20,606 matches
-
care se cască în mare în ultimele momente ale cărții este o consecință a Teoriei Pământului Scobit. Astfel, zona din apropierea polului este surprinzător de caldă, așa cum credea Symmes, în loc să fie rece. Symmes credea și că în scobitura pământului ar exista civilizații, iar figura care apare la sfârșit ar putea fi semnul unei asemenea civilizații aflate în apropierea polului. Recenziile contemporane ale "Aventurilor lui Arthur Gordon Pym" au fost în marea lor majoritate nefavorabile. La cincisprezece luni de la publicare, cartea a fost
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
a Teoriei Pământului Scobit. Astfel, zona din apropierea polului este surprinzător de caldă, așa cum credea Symmes, în loc să fie rece. Symmes credea și că în scobitura pământului ar exista civilizații, iar figura care apare la sfârșit ar putea fi semnul unei asemenea civilizații aflate în apropierea polului. Recenziile contemporane ale "Aventurilor lui Arthur Gordon Pym" au fost în marea lor majoritate nefavorabile. La cincisprezece luni de la publicare, cartea a fost recenzată de Lewis Gaylord Clark, un autor care îl dușmănea pe Poe. Recenzia
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
stranii din finalul romanului lui Poe. Într-o carte de benzi desenate din 1988 aparținând seriei "Young All-Stars" și scrisă de Roy și Dann Thomas, Arthur Gordon Pym este un explorator din secolul al XIX-lea care a descoperit dispăruta civilizație arctică a extratereștrilor Dyzan. Pym merge mai departe și devine căpitanul Nemo al lui Jules Verne, scufundând în cele din urmă RMS "Titanic". Povestea apelează și la elemente din romanul "Vril" (1871) al lui Edward Bulwer-Lytton. Yann Martel și-a
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
rapidă, în care semnele și-au pierdut caracterul de imagini, păstrând totuși principiile de bază ale scrierii: grecii au numit noua scriere „hieratică”, iar în momentul final al evoluției sale se folosea doar în textele religioase. În ultimele secole ale civilizației faraonice, scrierea hieratică a fost înlocuită cu o scriere mult mai rapidă, cursivă, numită „demotică”.
Hieratică () [Corola-website/Science/325843_a_327172]
-
A obținut doctoratul la Universitatea din Viena în 1876 și a susținut teza de doctor habilitat la aceeași universitate, în 1879. Teza a fost intitulată "Der Selbstmord als sociale Massenerscheinung der modernen Civilisation" („Sinuciderea ca fenomen social de masă al civilizației moderne”). Între anii 1876 și 1879 a studiat la Leipzig (cu Wilhelm Wundt și Edmund Husserl). Între timp, pe 15 martie 1878, s-a căsătorit cu Charlotte Garrigue în Brooklyn. În 1882, el a fost numit profesor de filosofie la
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
care au încercaat să o contacteze și să o studieze, ea a fost ascunsă. Olmy studiază mintea extraterestră și ajunge la concluzia că jartul a fost capturat intenționat, fiind un fel de cal troian. De la acest jart Olmy află că civilizația lui este una ierarhică, modificându-se continuu în încercarea de a absorbi întreaga inteligență folositoare și toate modurile de gândire întâlnite, cu scopul de transmite toate datele pe care le adună într-o "comandă descendentă" - nume dat de jarți "Minții
Eternitate (roman) () [Corola-website/Science/325846_a_327175]
-
lumineze mai puternic și îl topește pe astronaut. Sfera începe să vorbească și îi spune fetei îngrozite că este „suma tuturor relelor din univers”. Privind în sferă, fata începe să vadă modul în care acest obiect malefic a influențat numeroase civilizații de-a lungul timpului și în diferite locuri ale universului. Sfera, cunoscută sub numele de Loc-Nar, o forțează pe fată să urmărească mai multe întâmplări din trecut și viitor. Poveste originală de Daniel Goldberg și Len Blum, scrisă de Juan
Heavy Metal (film) () [Corola-website/Science/325849_a_327178]
-
cel puțin două locuri: Mesopotamia (în special în Sumerul antic) în 3200 î.Hr. și în Mesoamerica în 600 î.Hr.. Doisprezece scrieri mesoamericane sunt cunoscute, cea mai veche fiind cea olmecă sau cea zapotecă, ambele din Mexic. În unele cazuri cercetătorii civilizațiilor antice consideră scrierea drept elementul de diferențiere între „oraș” și „sat”. Acești cercetători definesc „satul” ca fiind așezarea în care nu au avut loc schimburi de informații scrise, în timp ce „orașul” este așezarea în care este folosită scrierea pentru schimburi de
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
și/sau primele simboluri mnemonice pentru a transmite informații încă au fost, probabil, lipsite de conținut lingvistic direct. Aceste sisteme au apărut în perioada neoliticului timpuriu, încă din mileniul al VII-lea î.Hr.. În momentul în care a inventat scrierea, civilizația sumeriană era deja o civilizație urbană organizată în mici orașe-stat. Regiunea lor era săracă în resurse, sursele lor de hrană bazându-se pe cultivarea cerealelor și creșterea animalelor (de obicei oi). Cu excepția lemnului de palmier (greu de prelucrat) nu se
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
pentru a transmite informații încă au fost, probabil, lipsite de conținut lingvistic direct. Aceste sisteme au apărut în perioada neoliticului timpuriu, încă din mileniul al VII-lea î.Hr.. În momentul în care a inventat scrierea, civilizația sumeriană era deja o civilizație urbană organizată în mici orașe-stat. Regiunea lor era săracă în resurse, sursele lor de hrană bazându-se pe cultivarea cerealelor și creșterea animalelor (de obicei oi). Cu excepția lemnului de palmier (greu de prelucrat) nu se găsea lemn în general și
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
putea reda articularea propoziției. Pentru că acest cod era știut doar de cel care cunoștea semnificația desenelor, tăblițele de la Uruk nu au putut fi complet descifrate. În 300 de ani, Mesopotamia a făcut (deși parțial) pasul următor (nereușit încă de alte civilizații): "semnul" în loc să indice un obiect, a început să reprezinte un sunet, ajungându-se astfel la posibilitatea ca scrierea să exprime limba cu relațiile existente între cuvinte. Cele două tipuri de semne au continuat să existe deoarece ideogramele nu au fost
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
era necesară monarhiei egiptene pentru a înregistra acțiunile faraonului și astfel să-și consolideze puterea. Apariția scrierii a fost o consecință a atenției deosebite pe care o manifestau [preoții] egipteni ceremoniilor funerare; conservarea cadavrelor având o însemnătate nemaiîntâlnită la alte civilizații și ducând la un sistem elaborat de mumificare. Textele scrise, care erau considerate magice, îi însoțeau pe morți în mormânt, devenind astfel un element principal al ritualului funerar. Apariția scrierii în Egipt poate fi considerată bruscă, etapele anterioare ale prescrierii
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
rapidă, în care semnele și-au pierdut caracterul de imagini, păstrând totuși principiile de bază ale scrierii: grecii au numit noua scriere "„hieratică”", iar în momentul final al evoluției sale se folosea doar în textele religioase. De-a lungul întregii civilizații faraonice, cele două forme de scriere (hieroglifică și hieratică) coexistă, fiind folosit ca suport diferite materiale: piatră pe care scribii-dăltuitori scluptau inscripții oficiale, fragmente de ceramică sau calcar (ostraca) folosite pentru notări scurte cu penelul, tăblițe din lemn, uneori acoperite
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
exercițiile din școli. În hieratică se foloseau și fâșii din in folosite de obicei la îmbălsămarea mumiilor. Nu a existat niciun obiect sacru sau profan care să nu conțină scriere, există statui acoperite complet de inscripții. În ultimele secole ale civilizației faraonice, scrierea hieratică a fost înlocuită cu o scriere mult mai rapidă, cursivă, numită "„demotică”". Aceasta era folosită doar în documente particulare dar în cele din urmă s-a impus în scrierea oficială și în toate domeniile vieții civile, fiind
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
realizeze o schematizare mai accentuată a hieroglifelor așa cum s-a întâmplat cu cuneiformele mesopotamiene care erau zgâriate pe tăblițele din argilă. Folosirea ușoară a scrierii cu cerneală pe sulurile de papirus a dus la folosirea complicatelor hieroglife pe toată durata civilizației egiptene antice, hieroglife uneori asemănătoare cu benzile desenate din zilele noastre. Plinius cel Bătrân, în opera sa "Naturalis Historia", a descris prelucrarea papirusului de către egipteni: pentru a se obține hârtia, măduva plantei era extrasă și împărțită în mai multe fâșii
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Sunt cercetători care consideră că primele forme de litere au derivat din scrierea egipteană. Limba egipteană avea semne alfabetice dar egiptenii nu au realizat niciodată importanța lor, altfel ar fi abandonat de mult sistemul hieroglific folosit de-a lungul întregii civilizații faraonice. Alți cercetători au considerat ca fiind încercări de alfabetizare inscripțiile nedescifrate descoperite în Sinai și Palestina (așa zisele inscripții proto-sinaitice și proto-caneene). La jumătatea mileniului al II-lea î.Hr. în regiunea siriano-palestiniană sunt prezente două forme de alfabet: cel
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
orice formă de scriere cuneiformă, având o structură alfabetică de treizeci de litere. Tăblițele au fost datate ca fiind din secolul al XV-lea î.Hr. sau din 1300 î.Hr.. Alfabetul ugaritic a fost folosit de limbi foarte diferite, dar distrugerea civilizației ugaritice în secolul următor și lipsa argilei în Palestina au dus la dispariția rapidă a acestei scrieri. Alfabetul fenician este un alfabet folosit inițial pentru scrierea limbii feniciene, despre care se crede în general că a dus la apariția altor
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
în popoare diferite care nu puteau comunica între ele în niciun fel. Spre deosebire, limba scrisă nu a cunoscut trecerea de la semne-cuvânt la semne-sunet și a permis întărirea oligarhiei ai cărei membri comunicau între ei doar în scris. Cunoștințele despre civilizația din valea Indului care a înflorit între mileniile al III-lea și al II-lea î.Hr. se bazează pe săpături majoritar recente. Semnul distinctiv al culturii Indului sunt sigiliile din steatit produse în mari cantități. Inscripțiile de pe acestea nu au
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
între râurile Nil, Tigru și Eufrat. Înconjurat de vechi culturi în Egipt și Babilon, prin deșerturile Arabiei, și mărginit de dealurile Asiei Minor, Canaanul (aproximativ corespunzătoare Israelului modern, teritoriilor palestiniene, Iordaniei și Libanului), a fost un punct de întâlnire a civilizațiilor. Terenul a fost traversat de rute comerciale vechi, stabilite și porturi importante în Golful Akaba (Eilat) și coasta Mării Mediterane, acesta din urmă arătând influența altor culturi ale Semilunii Fertile. Conform Bibliei, evreii sunt descendenții poporului antic al Israelului care
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
mare parte fictive, deși a conchis că a Bibliei compunere nu s-a întâmplat în Persia, ci în Regatul Iuda, în timpul domniei lui Iozia. Jack Cargill remarcă diversitatea de opinii publicate asupra istoriei Israelului, și că în general manualele de civilizație occidentală redau un punct de vedere literalist, care este „rămas probabil cu douăzeci de ani în urmă din punct de vedere universitar”. Există deci și puncte de vedere maximaliste în această dispută, deși maximalismul în sens literal este destul de rar
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
omului care vor evolua spre homo erectus de acum 350 000 de ani, considerat strămoșul omului modern homo sapiens apărut în estul Africii. Agricultură apare aici în jurul anului 10 000 î.e.n., iar metalurgia în jur de 4 000 î.e.n. Primele civilizații africane apar în Egipt și mai apoi în Magreb și Cornul Africii. În Evul Mediu, islamul se răspândește în regiune, Timbutku devenind un centru major de cultură musulmană. Tot în această perioadă apar diverse state și formațiuni politice pe continent
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
decenii. Musa a construit o mare moschee la Timbuktu, si a dezvoltat o școală islamică ce a devenit un mare centru educațional islamic. Djenne și Timbuktu erau centre de învățământ unde musulmanii se amestecau cu africanii. Mâli a atins apogeul civilizației sale în timpul lui Manșă Musa, unul dintre cei mai bogați oameni din istorie datorită aurului abundent din Mâli. Din anii 1400, regatul s-a prăbușit, fiind înlăturat de Songhai. În 1484, Portugalia a stabilit relații diplomatice s comerciale cu Imperiul
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
1641, olandezii au ocupat insula Luanda din Angola, reușind să îi înlăture pe portughezi din Angola, pe cale armata, în 1648. Între portughezi și olandezi s-a stabilit o reconciliere de durată în domeniul comercial. Etiopia s-a remarcat că o civilizație agricolă foarte veche , exportând sorg, mei, orz și cafea. Din secolul I, s-a format Regatul Axum ce s-a menținut pâană în 960. În 324, regele Ezanc I a adoptat creștinismul, Etiopia fiind printre primele formațiuni care adoptă această
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
a le transforma în rase mai pașnice. Prețul cerut pentru ajutorul acordat este reprezentat de un produs pentru care rasa respectivă este recunoscut. Hurrienii au descoperit Pământul la începutul Războiului Rece și și-au stabilit baza pe Lună, așteptând autodistrugerea civilizației. Însă calculele le sunt date peste cap: civilizația pământeană nu numai că nu pornește un război nuclear, dar amenință cu descoperirea zborului spațial care, coroborat cu natura lor violentă, ar semăna haosul în rândul civilizațiilor hurriene. În disperare de cauză
Întrebarea finală () [Corola-website/Science/325185_a_326514]
-
cerut pentru ajutorul acordat este reprezentat de un produs pentru care rasa respectivă este recunoscut. Hurrienii au descoperit Pământul la începutul Războiului Rece și și-au stabilit baza pe Lună, așteptând autodistrugerea civilizației. Însă calculele le sunt date peste cap: civilizația pământeană nu numai că nu pornește un război nuclear, dar amenință cu descoperirea zborului spațial care, coroborat cu natura lor violentă, ar semăna haosul în rândul civilizațiilor hurriene. În disperare de cauză, hurrieni răpesc un om pentru a descoperi de ce
Întrebarea finală () [Corola-website/Science/325185_a_326514]