201,835 matches
-
și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate) prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.163 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, terenuri arabile
Bisoca (sit SCI) () [Corola-website/Science/331036_a_332365]
-
13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.163 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, terenuri arabile cultivate și pășuni) încadrată în bioregiunea alpină și continentală aflată în Subcarpații Vrancei, unitate de relief a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali; ce adăpostește, conservă și protejază
Bisoca (sit SCI) () [Corola-website/Science/331036_a_332365]
-
încadrată în bioregiunea alpină și continentală aflată în Subcarpații Vrancei, unitate de relief a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali; ce adăpostește, conservă și protejază o gamă faunistică și floristică diversă. Situl Bisoca prezintă o arie naturală cu două tipuri de habitate ("Fânețe montane" și "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum") ce adăpostesc, protejează și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza
Bisoca (sit SCI) () [Corola-website/Science/331036_a_332365]
-
nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), altele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: două specii de mamifere: lup cenușiu ("Canis lupus") și dihor ("Mustela putorius"), o reptilă din specia "Vipera berus", trei amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina
Bisoca (sit SCI) () [Corola-website/Science/331036_a_332365]
-
ovăscior argintiu ("Trisetum flavescens"), trifoi roșu ("Trifolium pratense"), timoftică ("Phleum pratense"), păiuș (din speciile: "Deschampsia flexuosa" și "Festuca amethystina") sau golomăț ("Dactylis glomerata"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, arii naturale protejate); astfel:
Bisoca (sit SCI) () [Corola-website/Science/331036_a_332365]
-
Lozna este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în partea nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Sălaj. Aria naturală se află în partea nord-estică a județului Sălaj, pe teritoriile administrative ale comunelor: Băbeni, Ileanda, Lozna, Rus și Surduc
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în partea nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Sălaj. Aria naturală se află în partea nord-estică a județului Sălaj, pe teritoriile administrative ale comunelor: Băbeni, Ileanda, Lozna, Rus și Surduc, în imediata apropiere de drumul național DN1H, care leagă municipiul Zalău de Valea Chioarului, Maramureș. Zona a fost declarată sit de
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
municipiul Zalău de Valea Chioarului, Maramureș. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul nr. 2.387 din 29 septembrie 2011 (pentru modificarea Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 10.249 de hectare, incluzând ariile protejate Pădurea „La Castani” și Rezervatia naturală Stanii Clițului. Aria
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 10.249 de hectare, incluzând ariile protejate Pădurea „La Castani” și Rezervatia naturală Stanii Clițului. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, păduri de șleau, pășuni și terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală a Podișului Someșan (subunitate geomorfologica a Podișului Transilvaniei. Zona deluroasa (dezvoltată pe depozite miocene
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 10.249 de hectare, incluzând ariile protejate Pădurea „La Castani” și Rezervatia naturală Stanii Clițului. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, păduri de șleau, pășuni și terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală a Podișului Someșan (subunitate geomorfologica a Podișului Transilvaniei. Zona deluroasa (dezvoltată pe depozite miocene, paleogene și neogene) este acoperită în cea mai
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află patru specii faunistice protejate, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) și aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: broască țestoasă de baltă ("Emys orbicularis"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus")), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"). Floră
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"). Floră ariei protejate este una diversă, alcătuită din specii de plante (arbori, arbuști, ierburi și flori) protejate la nivel european prina ceeași "Directivă CE 92/43/ CE din 21 mai 1992" (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică): iarbă neagră ("Calluna vulgaris") Arbori și arbuști cu specii de: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus cerris"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), frasin ("Fraxinus excelsior"), ulm ("Ulmus
Lozna (sit SCI) () [Corola-website/Science/331055_a_332384]
-
este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în Banat, pe teritoriul județului Timiș. Aria naturală se află în extremitatea vestică a județului Timiș, pe teritoriile administrative ale comunelor Banloc, Ghilad, Giera și Livezile și este străbătută de drumul național DN59B, care leagă orașul Deta de localitatea Cărpiniș. Situl „” a fost declarat arie de protecție specială
Livezile - Dolaț () [Corola-website/Science/331074_a_332403]
-
ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în Romania) și se întinde pe o suprafață de 6.565 hectare. Aria protejată încadrată în bioregiunea geografică panonică a Câmpiei Timișului (subunitate geomorfologică a Câmpiei de Vest), reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, pășuni, stepe, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. La baza desemnării sitului se află câteva păsări (enumerate în anexa I-a
Livezile - Dolaț () [Corola-website/Science/331074_a_332403]
-
integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în Romania) și se întinde pe o suprafață de 6.565 hectare. Aria protejată încadrată în bioregiunea geografică panonică a Câmpiei Timișului (subunitate geomorfologică a Câmpiei de Vest), reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, pășuni, stepe, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. La baza desemnării sitului se află câteva păsări (enumerate în anexa I-a a "Directivei
Livezile - Dolaț () [Corola-website/Science/331074_a_332403]
-
Vitănești - Răsmirești este o zonă protejată (arie de protecție specială avifaunistică - SPA) situată în Muntenia, pe teritoriul județului Teleorman. Aria naturală se află în partea central-estică a județului Teleorman, pe teritoriile administrative ale comunelor Măgura, Mârzănești, Răsmirești și Vitănești și pe cel al orașului Alexandria și este străbătută de drumul național DN6, care leagă municipiul Alexandria de București. Situl „Vitănești - Răsmirești
Vitănești - Răsmirești (sit SPA) () [Corola-website/Science/331083_a_332412]
-
Natura 2000 în Romania) și se întinde pe o suprafață de 1.108 hectare. Aria protejată aflată în bazinul inferior al râului Teleorman și încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Burnazului (subunitate geomorfologică a Câmpiei Române), reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, pășuni, terenuri arabile și culturi și păduri de luncă) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare . La baza desemnării sitului se află câteva păsări enumerate în
Vitănești - Răsmirești (sit SPA) () [Corola-website/Science/331083_a_332412]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sud-estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Brașov. Aria naturală se întinde în partea central-nordică a județului Brașov, pe teritoriile administrative ale comunelor: Comana, Hoghiz, Homorod, Jibert, Mândră, Parau, Racoș
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sud-estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Brașov. Aria naturală se întinde în partea central-nordică a județului Brașov, pe teritoriile administrative ale comunelor: Comana, Hoghiz, Homorod, Jibert, Mândră, Parau, Racoș, Șercaia, Șoarș, Ticuș și Ungra și pe cel al orașului Rupea, în imediata apropiere de drumul național DN13, care leagă
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
care leagă municipiul Brașov de Sighișoara. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin Ordinul nr. 2.387 din 29 septembrie 2011 (pentru modificarea Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 25.903 hectare. Situl include rezervatia naturală Cotul Turzunului, o zonă umedă (mlaștini turboase eutrofe dezvoltate
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 25.903 hectare. Situl include rezervatia naturală Cotul Turzunului, o zonă umedă (mlaștini turboase eutrofe dezvoltate pe strate de nisipuri și bogată în vegetație) aflată în lunca Oltului, care adăpostește și asigură condiții de cuibărire, hrana și viețuire pentru mai multe specii de păsări aflate pe traseul
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
eutrofe dezvoltate pe strate de nisipuri și bogată în vegetație) aflată în lunca Oltului, care adăpostește și asigură condiții de cuibărire, hrana și viețuire pentru mai multe specii de păsări aflate pe traseul transilvan, în migrația lor prin Europa. Aria naturală reprezintă o zonă (râuri, lacuri, păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate și pajiști) încadrată în bioregiunea continentală a Podișului Hârtibaciului (subunitate geomorfologica a Podișului Târnavelor, ce aparține Depresiunii colinare a Transilvaniei) și a bazinului
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
Situl este fragmentat de cursurile mai multor râuri, printre care cele mai importante aparțin bazinelor hidrografice ale Ticușului (cu afluentul de stânga râul Mălei) și Homorodului (cu afluenții Homorodul Mic, Zeifăn, Homorodul Mare și Valea Mare). Situl prezintă o arie naturală cu patru tipuri de habitate (Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri de stejar cu carpen de tip "Galio-Carpinetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum" și Vegetație de silvostepa eurosiberiana cu "Quercus spp.") ce adăpostesc și conserva o gamă floristica
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care zece mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Caniș lupus"), vidra de rău ("Lutra lutra"), breb ("Castor fiber"), liliacul comun
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
pătrat, în 2003 numărul scăzuse la 1000, iar în 2008 era de numai 100. Într-o cercetare derulată în anul 2013, timp de patru luni, biologii Universității Naționale Autonome a Mexicului nu au reușit să identifice niciun exemplar în habitatul natural.Dar, biologul Armando Tovar Garza de la Universitatea Națională Autonomă a Mexicului, citat de Associated Press, susține că, o parte din membrii echipei sale, care au început o nouă investigație, au zărit vineri 21 februarie 2014 două astfel de creaturi. “Nu
Axolotl () [Corola-website/Science/331084_a_332413]