21,186 matches
-
lumii” (Mircea Iorgulescu). Captivi vizează prin incizii condițional-optative un viitor verosimil în anii ’70: un viitor inert, virtual, amorțit, ferit de șocuri neplanificate. Procedeele, căutările inovatoare sunt mai evidente în Atrium. Construit prin aceleași mărci gramaticale ale viitorului potențial, romanul abordează realitatea prin măști ale personajului. O temă centrală este și aici criza de identitate a protagonistului (în desenul căruia pot fi detectate varii ipostaze autobiografice ale autorului), captiv al propriului eu. Acesta este supus unui autointerogatoriu insistent și chinuitor. Simbolistica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
schițând Drumul „Orizonturilor” (36/1950) și insistând asupra faptului că această inițiativă publicistică va continua „oricât de aspre, dure și nemiloase vor fi momentele create în viața exilului”. La rândul lui, în același număr George Uscătescu preciza că periodicul „a abordat cele mai diverse probleme ale comunității românești și ale noilor sale posibilități de încadrare în peisajul cultural european”. Colaborările reflectă o varietate reprezentativă în abordarea fenomenului cultural românesc, de la Pamfil Șeicaru (Scrisoare deschisă adresată Cercului „Orizonturi”), N. Novacovschi (Spațiul mioritic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288587_a_289916]
-
specificului acestuia prin raportare la alte tipuri de limbaj. Existența unui limbaj politic implică recunoașterea unei stabilități a codului lingvistic, în afara situațiilor concrete de comunicare. Oricine ascultă discursul unui om politic constată că acesta apelează la formulări și expresii specifice, abordează cu predilecție anumite teme, recurge la o retorică particulară, utilizează o intonație adecvată, toate menite să-i înlesnească atingerea obiectivelor. Ascultătorul recunoaște imediat un astfel de limbaj, ceea ce înseamnă că atât la nivelul conținutului, cât și la cel al expresiei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
denotativ, univoc, lipsit de expresivitate al limbajului științific); de cealaltă parte, principiul accesibilității impune emitentului politic folosirea lexicului comun, care nu solicită eforturi deosebite pentru înțelegere. Diferențe se înregistrează și la nivelul problematicii abordate: dacă în cazul limbajului politic emitentul abordează o arie tematică este extrem de largă, în încercarea de legitimare a statutului, comunicării științifice îi este caracteristică limitarea la o singură temă și tratarea exhaustivă a acesteia. În cazul limbajului politic, problematica este tributară dimensiunii pragmatice, selecția subiectelor realizându-se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În aceste condiții, publicistica eminesciană continuă să rămână un teren deschis editării critice și interpretării textelor. 3.2. Specificul exegezelor în domeniu De-a lungul timpului, creația eminesciană a atras atenția unui număr impresionant de exegeți români și străini, fiind abordată din perspective și cu instrumente variate. În contextul unei atari bogate exegeze, este greu de crezut că se mai pot găsi căi inedite de interogare a obiectului sau domenii ale operei care să nu fi fost investigate. Cu toate acestea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
bogate exegeze, este greu de crezut că se mai pot găsi căi inedite de interogare a obiectului sau domenii ale operei care să nu fi fost investigate. Cu toate acestea, publicistica eminesciană continuă să rămână, cu rare excepții, un domeniu abordat tangențial sau, de cele mai multe ori, neglijat de eminescologi. Explicațiile pot fi atât de natură obiectivă, editarea integrală a publicisticii eminesciene realizându-se relativ târziu, cât și de natură subiectivă, vizând impactul personalității unor exegeți, situație ce a generat preluarea necritică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Vatamaniuc se distinge prin rigoarea științifică a informațiilor și prin amploarea cercetărilor. După publicarea în 1985 a unui volum de analiză a publicisticii eminesciene din prima perioadă de activitate a jurnalistului, D. Vatamaniuc editează în 1996 un al doilea tom, abordând publicistica poetului din perioada 1877-1883, 1888-1889. În funcție de criteriul modificărilor care survin în statutul jurnalistului, D. Vatamaniuc împarte creația jurnalistică eminesciană în trei etape și realizează prezentarea sistematică a principalelor dimensiuni tematice ale acesteia. Eforturile de relevare a specificului și originalității
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
culturală și artistică"207. Un spațiu extins este dedicat în această perioadă cronicilor de politică externă. Prima cronică de politică externă apare la 19 mai 1876 și include cinci articole prezentând situația politică din Turcia, Serbia, Austro-Ungaria și Franța. Gazetarul abordează problemele de politică externă dintr-o perspectivă amplă și își concentrează atenția supra evenimentelor care au implicații în viața politică a țării. O problemă intens dezbătută o constituie "chestiunea orientală", căreia Eminescu îi dedică un număr impresionant de articole. Cronicar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se dezice de criticile formulate în paginile publicației la adresa "roșilor", făcând concesii grupării liberale. În condițiile limitării considerabile a libertății de exprimare, Eminescu se angajează să redacteze trei articole pe săptămână, fără obligația de a fi prezent în redacție. Problematica abordată în această perioadă vizează aspecte legate de: legislația agrară, răscumpărarea căilor ferate, chestiunea dunăreană, propaganda catolică în țara noastră și situația românilor din provinciile aflate sub dominație străină. Referindu-se la subiectele dezbătute de jurnalist în această perioadă, D. Vatamaniuc
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
deplasarea accentului de pe expunerea evenimentelor de politică externă pe dezbaterea problemelor vieții politice interne, în contextul mutațiilor care au loc la nivel național. Activitatea editorială de la Timpul se distinge prin amplificarea discursului critic și accentuarea vervei polemice, prin amploarea studiilor abordând subiecte variate, prin libertatea de gândire și de exprimare a jurnalistului care refuză să-și alinieze scrisul la ideologia conservatoare și la interesele de partid, urmărind redarea cu obstinență a adevărului, chiar și atunci când acesta intră în contradicție cu ideile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
primele publicații românești (Albina românească, cu suplimentul Alăuta românească, condusă de Gh. Asachi, Dacia literară, editată de Mihail Kogălniceanu) au ca scop principal educarea gustului estetic al cititorilor, alocând spații largi traducerilor și producțiilor literare autohtone, în Transilvania, pana jurnaliștilor abordează îndeosebi subiecte politice, de importanță vitală pentru situația românilor aflați sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. Cea de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea se caracterizează printr-o precipitare a evenimentelor de pe scena politică internațională și națională și prin intensificarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu în ilustrarea concepțiilor politice, iar apelul la fragmente literare edificatoare devine o practică constantă a scrisului jurnalistic eminescian. "Poetul pune în discuție în scrisul său problemele fundamentale, pe care le tratează cu mijloacele specifice fiecărui domeniu pe care îl abordează, mergând de la poezie la publicistică și de la publicistică la poezie, proză și teatru. Publicistica sa este deopotrivă opera ideologică și poetică în care demersul critic se susține pe literatura română și universală, precum și pe științele aplicative"241. În tratarea problemelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
opera ideologică și poetică în care demersul critic se susține pe literatura română și universală, precum și pe științele aplicative"241. În tratarea problemelor economice, istorice, filosofice, politice, jurnalistul recurge la surse documentare de prestigiu, remarcându-se prin ușurința cu care abordează domenii dintre cele mai variate. Conștient de funcția paideică a presei, de potențialul instructiv al acesteia, gazetarul își însoțește excursul jurnalistic cu numeroase comentarii metatextuale. În acest sens, articolele eminesciene sunt presărate de glosări numeroase, de explicitări ale unor termeni
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dincolo de variațiile de stil și de atitudine, înregistrate de-a lungul carierei jurnalistice. În acest sens, problema națională, situația țărănimii, chestiunea evreiască, concepția despre stat și teoria "păturii superpuse", viziunea asupra progresului, viața politică internă și politica externă sunt teme abordate cu predilecție de Eminescu, în paginile de ziar. a. Problema națională. Importanța pe care jurnalistul o acordă problemei naționale, pe parcursul întregii sale cariere jurnalistice, este subliniată de Garabet Ibrăileanu, care afirmă că "întotdeauna la Eminescu (...) chestiunea socială se confundă, ori
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
le sprijinim; departe de-a urmări răsturnarea lor, le-am apăra, din contra, împotriva acelor ce ar voi să se atingă de ele"341. 4.4.2. Specialistul Publicistica eminesciană se remarcă prin multitudinea datelor oferite și prin amploarea problematicii abordate de gazetar. Recurgând la surse dintre cele mai variate, de la cronici la tratate de economie, de la statistici demografice la studii de drept, jurnalistul se mișcă cu volubilitate între domenii de cunoaștere dintre cele mai diferite, tratând cu ușurință subiecte de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vizând atingerea obiectivelor jurnalistului). Pe lângă cele patru componente, limbajul politic eminescian înregistrează o accentuată dimensiune evaluativă E, exprimând atitudinea jurnalistului față de realitățile prezentate. Predilecția pentru o schemă textuală sau alta este dictată de finalitățile demersului analitic și de specificul problematicii abordate de jurnalist. Ponderea componentei argumentative în structura limbajului politic își pune amprenta asupra gramaticii textuale, a organizării sintactice și, implicit, asupra semanticii și pragmaticii discursive. Gradul de coeziune a articolelor, tipologia relațiilor frastice și transfrastice, elementele de conectivitate secvențială contribuie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
441, potrivit căruia dialogismul și interacțiunea verbală constituie realități fundamentale ale limbajului, subliniem dimensiunea intertextuală a limbajului politic eminescian, ca modalitate de confirmare/ respingere a manifestărilor discursive anterioare și ca mijloc de consolidare a demersului argumentativ. Problematica dialogismului discursiv este abordată și de Michel Foucault, care afirmă că societățile dispun de "povestiri majore" ce sunt repetate și supuse variației și care trebuie delimitate de rostirile efemere care "se zic" și dispar odată cu actul enunțării lor442. Foucault susține că "discursurile trebuie tratate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
privirea conflictului austro-român următoarele: Spiritul conciliant al contelui Kalnoky e prea cunoscut pentru ca să avem a ne teme de noua campanie a ziarelor vieneze în contra României"448. Indiferent de natura sursei la care face apel, jurnalistul uimește prin ușurința cu care abordează subiecte dintre cele mai variate și rapiditatea cu care identifică citate revelatorii în exemplificarea ideilor. În același orizont al dialogismului intertextual, recursul la textul biblic oferă jurnalistului ocazia unor paralele tematice sugestive: "Ca și fiul pierdut din parabola evangheliei (s.n.
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ulterior organul de presă al acesteia. Printre colaboratorii publicației, se numără personalități precum I.L. Caragiale, B. Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Al. Vlahuță și Al. Macedonski. Tot aici va publica Eminescu ultimele sale articole, în 1888. Publicație de orientare conservatoare, România liberă abordează aspectele politice și culturale ale vremii, editând materiale ale unor personalități culturale marcante în epocă. Articolele cu tematică politică sunt completate în paginile gazetei de cronici literare și dramatice, de fragmente de proză și versuri, de traduceri și studii de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu ajutorul DAT a permis formularea unor concluzii, în ceea ce privește caracteristicile semantice și pragmatice ale limbajului politic cultivat de presa din epoca eminesciană: a) la nivel tematic, publicistica de factură politică din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea abordează, cu precădere, problematica socială, clasa socialului înregistrând cele mai mari valori ale frecvenței în texte; b) în ce privește componenta afectivă a discursului publicistic din epocă, dominantă este dimensiunea emoțională negativă, care reflectă adoptarea unei atitudini critice față de realitățile sociale, politice, economice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de celelalte publicații ale timpului. În lumina acestor observații, judecățile privind violența și virulența limbajului politic eminescian se nuanțează și își pierd temeiul. Limbajul publicisticii eminesciene este specific pentru limbajul cultivat de presa românească în veacul al XIX-lea, problematica abordată de Eminescu fiind generată de referențialul evenimențial al epocii. Individualitatea limbajului politic cultivat de poet derivă din modul de organizare a discursului, din detenta temporală a demersului jurnalistic, din acribia cu care își redactează articolele, din bogăția și eleganța expresiei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
preferă să sugereze decât să exprime concret evenimentele, lucrurile, vocile, percepute acum într-un vortex sinestezic. Poemele, ce se constituie într-o „aplecare riscantă peste balustrada eului”, păstrează, din prudență, o distanță protectoare față de real, de care F. este fascinată. Abordând o poetică de provocare, autoarea descrie în volumul Trepte sub mare (1991) „un holocaust de casă” (Horia Gârbea), universul intim fiind sufocat de un exterior apăsător, agresiv, contra căruia singura terapie rămâne „spunerea”, cuvântul. Starea de criză prefigurată deja în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
o anumită reacție, manifestată printr-o serie de semne locale, regionale și generale. Unii agenți patogeni se însoțesc de manifestări clinice asemănătoare, caracteristice, cu o anumită specificitate, care vor constitui așazisele leziuni inflamatorii specifice. În cadrul infecțiilor chirurgicale specifice cronice, vom aborda infecția bacilară, luetică și micotică. 7.2. TUBERCULOZA Afecțiune pur medicală, tuberculoza, prin localizările ei secundare sistemice (limfoganglionare și osteoarticulare) și organice (pulmonare, digestive , uro-genitale), intră sub incidența terapeuticii chirurgicale, ca tratament asociat terapiei specifice cu tuberculostatice. 7.2.1
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
bolii. Astfel, în formele incipiente, asociat tratamentului medical specific, se va practica și imobilizarea externă în aparat gipsat. În formele evoluate, cu distrugeri osoase importante (de exemplu distrugerea corpilor vertebrali în cadrul morbului Pott) se va prefera tratamentul chirurgical care să abordeze focarul osos realizându-se imobilizarea internă prin osteosinteză sau artrodeză. Rezecția radicală a suprafețelor articulare afectate se practică doar în anumite forme de tuberculoză, cum ar fi tuberculoza genunchiului, și numai într-o anumită fază de evoluție, cu scopul de
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
sunt, de cele mai multe ori, legate de dependența față de mediu a omului și a animalelor, în perspectiva supraviețuirii. * Conflictele școlare sunt conflictele care apar în școală sau care îi afectează pe cei din interiorul ei. Cea mai funcțională manieră de a aborda conflictul este de a considera existența potențialității conflictului ca pe un fapt de viață. Putem disocia, așadar, între conflicte potențiale și conflicte în desfășurare. Conflictele pot fi constructive sau distructive. 7 Conflictele sunt pozitive, dacă se rezolvă prin înțelegeri cu
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]