21,599 matches
-
Corpus Christi (1587-1603), legată de castel printr-un baraj peste un șanț, biserică ce conține mormintele a 72 de membrii ai familiei Radziwiłł, fiecare cu câte un sicriu simplu din lemn de mesteacăn împodobit cu stema Trąby. Proiectată de arhitectul italian Gian Maria Bernardoni (1541-1605), biserica este considerată a fi primul templu iezuit modelat după Il Gesù din Roma, prima basilică cu dom și fațadă barocă din lume, și prima clădire în stil baroc din Europa de Est. În afara elaboratelor cavouri princiare, în
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
(în italiană: "Castello di Miramare") este așezat pe un promontoriu stâncos din golful Grignano la Marea Adriatică, în Italia, la cca 5 km nord-vest de orașul portuar italian Triest. Castelul a fost construit între 1856 și 1860 pentru arhiducele Ferdinand Maximilian von Österreich (fratele împăratului Franz Joseph I.) și soția sa Charlotte von Belgien. Arhitectul și în același timp și constructorul a fost Carl Junker. Construcția, înzestrarea interioară
Castelul Miramare () [Corola-website/Science/326378_a_327707]
-
a citit-o. A urmat cursurile Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, secția Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor, obținând și un master în Administrarea afacerilor, la aceeași universitate. În timpul anilor de facultate a lucrat ca ospătar la un restaurant italian din oraș. Prin al doilea an de studiu, a văzut pe internet câteva videoclipuri cu mentaliști, devenind astfel interesat de această ramură a iluzionismului. După terminarea masteratului, în 2006, Gog a plecat în Grecia. Acolo a lucrat la o fermă
Cristian Gog () [Corola-website/Science/326365_a_327694]
-
sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1944 clădirea devine întâi un lagăr pentru militarii Armatei Roșii iar apoi, după ofensiva trupelor sovietice în marea Bătălie de la Iași de la sfârșitul lunii august-începutul lunii septembrie, pentru militarii români, germani sau italieni prizonieri ai sovieticilor. Între 1945-1965 clădirea își schimbă din nou destinația, devenind Căminul „Ion Niculi” al studenților politehniști ieșeni. În 1965 clădirea devine Palatul Pionierilor, dechiderea oficială a noii instituții fiind la 16 ianuarie 1966. O ultimă schimbare de nume
Casa Cantacuzino-Pașcanu din Iași () [Corola-website/Science/326393_a_327722]
-
Lojă Națională din România se întorc din exil în România, înființând "Marea Lojă Națională din România (MLNDR)". Vladimir Boanță a fost ales ca Mare Maestru iar Dan Amedeo Lăzărescu Suveran Mare Comandor. Tot în 1993 a fost înființată, pe filieră italiană, o altă organizație masonică, având același nume: "Marea Lojă Națională din România (MLNR)". În martie 1996 sunt incluse 12 noi loji transilvănene, desprinse din MLNR, sub jurisdicția Marii Loji și se votează de către membrii în Convent, adăugarea cuvântului Unită în numele
Marea Lojă Națională Română 1880 () [Corola-website/Science/326415_a_327744]
-
(16 iulie 1746 - 22 iulie 1826) a fost un preot catolic italian din ordinul Theatine, matematician și astronom. El s-a născut în Ponte in Valtellina, Provincia Sondrio și a murit la Napoli. El a înființat un observator astronomic la Palermo, numit acum "Osservatorio Astronomico di Palermo -. Giuseppe S. Vaiana" . Probabil că
Giuseppe Piazzi () [Corola-website/Science/326414_a_327743]
-
luat numele de Grimaldi și a devenit Prinț de Monaco. Cuplul a avut doi copii: Căsnicia lor nu a fost una fericită; s-au separat la 20 martie 1930 când Charlotte l-a părăsit pentru a locui cu amantul ei italian, Del Maso. Cuplul a divorțat la 18 februarie 1933 printr-o ordonanță a Prințului Louis al II-lea. La 30 mai 1944, cu o zi înainte ca fiul ei să împlinească 21 de ani și în deplin acord cu tatăl
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois () [Corola-website/Science/322544_a_323873]
-
oamenilor de bună-credință din Europa și a constituit un argument important pentru partizanii libertății omului, care susțineau că nici un om nu trebuie să fie omorât din cauza convingerilor lui religioase. Ei erau din ce în ce mai hotărâți să continue lupta pentru libertatea religioasă. Poetul italian Camillo Renato a protestat: „Nici Dumnezeu și nici spiritul său nu a încurajat un asemenea mod de acțiune. Cristos nu s-a purtat astfel cu cei care l-au renegat”. Iar umanistul francez Sébastien Chateillon a scris: „A ucide un
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
1452 -1498, din Florența, Italia. Condamnat și ars ca eteric de către papa de la Roma de atunci. Giuseppe Nagello, predicator antitrinitarian, din ramura anabaptiștilor hutteriți. Se știe despre o ramură a anabaptiștilor antitrinitarieni, care se ocupau cu olăritul, erau la origine italieni, care venind din Tirol prin via Krajna - Karinthia s-au stabilit în Ungaria de atunci, formând o colonie la Nagylevard (Velke Levare), alte colonii luând ființă în apropierea marginilor teritoriilor ocupate de turci, până la valea Morva. Ei erau refugiați din
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Velke Levare), alte colonii luând ființă în apropierea marginilor teritoriilor ocupate de turci, până la valea Morva. Ei erau refugiați din Faenza, denumiți fiind ca „nuovi-christiani” și „sectarius boccalari”. Un cercetător pe nume Krisztinkovich Bela, bazându-se pe cercetările unui ceramist italian, pe nume Liverani, spune că mulți meșteșugari italieni au fost așezați în părțile de peste Dunăre și de nord ale Ungariei de atunci. Ei au adus cu ei formele din Faenza, îndeosebi formele decorative. El mai arată că dintre anabaptiștii italieni
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
marginilor teritoriilor ocupate de turci, până la valea Morva. Ei erau refugiați din Faenza, denumiți fiind ca „nuovi-christiani” și „sectarius boccalari”. Un cercetător pe nume Krisztinkovich Bela, bazându-se pe cercetările unui ceramist italian, pe nume Liverani, spune că mulți meșteșugari italieni au fost așezați în părțile de peste Dunăre și de nord ale Ungariei de atunci. Ei au adus cu ei formele din Faenza, îndeosebi formele decorative. El mai arată că dintre anabaptiștii italieni ce au emigrat în secolul XVII, unii care
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
de Jos, după moartea predicatorului Albrecht Seyl, care a murit pe data de 12 ianuarie 1623. El a trecut prin Cluj în drumul său spre Vințul de Jos și este denumit aici ca Joseph Negel. Este aproape sigur că numele italian Giuseppe Nagello a fost transcris in germană ca Joseph Nagelle, Joseph Nagels respectiv Joseph Negel. Hans Denk, născut în 1495 în Bavaria, bun cunoscător al limbilor Bibliei și rector al unei universități în Nurenmerg, a negat doctrina Sfintei Treimi. Se
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
lege care garantează libertatea religioasă într-o țară”. În Transilvania, toleranța religioasă a ajuns la apogeu sub domnia lui Sigismund al II-lea, fiul reginei Isabella, în 1559. O altă figură importantă în mișcarea antitrinitariană din Transilvania a fost medicul italian Georgio Biandrata. Îndoielile lui asupra Trinității au apărut, după cât se pare, în perioada petrecută în Italia și Elveția, unde se refugiaseră numeroși antitrinitarieni. După ce s-a restabilit în Polonia, Biandrata a contribuit din plin la promovarea Bisericii Minore, cunoscute ulterior
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
colecției rămâne în castelul din Tirol. Iubitor și cunoscător de artă, împăratul înființează în castelul Hradcany din Praga o galerie prestigioasă de tablouri, alături de colecții vechi și de obiecte prețioase decorative. Rudolf al II-lea manifestă o predilecție pentru Renașterea italiană, mai ales pentru secolul al XVI-lea venețian, dar și pentru maeștrii germani și flamanzi, Albrecht Dürer și Pieter Bruegel numărîndu-se printre primii. Statutul său politic și diplomatic și diplomatic imperial îi permite să facă schimb sau să achiziționeze opere
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
decretului este acela de a împiedica risipirea colecțiilor de artă care aparțin acestei familii. În perioada cuprinsă între anii 1628 și 1662, odată cu casătoria dintre arhiducele Tirolului, Ferdinand Carol, și Ana de Medici, la reședința de Innsbruck sunt aduse opere italiene din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Printr acestea se numără "Madona pe pajiște", a lui Rafael, tablou achiziționat de familia Taddei din Florența, și "Venus și Adonis", de Annibale Carracci. Între 1647 și 1656, arhiducele Leopold Wilhelm
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
Wilhelm era un mare cunoscător de artă și conducea o regiune care se afla în centrul comerțului european. În urma licitațiilor organizate pentru colecțiile ducelui de Buckingham și ale lui Carol I al Angliei, arhiducele achiziționează un mare număr de capodopere italiene și flamande. O parte dintre aceste tablouri au fost achiziționate în contul fratelui său, Ferdinand al III-lea. Celelalte opere rămîn în posesia lui Leopold Wilhelm care le expune în Palatul Coudenberg, la Bruxelles. Este vorba despre capodoperele lui Mantegna
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
Memling, Holbein cel Tânăr, Cranach cel Bătrân și Van der Baren, urmat de David Teniers cel Tânăr. Acesta din urmă reproduce în numeroase tablouri galeria din Palatul Coudenberg, oferindu-ne un fel de inventar cu valoare documentală. David dedică operelor italiene o serie de stampe: "Theatrum pictorium". În anul 1656, Leopold Wilhelm se întoarce la Viena, aducînd cu sine propriile colecții de artă. În urma unui inventar efectuat în anul 1569, s-a constatat că aceste colecție cuprindeau 1397 de tablouri, 343
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
următoarele: Din păcate, unul dintre cele 12 capete sculptate pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău are plăcuța de identificare inscripționată greșit, fără ca reprezentanții Primăriei Capitalei să sesizeze acest lucru. Concret, sculptorul Ionel Stoicescu l-a botezat ""Alterio"" pe omul politic italian Altiero Spinelli. Aproape 6 ani mai târziu, monumentul cunoscut între timp în popor sub denumirea de "la căpățâni", a intrat într-un trist anonimat: plăcuțele de sub mini-socluri, pe care era scris ale cui sunt capetele, au dispărut. Toate. Inclusiv ""Alterio
Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene () [Corola-website/Science/322579_a_323908]
-
(n. 31 august 1907 - d. 23 mai 1986) a fost un jurnalist și om politic italian. La vârsta de 17 ani, Spinelli s-a înscris în Partidul Comunist. La sfârșitul războiului, a întemeiat în Italia - Mișcarea Federalista. A fost consilier al altor personalități federaliste europene că: Alcide de Gașperi, Paul-Henri Spaak și Jean Monnet. Jurist de
Altiero Spinelli () [Corola-website/Science/322580_a_323909]
-
profesie a promovat toată viața construcția unei Europe Federale în care Statele Naționale vor dispărea. Ca membru al Comisiei Europene, a fost responsabil cu domeniul politicii interne, în perioada 1970-1976. Timp de trei ani a fost deputat din partea Partidului Comunist Italian, înainte de a fi ales membru al Parlamentului European, în 1979. A fost unul dintre primii care au conceput și promovat ideile federalizării europene, redactând pe această temă, în 1941, „"Manifestul Ventotene"”. Manifestul a circulat în rândul membrilor Rezistenței Italiene și
Altiero Spinelli () [Corola-website/Science/322580_a_323909]
-
Comunist Italian, înainte de a fi ales membru al Parlamentului European, în 1979. A fost unul dintre primii care au conceput și promovat ideile federalizării europene, redactând pe această temă, în 1941, „"Manifestul Ventotene"”. Manifestul a circulat în rândul membrilor Rezistenței Italiene și a fost adoptat că program al Mișcării Federaliste Europa, fondată de Altiero în 1943. Din 1976 până în 1986, a fost membru al Parlamentului European, calitate în carea promovat intens elaborarea unui proiect de tratat care să înființeze Uniunea Europeană. Proiectul
Altiero Spinelli () [Corola-website/Science/322580_a_323909]
-
are plăcută de identificare inscripționata greșit, fără ca reprezentanții Primăriei Capitalei să sesizeze acest lucru în doi ani și jumătate de la inaugurarea monumentului. Concret, sculptorul Ionel Stoicescu, angajat de municipalitate să realizeze ansamblul monumental, l-a botezat ""Alterio"" pe omul politic italian Altiero Spinelli.
Altiero Spinelli () [Corola-website/Science/322580_a_323909]
-
împărăteasa Elisabeta, care i-a devenit nașă. Din păcate, copilul a trăit numai trei luni și a murit la 28 martie 1870. Maria Sofia și soțul ei nu au mai avut alți copii. În 1870 Roma a căzut în fața forțelor italiene și regele și regina au plecat în Bavaria. Regele a murit în 1894. Maria Sofia a tăit la Munchen apoi a plecat la Paris unde a prezidat curtea Bourbon în exil. Au existat zvonuri că a fost implicată în asasinarea
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]
-
pitic, o armă submarină de forma unei torpile, condusă spre țintă de unul sau doi scafandri de luptă. În timpul celui de-al doilea război mondial, torpila umană a fot folosită de scafandrii de luptă italieni, englezi și japonezi. Torpila umană italiană numită "maiale", servea doar ca vehicul de transport al scafandrilor de luptă și a încărcăturilor explozive. După fixarea minelor pe carena navelor inamice, scafandrii se îndepărtau cu aceeași torpilă. Torpila umană japoneză sau "kaiten" avea o încărcătură explozivă proprie, pilotul
Torpilă () [Corola-website/Science/322664_a_323993]
-
Palatul Cultural este un edificiu situat în municipiul Arad, ridicat între anii 1911-1913, după planurile arhitectului arădean Lajos Szantay. Prezintă o îmbinare de stiluri: neoclasic (fațada), corintic (coloanele care sprijină frontonul fațadei), stilul Renașterii italiene (aripile laterale), cel de inspirație gotică (elemente ale castelului huniazilor, prezente în partea dinspre parc a clădirii). În superba sală de concerte au fost prezente, de-a lungul timpului, mari personalități: Richard Strauss, Bela Bartok, George Enescu, Traian Grozăvescu ș.a.
Palatul Cultural din Arad () [Corola-website/Science/322701_a_324030]