, camuflat în obscuritate, de tainele virtualei lumi din spatele ei. Prin fereastră, ar fi putut să treacă și un Megateriu, nu numai frigul de afară. Cine o fi lăsat-o atât de deschisă? Oare eu oi fi uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Laden, altă nebunie, nu e de-al nostru ăla. Seara, după teveu, ce fac? Spăl ciorapii, când îmi fac igiena. Gratiile, după Medragoniu Mă simt ca-ntr-o cușcă. Camera normală și după aia vin două rânduri de gratii, care separă geamul și ușa. Cred că nu este normal. Se exagerează, cum se spune că suntem prea periculoși. Doar în dosar există pericolul. Dar, în rest, nu cred că suntem chiar așa de periculoși, să fim îngrădiți așa de tare. Celula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai umani. Le asigurăm trei feluri de meniuri: normal (comun), regim (la recomandarea medicului) și meniu fără carne de porc pentru deținuții cărora religia nu le permite consumul cărnii de porc. La curțile de plimbare, pe lângă alte criterii, i-am separat în funcție de vârstă și starea de sănătate, astfel încât vârstnicii se plimbă sau joacă cărți, șah, table, iar cei tineri, fotbal sau fotbal-tenis. Surpriză: de Craciun, doi deținuți, care din proprie inițiativă au împodobit secția cu ghirlande făcute de ei din hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
VASILE ILUCĂ VOLUMUL I Întregul care nu se poate separa în bucăți Pasiunea lui Vasile Ilucă pentru valorile istorice ale neamului românesc - aflate în lada de zestre a Iașului, în mod deosebit - este deja cunoscută celor care mai citesc cărți în zilele noastre. Ea s-a dezvăluit cu generozitate în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și Îmi amintesc că am văzut un fel de poartă În formă de arcadă prin care se intra În cartierele de mahala. De asemenea, am citit Într-o carte că mahalalele din Bombay se Întindeau În jurul unui templu și erau separate de restul lumii printr-un grilaj de fier. Unii au scris chiar că mahalalele reprezintă un teritoriu tenebros indispensabil oricărei metropole. Bowery nu este chiar o mahala, ci mai degrabă o zonă specială În care se adună vagabonzii și aurolacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și aurolacii orașului. Aceștia nu se spală cu lunile și bineînțeles că nu-și schimbă nici hainele. De Îndată ce se trezesc dimineața, o țin Într-o beție continuă și put Îngrozitor. Mi s-ar părea normal ca această zonă să fie separată de restul lumii, și totuși de aici se poate ajunge În orice parte a orașului prin câteva zeci de străzi și alei. Dacă străzile nu ar fi aglomerate, În zece minute ai putea ajunge la Trump Tower, la Tiffany sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lume să țipe la cineva. Keiko ținea foarte mult la intimitatea ei, Îi plăcea să aibă anumite momente speciale numai pentru ea. De fapt, eu cred că asta s-a Întâmplat abia după ce Maestrul a Început să ia o cameră separată pentru ea. În noaptea aceea Keiko ne-a anunțat că se retrage În camera ei pentru că era obosită. Maestrul era extenuat fiindcă luase Încă de dimineață tot felul de medicamente, așa că s-a prăvălit pe pat, ca un bolovan. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
iertare. Pentru că iertarea l-ar limita. Ar arăta că puterea lui nu e nemărginită și că Dumnezeu mai poate și greși. Or, ce tiran a fost dispus să accepte asta? Prin urmare i-am trimis o scrisoare preotului... Ceea ce mă separă de credința dumneavoastră, i-am scris, nu este atât faptul că dumneavoastră credeți în Dumnezeu, iar eu am avut totdeauna despre Dumnezeu o părere ciudată. La urma urmei, nu mi se pare atât de important că ne deosebim în această
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]