22,212 matches
-
al șaptesprezecelea, în timpul lui Vasile Lupu. Sub acest domn însă (în durata primei lui domnii, în special), Iașul a avut o epocă de mare strălucire, din nenorocire, de scurtă durată, ca o repede înseninare într-un cer posomorât și trist. "Fericită domnia lui Vasile Vodă, zice cu mulțumire Miron Costin. Fericită domnie în care a fost cândva această țară în tot binele cu bișug și plină de toată averea, cu mare fericire..." N-au trebuit decât două decenii de liniște, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în durata primei lui domnii, în special), Iașul a avut o epocă de mare strălucire, din nenorocire, de scurtă durată, ca o repede înseninare într-un cer posomorât și trist. "Fericită domnia lui Vasile Vodă, zice cu mulțumire Miron Costin. Fericită domnie în care a fost cândva această țară în tot binele cu bișug și plină de toată averea, cu mare fericire..." N-au trebuit decât două decenii de liniște, și încă de o liniște relativă pentru ca prințul acesta iubitor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
s-au înălțat spre lumină. * Una din cele mai vechi influențe străine e fără îndoială cea pe care cultura polonă a exercitat-o asupra Moldovei, prin secolul al XVII-lea. Una din cele mai vechi, dar și din cele mai fericite în același timp, căci grație ei, poporul român a putut lua, în mod spiritual, contact cu civilizațiunea occidentală. Contactul acesta, e drept, n-a fost în sine un fenomen tocmai nou. Sub altă formă, el se mai produsese, cu aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ne-au lămurit bunăoară: ce alta ar fi fost de făcut pentru a ne ridica la nivelul civilizațiunii europene, nu în mod evolutiv, adică în curs de secoli (cum ar fi fost normal dacă lucrurile ar fi decurs în condiții fericite), dar într-un timp scurt, în câteva decenii, cum se cerea? Nici cum am fi putut atinge rezultatul acesta, numai cu resursele noastre și cu modesta noastră cultură veche? Și prin urmare, nici cum ne-am fi putut dispensa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a survenit șase sau șapte ani mai târziu, n-ar trebui privită ca o prea mare nenorocire și nici judecată cu prea multă asprime. La timpul când s-a produs, ea intervine mai curând ca o întâmplare fatală și întrucâtva fericită. Fatală, pentru că nota intelectuală care o domină și prezența în rândurile conducătorilor ei a tot ce generația de atunci avea mai distins și mai cult nu puteau duce mișcarea la nici un succes politic, mai ales că mediul social și economic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
întreprinderi generoase, de inițiative promițătoare, toate însă curmate brusc prin tot felul de împrejurări ciudate. În secolul al șaptesprezecelea, Iașul a fost (cum am mai spus-o și cum se știe) centrul unei activități culturale și artistice din cele mai fericite. Împrejurări fatale i-au pus capăt însă cu mult înainte de a se fi întipărit destul de adânc în sufletul nostru și de a-și fi putut asigura rezultate durabile. Una din condițiile care au dat Iașului întâietatea sa în cuprinsul vechei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o scurtă, trecătoare confuziune. "Să se fi săturat în adevăr?" m-am întrebat în mine însumi, atribuind cuvintelor lui de revoltă un senz greșit. Este omul acesta în stare să se sature vreodată?" Un an mai târziu, pe Calea Victoriei, transfigurat, fericit, concetățeanul meu mă întâmpină întinzându-mi amical ambele mâni: "Ce bine-mi pare că te văd! Nici nu știi câtă mulțumire simt când întâlnesc un ieșean de al nostru", îmi spune el. "O, Iașul nostru! Bietul nostru Iași! Așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cu gloria lui, sau că viitorul s-ar putea organiza pe modelul trecutului, e greșită. Cu aceasta nu vreau să spun că misiunea istorică a Iașului e terminată; că existența acestui oraș a atins limita extremă. Ajutate de alte circumstanțe fericite, de alți factori, multe din cauzele care au determinat strălucirea lui trecută ar putea asigura Iașului o ascendență și o glorie nouă. Și, de fapt, asemenea circumstanțe s-au și produs, de curând, după război și după întregire, când, încetând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bonomie, de veselie, din care e făcută atmosfera Junimii. De aici toată juvenila naivitate pe care o pune în toate manifestările sale, scrisori în versuri, albumuri caraghioase, glume, farse, de aici ținuta aceasta de oameni aleși de soartă, de oameni fericiți, cu care vechii junimiști ne apar în toate mărturiile și în toate relațiile pe care le avem despre ei, despre lucrările lor... Toate aceste le spun despre prima fază, cea mai importantă de altfel, a acestei societăți, care n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
primeze, trebuia, întâi, ca cei care decretaseră acest lucru să acuze o stare de suflet potrivită, o inimă ușoară, generoasă, largă, o dispoziție netulburată de preocupări grave sau de pasiuni și de viții. Starea aceasta era în nota acelor timpuri fericite, când micul nostru stat independent își stabilise bazele existenței sale politice, când o parte din idealurile noastre naționale se găseau împlinite, când fiecare se credea în drept să privească viitorul cu speranță și încredere, când, din toate punctele de vedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
totuși sufletul său e duios, și totuși ochii aceia pătrunzători sunt adesea umezi de înduioșare. Ce l-a ajutat mai mult în luptă? Ceea ce-l deosebea de ceilalți sau ceea ce-l apropia de ei? Mai curând, poate tocmai întregirea aceasta fericită. Căci dacă una l-a făcut crezut și ascultat, cealaltă l-a făcut iubit; și numai astfel rândurile nu s-au răzlețit niciodată în jurul său. El însuși nu poate vedea lucrurile altfel, și de aceea acum, în mijlocul prietenilor, face cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e numai pentru că toată seara am urmărit-o prin vălul roz care se interpunea între ochii mei și rampă. Legând apoi împrejurarea aceasta de impresiunile pe care i l-ea lăsat revoluția de la 1848, el adaogă: mă simțeam așa de fericit de a mă vedea la Paris, Parisul însuși apărea ochilor mei atât de încântător și plin de farmec, încât luptele care se desfășurau atunci în sânul său, baricadele și toată sângeroasa mișcare nu mi-au părut decât lucruri trecătoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a surprins această imagine, atmosfera de poezie calmă și de rustică frumusețe, pe care a reușit să i-o conserve, fac din fotografia reprodusă aici dacă nu cea mai adevărată și mai reușită, apoi cu siguranță una din cele mai fericite. Căci există fotografii ale Bojdeucei, răspândite în cărți poștale și albumuri, care prezintă peisagiul acesta, nu numai lipsit de farmecul său propriu, dar mai ales cufundat într-o izolare și o tristețe ne mai pomenite. (Foto-Regal) Pag. 67. Gara Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
izvorât în Moldova această apă care curge limpede și curată. Acei cărora li este sete se mulțumesc văzând această cișmea cu două țevi, din care curge ca și din ochi de amanți, și care vor pomeni că Grigori-Bey a făcut fericit orașul Iași, aducându-i această apă dulce ca mierea. 1765". Pag. 71. "Săraci, foarte săraci, aparii aceștia duceau, și la propriu și la figurat, o grea povară." (Foto-Regal) Pag. 72. Biserica Golia, datând din sec. al XVI-lea, dar refăcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dintre primii săi ctitori, marele logofăt Ioan Golia (după documente, Golăi), de la care s-a păstrat un tetravanghel dăruit bisericii la 12 Ianuarie 1546. Valoarea acestui monument nu e numai istorică ci mai ales artistică. Arhitectura sa, inspirată din amestecul fericit al stilului bizantin cu alte stiluri orientale și occidentale, cu armonioasele sale coloane renaissance, cu ușa de intrare de stil oriental și de un efect surprinzător, face din acest monument unul din cele mai prețioase lucruri de artă ale fostei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
elementele și spiritul cărora își datorește forma aceasta, orientală, bizantină, turcească, în nimic asemănătoare cu tot ce s-a construit la noi. Din nefericire, starea de părăsire în care se găsește această biserică, nu numai că nu ajută la impresia fericită pe care ar trebui s-o producă vizitatorilor străini, dar amenință destul de serios frumusețea și chiar existența sa. Pag. 214. Turnul și pridvorul bisericii Hlincea. (Foto-Regal) Pag. 218. Institutul anatomic și Facultatea de medicină. Pag. 219. I. L. Caragiale. Pag. 221
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să se lege din ce în ce mai bine, de la un subiect precum religia până la cel de politică, fiind o noapte de pomină în care s-au spus, cred, aproape peste o sută de bancuri la care au participat într-un final și cuplul fericit de pocăiți, neavând încotro, nu puteau să călătorească în picioare tot drumul pe culoarul trenului, pentru a nu auzi prostiile noastre, pe care le debitam una după alta, de parcă ar fi fost traversele de la linia ferată. O atmosferă destul de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
românesc este, de vreme îndelungată, subiectul unei continue mistificări. Sămănătoriștii îl vedeau populat numai de flăcăi drepți ca bradul, doinind din fluier și culegând floricele pentru mândrele lor neprihănite. Comuniștii arătau, prin anii ’50-’ 60, pofta de muncă a țăranului, fericit că a intrat în colectivă. Prin anii ’80, interpreții de muzică populară cântau mândria oamenilor muncii de la sate că trăiesc întro țară ca o floare. În tot acest timp, țăranii de la începutul secolului douăzeci își duceau viața în mizerie, cei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ca oamenii. Ia te uită! Cimpanzeul ăla cu pantaloni, bretele și ochelari de soare fumează trabuc, câinii joacă fotbal, ursul se plimbă cu motocicleta și aplaudă, elefantul merge în două picioare și stă în fund. Aplauze furtunoase și toată lumea e fericită. Ne simțim bine că animalele din arenă sunt ca noi. De fapt, ne face plăcere pentru că ne vedem pe noi înșine în oglindă, dar suntem conștienți că ceea ce vedem nu suntem noi, ci niște caricaturi ale noastre. Ființe care fac
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vrei să te căsătorești, nu?“). Oricum, dacă uită, îi amintește Virgil, care are întotdeauna pregătit setul de întrebări cu aman tul/amanta și căsătoria. Căci asta face Ianțu: punând întrebări copiilor, ne face cu ochiul nouă. Ați văzut ce fețe fericite au părinții careși aduc progeniturile astfel dresate să facă pe placul oamenilor mari? Îi vede o țară întreagă la televizor și pentru asta ar fi dispuși la orice. Chiar săși umilească propriul copil. Aceasta dacă e să ne referim la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cu gesturi experte, un sărut prelung. Cel puțin așa reiese din unele filme. Domnul sărută doamna, muzica devine melancolică, lumina se stinge și cu ocazia asta imaginea se întunecă de tot, pentru ca în secunda următoare să o vedem pe femeie fericită a două zi și să observăm cum, peste alte câteva secunde, începe săi crească din ce în ce mai mult burta. Copilul se va naște peste încă puțin timp, cu freza gata făcută, machiat și deja având o vârstă cuprinsă între șase luni șiun
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
își dau cu uleiuri sau pur și simplu pe uscat -, și asta se pare că le face să trăiască fericiri profunde. Aceleași fericiri le au și când se dezbracă încet. Cu cât te dezbraci mai încet, cu atât ești mai fericită. Unele își ex primă fericirea scoțând limba și privindute pe tine, telespecta to rul, în ochi. Parcă ar vrea săți transmită ceva, un mesaj esențial, numai de ele știut. Când apare și un bărbat în cadru, încep să țopăie ca
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vorbe (nu contează care) și trec rapid la fapte, oriunde și oricum. Faptele sunt, firește, glorioase și nu se încheie decât pentru a face loc altora, încă și mai și. Treaba merge perfect, mecanismul este bine uns, iar toată lumea este fericită. Dragostea nu sa inventat încă, nici nu mai are nimeni nevoie de o asemenea invenție; princi piul vieții este eterna frecare. Hotărât lucru, copiii se fac numai prin procedeul sărutului, amintit la început - pentru că, în celelalte cazuri, nu se mai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nici un farmec. Așa că îți inviți câțiva amici și cumperi o navetă de bere. Și astfel te vei simți OK la adăpostul grupului, te vei con sidera bărbat adevărat, te vei lăsa dus de valul bărbăției confir mate și vei râgâi fericit după o gură de bere sau vei răcni ca un mascul feroce când situația va cere asta. Dar nu numai identitățile masculine, individuale, sunt „rezolvate“ de fotbal, ci și pulsiunile sociale primare, de agregare tribală a indivizilor. Fotbalul este catalizatorul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
se întâmplă, de altfel, și în cazul știrilor pe care le urmărim cu evlavie, tranchilizați, seară de seară. (2009) Vedete Le admirăm, le adorăm, le invidiem, ne uităm cu jind la bo găția lor, la frumusețea lor, la viața lor fericită. Unii - ne zicem - au noroc cu carul: arată perfect, sunt spirituali, au succes și mulți bani. Ne uităm la vedete de jos, de la baza soclului pe care sunt cocoțate în poziții eroice, aplaudate de toată lumea, și încercăm să copiem modul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]