20,452 matches
-
1829. Prin articolul 10 al Tratatul de la Adrianopol, care punea capăt Războiului ruso-turc din 1818-1829, Imperiul Otoman a acceptat toate prevederile tratatului de la Londra semnat pe 6 iulie 1827. Tratatul din 1827 a fost a fost completat prin semnarea documentelor negociate în cadrul Conferinței de la Londra din 1832. Cele două tratate au înlocuit prevederile tratatului din 1827 și în plus a recunoscut independența Greciei, pe care Regatul Unit, Regatul Franței și Imperiul Rus se angajau să o garanteze.
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
fi anulată. Suma cerută de Milverton pentru scrisori este de 7.000 £ (aproximativ 700.000 $ la valoarea din 2010). Într-o seară geroasă de iarnă, Sherlock Holmes îl primește pe Milverton la locuința sa din "221B Baker Street" pentru a negocia condițiile schimbului. Holmes îi oferă 2.000 £, cea mai mare sumă pe care Lady Eva ar putea-o plăti, dar Milverton insistă să primească 7.000 £. Șantajistul spune că i-ar conveni și situația în care Lady Eva nu i-
Aventura lui Charles Augustus Milverton () [Corola-website/Science/325031_a_326360]
-
Agilulf, l-a trimis pe episcopul Agnellus de Trento la curtea reginei france Brunhilda de Austrasia pentru a rezolva problema răscumpărării cîtorva prizonieri tridentini capturați în timpul războiului, ceea ce a și făcut. De asemenea, Euin a reușit la rîndul lui să negocieze încheierea păcii cu francii. Euin a murit înainte de ianuarie 595, când este deja înlocuit la conducerea ducatului de către Gaidoald, descris de Paul Diaconul ca fiind "un om bun și catolic ca religie".
Euin de Trento () [Corola-website/Science/325043_a_326372]
-
Imperiul Rus. Plănuitul atac împotriva Imperiului Otoman nu a mai avut loc, alianța semnată la Tilsit a fost anulată practic de invadarea Rusiei de către Napoleon în 1812. După înfrângerea lui Napoleon de alianța marilor puteri în 1815, reprezentanții învingătorilor au negociat un nou aranjament european la Congresul de la Viena. În timpul acestor negocieri nu s-a reușit să se ia niciun fel de decizie în legătură cu soarta Imperiului Otoman. Neabordarea acestei probleme, ca și neinvitarea otomanilor să participe la Sfânta Alianță a fost
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Egiptului, Muhammad Ali. Egiptenii își dezvoltaseră o armată modernă, care părea capabilă să pună în dificultate forțele armate otomane. Împăratul Rusiei, urmând politica subordonare a sultanului, i-a propus acestuia din urmă să semneze o alianță. Cei doi monarhi au negociat în 1833 Tratatul de la Hünkâr İskelesi, prin care Rusia a reușit subordonarea otomanilor intereselor țariste. Imperiul Rus și-a asumat răspunderea protejării Imperiului Otoman împotriva atacurilor externe. În schimb, sultanul a fost de acord să închidă strâmtorile Bosfor și Dardanele
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
puncte de vedere diferite cu privire la rezolvarea situației. Britanicii îl susțineau pe sultan, dar francezii erau de părere că Muhammad Ali ar fi fost mai competent în poziția de conducător al întregului Imperiu Otoman. Intervenția rușilor i-a permis sultanului să negocieze pacea în 1833, dar Muhammad Ali a redeschis conflictul în 1839. În același an avea să moară sultanul Mahmud al II-lea, lăsându-l pe tron pe fiul său, Abdul-Medjid. Starea imperiului era critică în momentul în care pe tron
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
unui război între marile puteri și și-au retras cererile de extrădare a revoluționarilor. În deceniul al șaselea al secolului al XIX-lea a izbucnit un nou conflict, care a fost generat formal de o dispută religioasă minoră. În conformitate cu tratatele negociate în secolul al XVIII-lea, Franța era protectoarea catolicilor din Imperiul Otoman, iar Rusia era protectoarea ortodocșilor. Între cele două comunități religioase a apărut un conflict cu privire la dreptul de proprietate asupra bisericilor Nașterii Domnului și a Sfântului Mormânt din Palestina
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Împăratul Nicolae I a trimis un prințul Menșikov cu o misiune diplomatică specială la Poarta Otomană. În conformitate cu tratatele semnate de Imperiul Otoman și cel Rus, sultanul se obliga să „protejeze religia creștină și bisericile ei”, dar Menșikov a încercat să negocieze o nouă înțelegere, care ar fi permis Rusiei să intervină ori de câte ori ar fi găsit protecția sultanului ca fiind necorespunzătoare. În același timp, guvernul britanic și-a trimis la Constantinopol ambasadorul lord Stratford Canning, care a aflat despre noile cereri ale
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Italia), care s-au întâlnit în cadrul Conferinței de la Constantinopol din 1876. Sultanul a refuzat însă să-și compromită independența prin acceptarea supravegherii internaționale a aplicării reformelor în Bosnia și Herțegovina. În 1877, Marile Puteri au mai făcut o încercare să negocieze cu Imperiul Otoman, dar propunerile lor au fost respinse din nou. Rusia a declarat război Imperiului Otoman pe 24 aprilie 1877. Diplomatul Alexadr Gorciakov a reușit să obțină neutralitatea Austriei în conflict prin semnarea unei înțelegeri prin care rușii primeau
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
prelungirea teoriilor marxiste, cu accent pe conflictul între roluri și pe importanța factorul economic în explicarea inegalităților de gen (c) interacționalismului simbolic cu accent pe aspectele microsociale de analiză ale rolurilor de gen, pe interacțiunile dintre oameni prin intermediul cărora se negociază și se creează realitatea. (d) feministă în interiorul căreia (1) genul ocupă un loc central (2) relațiile de gen sunt considerate problematice fiind legate de inegalitate, contradicție și constrângere, (3) relațiile de gen nu sunt nici naturale nici de neschimbat ci
Rol de gen () [Corola-website/Science/325265_a_326594]
-
rețelelor să se ajungă la soluții flexibile, pentru a economisi la capitolul cheltuieli. În cadrul rețelelor, IMM-urile își pot consolida poziția pe piață. Îmbunătățirea poziției firmelor implicate în mediul concurențial se produce atunci când acestea se prezintă împreună în fața terților și negociază eventuale condiții mai favorabile, atunci când oferă în comun soluții pe piață și concurează astfel cu firme mai mari, atunci când se sprijină reciproc în situații de criză. În cadrul rețelelor de firme riscurile pot fi de asemenea suportate în comun, cum ar
Învățarea în cadrul rețelelor () [Corola-website/Science/324508_a_325837]
-
două luni după lansare, albumul de debut al Lanei a fost scos din vânzare din dorința artistei, care a cumpărat drepturile de autor de la casa să de discuri. Pe parcursul anului 2010 Del Rey s-a mutat în Londra și a negociat cu mai multe case de discuri în vederea semnării unui nou contract de management. În această perioadă ea a înregistrat peste șaptezeci de cântece și a filmat, respectiv regizat videoclipuri pentru piesele „Diet Mtn. Dew” și „Video Games”. În iunie 2011
Lana Del Rey () [Corola-website/Science/324525_a_325854]
-
a aproviziona Niceea. Bărcile au sosit pe 17 iunie, sub comanda generalului Manuel Boutoumites. De asemenea, împăratul l-a trimis și pe generalul Tatikios, în fruntea a 2.000 de infanteriști. Alexios i-a dat instrucțiuni lui Boutoumites de a negocia în secret capitularea orașului, fără știrea cruciaților. La rândul său, Tatikios a fost instruit să se alăture cruciaților și să atace direct zidurile Niceei, odată cu Boutoumites, astfel încât să lase impresia că bizantinii au fost cei care au capturat orașul. Operațiunea
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
a părăsit acel oraș și a cerut protecția lui Guaimar, care i-a acordat imediat refugiu în La Trinità della Cava. Nepotul lui Daufer, Landulf s-a deplasat personal la Salerno pentru a se întâlni cu Guaimar și pentru a negocia revenirea lui Daufer. Acesta a revenit la Benevento, după ce a promis că alegerea sa de a duce o viață monahală va fi respectată. În 1048, Pandulf, revenit ca principe de Capua, era din nou în război cu Guaimar. La moartea
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
jucat un rol primordial în politica externă promovată de regele Angliei, Eduard Confesorul. Ca rege, Eduard se străduia din răsputeri să găsească un urmaș pentru tron: s-a spus că el l-ar fi trimis pe Harold Godwinsson pentru a negocia revenirea lui Eduard Exilatul al Angliei din Ungaria și, în drum spre Germania, acesta ar fi trecut și prin Flandra. Sora vitregă a lui Balduin se căsătorise cu Tostig, cel de al treilea fiu al marelui potentat Godwin de Wessex
Balduin al V-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324583_a_325912]
-
volume în lista New York TImes a celor mai bine vândute cărți, lucru care a suscitat atenția fanilor și a fiscului. Din nefericire, acest incident a venit în plină secetă scriitoricească, care dura de aproape șapte ani. Asprin a reușit să negocieze o înțelegere cu fiscul, care l-a încurajat să revină la scris și, la sfârșitul anilor '90 și începutul lui 2000 a scris câteva romane în colaborare cu autorii Peter Heck, Jody Lynn Nye și Linda Evans. ACeste romane au
Robert Asprin () [Corola-website/Science/324668_a_325997]
-
papalității, însă fără a renunța la cea cu papa împotriva exarhului; această joc dublu a fost încoronat cu ofensivă care a condus la trecerea ducatelor din Langobardia Minor (Spoleto și Benevento) sub autoritatea sa, în cele din urmă ajungând să negocieze ca pacea dintre papalitate și Bizanț să se încheie în benefiiul longobarzilor. Niciun rege longobard nu mai obținuse rezultate similare cu vreo altă putere de pe teritoriul italian. În anul 732, nepotul său de frate Hildeprand, care îi va succede la
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
revină la Montecassino. Printr-o politică înțeleaptă și discretă, Desiderius a readus sub controlul longobard teritorii de la romani, creând o rețea de mănăstiri conduse de aristocrați longobarzi (fiica sa Anselperga a devenit abatesă a mănăstirii San Salvatore din Brescia) și negociind cu succesorul lui Ștefan al II-lea, papa Paul I. El a implementat o politică de alianțe matrimoniale. căsătorind-o pe fiica sa Liutperga cu ducele de Bavaria, Tassilo al III-lea în (763), adversar tradițional al francilor, și, la
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Roșie. În timpul Războiului Rece, guvernul Uniunii Sovietice a negat că ar avea vreo informație despre soarta Comorii lui Priam. Cu toate acestea, comoara a apărut în septembrie 1993 la Muzeul Pușkin din Moscova. Restituirea artefactelor luate din muzee a fost negociată într-un tratat cu Germania dar, până prin ianuarie 2010, ea a fost blocată de directorii muzeelor din Rusia. Ei au spus că păstrează artefactele furate ca o compensație pentru distrugerea orașelor rusești și jefuirea muzeelor rusești de către Germania Nazistă în
Comoara lui Priam () [Corola-website/Science/326095_a_327424]
-
pecetluit soarta Eteriei. Dezastrul exilaților greci a fost total după înfrângerea din Bătălia de la Drăgășani de pe 7 iunie. Alexandru Ipsilanti, fratele lui Nicolae și o mână de eteriști s-au retras spre Râmnicu Vâlcea, unde a rămas mai multe zile negociind cu autoritățile austriece permisiunea de traversare a frontierei. Temându-se că eteriștii ar fi putut să-l predea turcilor, el a răspândit zvonul că Austria a declarat război Imperiului Austriac, a certu organizarea unui Te Deum la Mănăstirea Cozia și
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
și sprijinite cu forțe noi de către marina otomană. Kolokotronis a organizat asediul Tripoliței începând din mai, reușind să cucerească orașul pe 23 septembrie. Orașul a fost dat devastat de gloate furioase timp de două zile . Apărătorii turci ai Actrocorinthului au negociat îndelung predarea orașului, eveniment care a avut loc pe 14 ianuarie 1822. Prima regiuni din Grecia Centrală care s-au revoltat a fost Focida (24 martie) și Amphissa (27 martie). În Beoția, orașul Levadeia a fost cucerit de Athanasios Diakos pe
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
escadra de sub comanda sa. Navele britanice au ajuns la Navario pe 12 octombrie. A doua zi, a sosit și escadra franceză condusă amiralul de Rigny și cea rusă, de sub comanda lui L. Heyden. Codgrinton și de Rigny au încercat să negocieze cu Ibrahim, dar acesta a insistat că trebuie să se supună ordinului sultanului de distrugere a Hydrei. Codrington a amenințat că orice încercare a flotei otomano-egiptene de părăsire a radei va duce la distrugerea acesteia. Ibrahim a acceptat să ceară
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
teritoriile pierdute în fața otomanilor în timpul conflictului intern. Kapodistrias este inițiatorul unui sistem modern de carantină, care a ajutat ținerea sub control a unor epidemii precum febra tifoidă, holera și dezinteria pentru prima dată de la izbucnirea Războiului de Independență. El a negociat cu puterile occidentale și Imperiul Otoman granițele Greciei și gradul de independență al țării și a semnat tratatul de pace care pune capăt războiului cu puterea suzerană. În timpul mandatului său a fost introdusă moneda națională, phoenixul, a organizat administrația locală
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
răpirea celor doi austrieci era Troianoff, care susține că cei pentru care lucrează sunt gate să dea 20 de milioane principatului pentru înființarea unei bănci naționale. Răpirea trimisului băncilor vieneze avea rolul de a-l determina pe domnitor să nu negocieze cu Austria pentru înființarea unei bănci naționale. În această afacere, Troianoff este aliat cu Fuad, trimisul sultanului, care-i făgăduise lui Troianoff 20% din afacere. Dându-și seama că răpitorii nu numai că semănau cu niște comedianți (după cum spusese hangița
Colierul de turcoaze () [Corola-website/Science/326203_a_327532]
-
flotei daneze timp de un an și dreptul la pretențiile tronurilor Danemarcei și Angliei.<br> Knud al VI-lea, fratele lui Ingeborg, a fost de acord doar la o zestre de 10.000 de mărci de argint. Căsătoria a fost negociată prin intermediul sfătuitorului lui Filip, Bernard de Vincennes și Guillaume, starețul mănăstirii daneze din Aebelholt. Filip s-a căsătorit cu Agnes de Merania, o moștenitoare germană, în iunie 1196. Totuși, în 1198, noul Papă Inocențiu al III-lea a declarat nulă
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]