21,274 matches
-
se vor supune". Cu toate acestea, Eadred s-a confruntat curând cu o serie de provocări politice în Saxonia de nord. Există unele dificultăți notorii cu privire la cronologia evenimentelor descrise în sursele istorice, însă este clar faptul că au existat doi prinți scandinavi care s-au proclamat regi în Northumbria. Olaf Sihtricson, cunoscut sub numele de Amlaíb Cuarán ("Sandal"), a fost rege în Northumbria la începutul anului 940, când a devenit finul lui Edmund, însă a fost alungat mai târziu. Apoi el
Edred al Angliei () [Corola-website/Science/331028_a_332357]
-
fondată de Sf. Wilfrid. Deși forțele sale au suferit pierderi grele în Bătălia de la Castleford, Eadred a reușit să-și verifice rivalul, promițându-i susținătorilor acestuia că va fi un haos și mai mare dacă aceștia nu-l părăsesc pe prințul străin. Poporul din Northumbria l-au ascultat pe rege și i-au plătit despăgubiri. Spre sfârșitul vieții sale, Eadred suferea de o maladie digestivă care s-a dovedit a fi fatală. Eadred a murit pe 23 noiembrie 955, la Frome
Edred al Angliei () [Corola-website/Science/331028_a_332357]
-
principelui, moșiile familiei au fost administrate de văduva sa, Lucia Cantacuzino-Pașcanu. Ea a murit în 1930 și a fost înmormântată în biserica din Popești; prin testament, moșia Popești a trecut la fiica ei, Olga. Aceasta se căsătorise în 1908 cu prințul Mihail Sturdza, nepotul fostului domnitor ai Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849). În 1930, Olga Sturdza era proprietară a 250 ha de teren de cultură și 58,88 ha d teren inexpropriabil la Popești, ea având și alte proprietăți. În urma reformei agrare
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
instalat un fost sanatoriu TBC și apoi o anexă a Spitalului "Sfânta Maria" pentru copii retardați sau infectați cu HIV, imobilul ajungând într-o stare avansată de degradare. În 1995 centrul social a fost mutat din conac. În mai 1998, prințul Dimitrie Sturdza a formulat către Judecătoria Iași o cerere de retrocedare a castelului din Popești și a celor 50 ha de pământ lăsate moștenire de către bunica sa. Cererea a fost admisă în noiembrie 1998, Judecătoria dispunând punerea în posesie. Începând
Conacul Cantacuzino-Pașcanu din Popești () [Corola-website/Science/335002_a_336331]
-
Prințul Mehmet Prințul Mehmet(n.1521-d.1543) a fost fiul sultanului Suleyman Magnificul și al sultanei Hurrem.Spre deosebire de frații săi Mustafa,Selim,Baiazid și Cihangir, despre el nu se cunosc foarte multe informații. Se spune ca sultană Mahidevran,rivala mamei sale
Prințul Mehmed () [Corola-website/Science/335006_a_336335]
-
Prințul Mehmet Prințul Mehmet(n.1521-d.1543) a fost fiul sultanului Suleyman Magnificul și al sultanei Hurrem.Spre deosebire de frații săi Mustafa,Selim,Baiazid și Cihangir, despre el nu se cunosc foarte multe informații. Se spune ca sultană Mahidevran,rivala mamei sale,a plănuit
Prințul Mehmed () [Corola-website/Science/335006_a_336335]
-
Mehmet,sultanul a avut un vis și că l-a văzut pe print dormind pe tronul lui.Suleyman a luat această viziune mult prea în serios considerând că Mehmet trebuie să fie urmașul sau ignorând astfel toată strădania și munca prințului Mustafa.De asemenea,a mai avut viziuni în care și-l închipuia pe Mustafa ucigându-l pe Mehmet,astfel nedreptățind-uși fiul. Într-o zi Mehmet a fost nimerit cu o săgeată de Mahidevran ,dar sultanul a avut imediat bănuiala că
Prințul Mehmed () [Corola-website/Science/335006_a_336335]
-
campania din Italia din 1537. După ce Mustafa fusese nedreptățit și trimis că guvernator de la Manisa (sângeacul tronului) la Amasya ,deși era pregătit pentru Mehmet ,Mehmet a fost trimis în Manisa în 1542.Acest fapt era clar că însemna indirect,preferarea prințului Mehmet și deschiderea drumului sau la tron. După acest șoc,sultană Mahidevran,mama lui Mustafa,a chemat un om de stat și i-a ordonat:"A venit timpul,să-i iei viața lui Mehmet!"Chiar și un șarpe a fost
Prințul Mehmed () [Corola-website/Science/335006_a_336335]
-
cu pruncul lui,dar acesta nu s-a născut. Suleyman a rămas rănit pe viață din cauza morții lui Mehmet.Ca să-și arate dragostea față de el a pus un tron pe sicriul lui Mehmet și a construit o giamie, în amintirea prințului(Moscheea Șehzade),existentă și azi.
Prințul Mehmed () [Corola-website/Science/335006_a_336335]
-
Premiile Prințesa Asturiei (spaniolă: "Premios Princesa de Asturias") sunt cele mai prestigioase premii din Spania, oferite de către "Fundația Prințesa Asturiei". Sub numele Premiile Prințul Asturiei (spaniolă: "Premios Príncipe de Asturia", de fapt, "Premiile Principelui Asturiei") au fost conferite între anii 1981 - 2014 în Oviedo, capitala Principatului Asturias, în prezența infantului moștenitor spaniol de pe atunci Felipe al VI-lea al Spaniei (iar din 2004 și
Premiul Prințesa Asturiei () [Corola-website/Science/335010_a_336339]
-
fapt, "Premiile Principelui Asturiei") au fost conferite între anii 1981 - 2014 în Oviedo, capitala Principatului Asturias, în prezența infantului moștenitor spaniol de pe atunci Felipe al VI-lea al Spaniei (iar din 2004 și a soției sale Doña Letizia) prin Fundația Prințul Asturiei. După încoronarea lui Felipe ca rege al Spaniei, din 2014, fundația și premiile au fost redenumite și se numesc astăzi după noua Prințesă a Asturiei și Infantă a Spaniei, Leonor. Laureații pot fi persoane, instituții sau grupuri din intreaga
Premiul Prințesa Asturiei () [Corola-website/Science/335010_a_336339]
-
cel mai bun film fantastic. Filmul prezintă călătoriile căpitanului Sinbad după ce acesta și echipajul său găsesc o tabletă de aur care cade din gura unui homunculus care o transporta către stăpânul și creatorul ei, un practicant malefic de magie neagră, prințul Koura. Sinbad se întâlnește cu Vizirul care are o altă parte a tabletei care formează harta unei comori de neimaginat: tinerețe veșnică, scutul întunericului și o coroană a bogățiilor nespuse. Împreună cu Vizirul, Sinbad și echipajul său pleacă peste mări în
Călătoria de aur al lui Sinbad () [Corola-website/Science/335037_a_336366]
-
urmăriți de Koura care închiriază o altă corabie. Alături de Sindbad se află și o tânără fostă sclavă care are un tatuaj misterios cu un ochi în palmă. În călătoria lor au de înfruntat fiare ciudate, furtuni și interferența întunecată a prințului Koura. Filmul a beneficiat de recenzii modest-favorabile. Rotten Tomatoes a acordat filmului un rating de 73% pe baza a 14 recenzii. Filmul a fost realizat cu 982.351 $ - o sumă extrem de mică, chiar și pentru un film de la începutul anilor
Călătoria de aur al lui Sinbad () [Corola-website/Science/335037_a_336366]
-
Erzurum - Kutaisi - Oceac [Oceakov], în actuala regiune rusă Kabardino-Balkaria. Viitoarea mireasă trebuia să fie frumoasă, de neam ales, cel puțin de „"mirza"” ("mir"=domn, "zade"=fiu), virgină și de religie creștină. Ecaterina îndeplinea toate aceste condiții: era fiica unui „"mârzac"” (prinț) cerchez, avea o educație aleasă, vorbea patru limbi și, se pare, știa să citească. Catargie a plătit 1500 de ducați ca zestre părinților Ecaterinei înainte de a o lua în Crimeea. La 19 august 1639 ei au plecat din Bahcisarai pentru
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
original "Half a King") este un roman fantasy scris de Joe Abercrombie. Este prima carte din ciclul Marea Sfărâmata, care se adresează publicului tânăr. În 2015, a primit premiul Locus pentru cel mai bun român Young Adult. Regele Gettlandului și prințul moștenitor sunt uciși într-o ambuscada de către oamenii lui Grom-gil-Gorm, regele Vansterlandului. Jilțul Negru ajunge astfel în posesia lui Yarvi, al doilea fiu al lui Uthrik și Laithlin, un infirm care-și poate folosi doar o mână și se pregătea
Jumătate de rege () [Corola-website/Science/335479_a_336808]
-
după sângeroasa Bătălia de la Seneffe, este avansat colonel al regimentului de cavalerie. Villars își începe ascensiunea militară la cincizeci de ani, în timpul Războiului Succesiunii Spaniole, probabil pentru că fusese considerat prea nechibzuit pentru a comanda o armată. După victoria sa asupra prințului de Baden în Bătălia de la Friedlingen din 20 octombrie 1702, devine Mareșal al Franței. Anul următor împreună cu Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria intră în Tirol și cucerește Kufstein, Hall și Innsbruck ajungând până la Vipiteno, unde cei doi
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
al Franței. Anul următor împreună cu Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria intră în Tirol și cucerește Kufstein, Hall și Innsbruck ajungând până la Vipiteno, unde cei doi comandanți sunt nevoiți să se retragă din cauza revoltei muntenilor tirolezi. Tot împreună cu prințul elector al Bavariei învinge trupele imperiale la Hochstadt, în 20 septembrie 1703. În martie 1704 este trimis la Cevenne să-l înlocuiască pe Nicolas Auguste de la Baume, marchiz de Montrevel, care nu reușise să înăbușe revolta "". Reușește acolo unde predecesorii
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
al Ordinului Saint-Esprit și primește titlul de duce. După numeroasele înfrângeri suferite de francezi în perioada 1704-1708, primește comanda armatei franceze din Țările de Jos. Aici, pe 11 septembrie 1709, (bătălia de la Malplaquet) se confruntă cu trupele imperiale, sub comanda Prințului Eugen de Savoia, dispuse pe flancul drept și trupele engleze, olandeze, prusiene și de Hanovra, sub comanda Ducelui de Marlborough, pe flancul stâng. A fost una din cele mai crunte bătălii ale secolului și s-a sfârșit cu o victorie
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
va păstra până la moarte. În 13 iulie 1713 Anglia închidea conflictul cu Franța prin Tratatul de la Utrecht, urmată de alte puteri ale alianței. Astfel au loc tratative între Sfântul Imperiu Roman și Franța. Respectivii reprezentanți, Villars pentru Regatul Franței și Prințul Eugen de Savoia pentru imperiu, se întâlnesc la Rastatt pe 26 noiembrie 1713. După tratative extenuante, cei doi reușesc să facă o schiță a acordului, dar în timp ce împăratul este destul de mulțumit, Ludovic al XIV-lea îl dojenește aspru pe Villars
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
cei doi reușesc să facă o schiță a acordului, dar în timp ce împăratul este destul de mulțumit, Ludovic al XIV-lea îl dojenește aspru pe Villars reproșându-i că a făcut prea multe concesii și respinge proiectul de pace. Doar după ultimatumul prințului Eugen, regele Ludovic, deja bătrân, după câteva modificări minore acceptă, astfel pe 6 martie 1714 este semnat Tratatul de la Rastatt. În 1714 este ales membru al Academiei Franceze. Între 1715-1718 prezidează Consiliul de Război. În 1734, cu un an înainte de
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
și conduce asediul de la Torino. La 33 de ani, ambițios și arogant nu ascultă sfaturile lui Vauban și folosește o tactică de asediu diversă. După 117 zile de asediu, pe 7 septembrie, armata franceză este decimată de armatele unite ale Prințului Eugen de Savoia și ale Ducelui de Savoia. După eșecul asediului de la Torino, La Feuillade este demis și în 1708 își vinde regimentul de infanterie. În 1716 devine "Pair al Franței", iar în 1719 renunță la postul de guvernator al
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
multe noutăți pentru lumea islamică turcă din acea perioadă, dintre care și mențiuni asupra noului cod vestimentar: „Fesul va fi abolit și o alta broboada va fi adoptată; fabricile de pânză vor fi extinse și altele noi deschise și Sultanul, prinții, senatorii, deputații, ofițerii, persoanele oficiale și soldații vor fi făcuți să le poarte produsele, femeile se vor îmbracă cum vor, dar nu extravagant și vor fi libere de impuneri sau interferente în această problemă din partea doctorilor în teologie și drept
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
Andaluzia a avut aceeași soartă sub dinastia almoravidă ca și Africa. Almohazii au dominat peninsula Iberică până în 1212 atunci când Muhammad III “al-Nasir” (1199-1214) a fost învins în bătălia de la Las Navas de Tolosa din Sierra Morena de o alianță a prinților creștini din Aragon, Navarre și Portugalia. Aproape toate puterile maure din peninsula Iberică s-au pierdut, inclusiv orașele Cordoba și Sevillia care vor fi câștigate de creștini în 1236 și 1248. Almohazii au continuat să domine Africa până când pierderea de
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
sub aria de influență a almoravizilor. Almohazii au schimbat capitala de la Cordoba la Sevilia, fapt urmat de înființarea unei moschei impunătoare al cărei turn, Giralda, a fost ridicat în 1184, pentru a marca ascensiunea lui Abu Yusuf Ya'qub al-Mansur. Prinții almohazi au avut o carieră mai lungă și mai distinsă decât cea a almoravizilor. Yusuf I sau Abu Yaqub Yusuf (1163-1184) și Ya’qub I sau Yaqub al-Mansur (1184-1199), succesorul lui Abd al-Mu’min, erau amândoi bărbați capabili. Inițial, guvernul
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Moaouiah (661-680) și succesorii acestuia. Statul național maronit, între sec. VIII și sec. IX, care era situat între fluviul Beirutului și Akkar, se constiuia că un stat unitar și compact în fruntea căruia se găsea un patriarh ajutat de doi prinți: prințul de Baskinta care guverna jumătatea de sud a statului maronit și Jebai Byblos care guverna jumătatea de sud. La începutul sec. al IX-lea prințul Sim’an de Baskinta îl vizitează pe prințul Youssef de Byblos. Cu această ocazie
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]