20,850 matches
-
Herodot desemna casele nobile ale epocii arhaice ca 'tetrippotrophoi', cei care creșteau patru cai. Detaliile funerare amintesc de ritualul descris de Homer pentru incinerările eroilor cu mari construcții tumulare. În Cipru, descoperirile arheologice se înscriu între dovezile unei civilizații complexe. Mormintele cu camere funerare de tip micenian continuau să fie utilizate, implicând aspectul continuității de stil și de structura socială. Înmormântările cu care de lupta delimitează extrem de sugestiv fenomenele de continuitate-carul fiind un obiect micenian, dar și de discontinuitate, în multe
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
grecii au stabilit colonii vestice în Sicilia și Italia , influența noului alfabet s-a extins . S-a descoperit un artefact din ceramică Euboean inscripționat cu câteva rânduri scrise în alfabetul grecesc care se referă la "Cupa lui Nestor " , într-un mormânt de la Pithekoussae ( Ischia ) ce datează din 730 î.en. și pare a fi cea mai veche referință scrisă a Iliadei. Etruscii au beneficiat de inovație : o variantă a limbii italice s-a răspândit în întreaga Italia din secolul al VIII
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
prin Moravia, spre Ungaria. Corpul gol și capul decapitat a lui Henric a putut fi identificat doar de soția sa, datorită unui defect anatomic unic: la piciorul stâng, el a avut șase degete, variantă care a fost confirmată la deschiderea mormântului său din 1832. Henric a fost îngropat în cripta bisericii Franciscane al Sfinților Cincent și Jacob, în Wroclaw. În ciuda guvernării sale de numai trei ani, Henric a rămas în memoriile din Silezia, Polonia Mare și Cracovia, ca un cavaler creștin
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
preot greco-catolic și unul ortodox. A murit la 3 noiembrie 1933, sărac și fără descendenți, nefiind căsătorit. Chiar și în ultimele clipe ale sale, se gândi la moții lui cei dragi, a căror durere a dus-o cu sine în mormânt. Înainte de a fi transportat la Baia de Criș, spre pământul acesta stropit cu atâtea suferințe românești, în dimineața zilei de 6 noiembrie, în Catedrala greco-catolică „Schimbarea la față” din Cluj, s-a oficiat un prohod înălțător, la care a participat
Amos Frâncu () [Corola-website/Science/330665_a_331994]
-
Amos Frâncu, Tribun al Apusenilor, apărătorul moților, „moștenitorul spiritual” al lui Avram Iancu, fu coborât în sânul de mamă al gliei, în cimitirul greco-catolic din Baia de Criș, la numai câteva sute de pași de gorunul lui Horea și de mormântul lui Avram Iancu. Întreaga presă românească i-a dedicat duioase panegirice. Despre Amos Frâncu marele istoric Nicolae Iorga avea să scrie la moartea sa: „"A murit în Ardeal un om cum nu se va mai găsi altul"..” Din păcate, posteritatea
Amos Frâncu () [Corola-website/Science/330665_a_331994]
-
scrie la moartea sa: „"A murit în Ardeal un om cum nu se va mai găsi altul"..” Din păcate, posteritatea i-a fost puțin recunoscătoare. Manualele de istorie aproape că nu pomenesc numele său, uitându-i-se și faptele și mormântul.
Amos Frâncu () [Corola-website/Science/330665_a_331994]
-
de Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, este aceea de 23 iunie. Există totuși și alte propuneri, cum ar fi 24 iunie, 22 iulie sau chiar în aprilie. Despre moartea reală a lui Henric, au existat mai multe surse independente, acestea fiind mormintele ducilor Silezia, Cronica lui Jan Dlugosz, și cronicarii de mai târziu, cum ar fi Cronica Boemia și Cronica lui Ottokar de Styria. Potrivit lui Ottokar de Styria, care pare să aibă cele mai precise detalii, Henric al IV-lea a aspirat
Henric al IV-lea cel Drept () [Corola-website/Science/330655_a_331984]
-
o moschee din orașul Najaf, Irak. Moscheea este considerată de către musulmanii șiiți ca fiind a patra cea mai importantă moschee din lume, după marile moschei de la Mecca, Medina și Ierusalim. Importanța acestei moschei se datorează faptului că aici se află mormântul califului Ali, vărul și ginerele lui Mahomed. Conform tradiției șiite, alături de rămășițele lui Ali se află îngropați Adam și Noe. În anul 977, Adud al-Dawla, membru al dinastiei Buyde, decide să construiască o moschee peste mormântul califului Ali, mort în
Moscheea Imamului Ali () [Corola-website/Science/330748_a_332077]
-
că aici se află mormântul califului Ali, vărul și ginerele lui Mahomed. Conform tradiției șiite, alături de rămășițele lui Ali se află îngropați Adam și Noe. În anul 977, Adud al-Dawla, membru al dinastiei Buyde, decide să construiască o moschee peste mormântul califului Ali, mort în anul 661. Moscheea a fost reconstruită în anul 1086, de către sultanul selgiucid, Malik Shah, după ce fusese distrusă de un incendiu. În anul 1500, moscheea a fost extinsă de către șahul Ismail I, fondatorul dinastiei Safevide. În timpul protestelor
Moscheea Imamului Ali () [Corola-website/Science/330748_a_332077]
-
Banuș scrie următoarele: În mai 1955, Alfred Mendelsohn alături Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri și Ion Dumitrescu, a făcut parte dintr-un grup de muzicieni români care s-a deplasat la Paris cu sarcina de a depune coroane la mormântul lui George Enescu, la exact un an de la decesul artistului. În cvasi-totalitatea biografiilor întocmite de autori evrei, lui Alfred Mendelsohn i se menționează exclusiv opera muzicală, de compozitor și profesor la Conservator, dar se omite faptul că a fost membru
Alfred Mendelsohn () [Corola-website/Science/330841_a_332170]
-
un fel de sfânt, se numește "marabut" - de unde și mișcarea, în întregul ei se numește "marabutism". Adepții acestor ordine duc o viață semi monahala (unii periodic, alții tot timpul) într-un fel de mănăstiri, ribat, construite, în general, în apropierea mormântului întemeietorului. Întemeietorul este comemorat în fiecare an la Mawlid „aniversarea nașterii”: mormântul său este sursa de baraka, „grație”, „binecuvântare”, și, de aceea, obiect de pelerinaj. Confreriile religioase adăugă rituri suplimentare celor comune în islam, veghe, post, invocări repetate de 100
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
ei se numește "marabutism". Adepții acestor ordine duc o viață semi monahala (unii periodic, alții tot timpul) într-un fel de mănăstiri, ribat, construite, în general, în apropierea mormântului întemeietorului. Întemeietorul este comemorat în fiecare an la Mawlid „aniversarea nașterii”: mormântul său este sursa de baraka, „grație”, „binecuvântare”, și, de aceea, obiect de pelerinaj. Confreriile religioase adăugă rituri suplimentare celor comune în islam, veghe, post, invocări repetate de 100 sau de 1000 de ori ale unuia dintre numele lui Allah, ședințe
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
sale acolo în schimbul acoperirii datoriilor ieșivei din Lublin. El și soția sa nu au avut copii. A fost înmormântat la Lublin. Cimitirul evreiesc a fost distrus în mare parte de către naziști la sfârșitul celui de al Doilea Război mondial, dar mormântul său a fost găsit intact. Ieșiva să, închisă de naziști, si a cărei bibliotecă de 20,000 volume a fost incendiată de ei în public în acompaniament de fanfara, a fost redata micii comunității evreiești suprviețuitoare în anul 2004. În
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
mijloc sunt aranjate pe două rânduri. În anul 2000, scaunele vechi au fost înlocuite cu altele noi din lemn de stejar, executate de meșteri lemnari din Maramureș. În pronaos se află „o lespede dreptunghiulară, imitând marmura roșie, de dimensiunile unui mormânt, sub care probabil este înmormântat Hagi Nicolae Dimitrie. Lespedea însă nu are nici o inscripție”. Pentru pictura bisericii a fost adus renumitul pictor Arsenie Petrovici de la Biserica Albă (Serbia). Pictura a fost finalizată abia între anii 1828-1829, deoarece s-au făcut
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
Timișoara. În exterior, biserica este prevăzută cu ornamente florale, deasupra ușilor și ferestrelor, capiteluri la fiecare stâlp de susținere și scene cu caracter religios pictate pe tablă sau executate în mozaic. Pe peretele din dreapta, sunt pictate două tablouri ce reprezintă: Mormântul gol al Maicii Domnului și celălalt pe Împărații Constantin și Elena. Pe peretele din spate este pictată Sfânta Treime. Pe peretele din stânga sunt aceleași tablouri ca cele de pe peretele din dreapta, cu deosebirea că sunt realizate în mozaic cu sticlă de
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
îngropat prin mină Petru Iorgovici parohu și prtoprez al Oreviți"". Cele consemnate de parohul Petru Iorgovici fac să dispară probabilitatea și să confirme că ctitorul a fost înmormântat în pronaosul bisericii, chiar dacă "lespedea dreptunghiulară imitând marmora roșie, de dimensiunea unui mormânt", despre care s-a amintit, nu are nicio inscripție. A fost înmormântat în interiorul bisericii, în parte muierească, așa cum și-a manifestat dorința testamentară, pentru "a fi călcat în picioare de toată lumea pentru păcatele cele multe".. Cu ajutorul locuitorilor din această parohie
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
generalul Donat Heissler, intrate în Țara Românească pentru a se lupta cu oștile Imperiului Otoman. Odată cu sfârșitul domniei lui Constantin Brâncoveanu se încheie ultima perioadă de prosperitate din istoria Mănăstirii Plătărești. Începutul domniilor fanariote va aduce închinarea mănăstirii către Sfântul Mormânt deși hrisovul din 1640 al ctitorului Matei Basarab, confirmat prin tomosul din 1644 al patriarhului ecumenic Partenie, interzicea în mod expres închinarea Mănăstirii Plătărești sub pedeapsa anatemei și excomunicării. Închinarea s-a făcut la o dată care nu este cunoscută cu
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
pentru Protecția Monumentelor, au fost executate o serie de săpături arheologice exploratorii, pe baza planurilor stabilite de proiectantul general, arhitect Mihai Opreanu. Săpăturile au avut obiective limitate și au vizat: Pe parcursul cercetărilor arheologice din anul 1999 au fost descoperite 16 morminte de călugări, datând din diferite epoci, înmormântați după tipicul monahal, cu capul așezat pe o cărămidă. După finalizarea descărcării de sarcină arheologică, au fost începute demersurile pentru aprobarea restaurării corpurilor de chilii și pentru finalizarea retrocedării terenurilor care au aparținut
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
filologul Alexandru Philippide care afirmă că toponimul Plătărești face parte din moștenirea lingvistică de origine „"tracă și iliro-panonă"”, derivând din cuvântul ilir „"Plator"” cu variantele „Plature” sau „Platore” (Plator este și numele unui rege ilir). Închinarea Mănăstirii Plătărești către Sfântul Mormânt s-a făcut la o dată care nu este cunoscută cu precizie, cel mai probabil pe timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730). Nicolae Mavrocordat se va folosi de diferite abuzuri, falsuri și tertipuri pentru a pune mâna pe averile unora dintre cele
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
mâna pe averile unora dintre cele mai bogate mănăstiri românești. Astfel sub pretextul că sunt „mănăstiri domnești” (sintagmă interpretată ca aparținând domnului) va lua averile mănăstirilor Tânganu și Drăgănești și le va da noii sale ctitorii Mănăstirea Văcărești, închinată Sfântului Mormânt. Astfel, el va numi epitropi la mănăstirile vizate, care „"se îndatorează să trimită ajutoare la Sfântul Mormânt, fără nici o scădere chiar când anii vor fi răi și veniturile mânăstirii nu vor ajunge"”. Prin aceste procedee, mănăstirile românești deveneau închinate, "de
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
sintagmă interpretată ca aparținând domnului) va lua averile mănăstirilor Tânganu și Drăgănești și le va da noii sale ctitorii Mănăstirea Văcărești, închinată Sfântului Mormânt. Astfel, el va numi epitropi la mănăstirile vizate, care „"se îndatorează să trimită ajutoare la Sfântul Mormânt, fără nici o scădere chiar când anii vor fi răi și veniturile mânăstirii nu vor ajunge"”. Prin aceste procedee, mănăstirile românești deveneau închinate, "de facto", contrar voinței ctitorilor și anatemei patriarhale din 1641. Cel mai probabil acesta a fost mecanismul folosit
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
asemenea, considerate opere din perioada timpurie. Printre acestea se numără Moscheea Fatih (1470), Moscheea Mahmutpașa, Palatul de teracota și Palatul Topkapi. Turcii au integrat moscheea în comunitate și i-au adăugat cu timpul bucătarii, școli teologice, spitale, băi turcești și morminte. Perioadă clasică a arhitecturii otomane este într-o mare măsură o dezvoltare a abordărilor anterioare cum au evoluat dea lungul secolelor al XV lea și al XVI lea și începutul perioadei clasice, această perioadă este puternic asociată cu lucrările lui
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
anatomie și povestiri despre atrocitățile comise de naziști în timpul celui de-al doilea război mondial, dobândind o varietate de informații despre exhumare, de asemenea îi plăcea să citească ziarul local, în special secțiunea necrologuri. Cu timpul a început să jefuiască mormintele proaspete ale femeilor, deși mai târziu în cadrul anchetelor, el a jurat că nu întreținut relații sexuale cu cadavrele deoarece "miroseau prea rău" potrivit propriilor cuvinte. Unele dintre cadavre le-a luat acasă și în curând a avut o colecție deosebită
Ed Gein () [Corola-website/Science/330166_a_331495]
-
Criminally Insane, a aflat de incident a spus doar trei cuvinte: "Just as well" ("Așa să fie!") La 26 iulie 1984, Gein a murit de insuficiență respiratorie la vârsta de 77 de ani în Institutul de Sănătate Mintală din Mendota. Mormântul său din Cimitirul Plainfield a fost vandalizat frecvent de-a lungul anilor; iar doritorii de suveniruri au cioplit bucăți din lespede înainte ca cea mai mare parte a sa să fie furată în 2000. Piatra funerară a fost recuperată în
Ed Gein () [Corola-website/Science/330166_a_331495]
-
se așteptau la atac pot fi considerate doar propagandă. Corpurile militarilor aliați căzuți în luptă au fost înhumate la început într-o groapă comună, dar au fost reînhumate mai târziu la marginea orașului St Aubin sur Scie. Dispunerea pietrelor de mormânt, atipică pentru cimitirele militare ale Commonwealthului, respectă mai degrabă tradiția germană - plasate pe două rânduri, spate în spate. După eliberarea regiunii Dieppe în timpul Operațiunii Fusilade din 1944, au fost înlocuite pietrele de mormânt, dar modul lor de amplasare a rămas
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]