22,856 matches
-
Așa e, cineva trebuie să judece. Și am ajuns astfel la ce vroiam să amintesc tribunalului: dacă judecăm, n-avem voie s-o facem la fel ca atunci când stana înghesuiți lângă eșafod și priveam în tăcere, nemișcați; trebuie să ne separăm și de nedreptăți și de consolările noastre. Mă veți înțelege acum de ce nu voi pleda, de fapt, împotriva lui Robespierre. Voi pleda împotriva eșafodului folosit ca metodă și împotriva fricii. Ar fi greu de precizat, poate, după atâta vreme unde
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din dreapta. Sau cel din stânga. Sunt la un pas, nimic nu este exclus: ciururile aproape se ating, trupurile; ochii aleargă de la o sită la alta. Din zori și până-n asfințit, lanțul viu se apleacă, se ridică, se balansează, încercând, hipnotizat, să separe norocul de nisip; se holbează la aluviunile cernute, gesticulează fără sens. Când una din zale culege din ciurul său un firicel scânteietor - de aur, nu de mică, amăgire trăită de mulți -, lanțul se strânge cerc, apoi ghemotoc, stârnind comentarii aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
strici petrecerea de la Cazinou. Acum știi pentru ce fusese cumpărată, cândva, de către cineva care nu mai există, lumânarea: să așterni acest capitol, ce nu se substituie altuia, ci e, de fapt, chiar acela care trebuie. O carte nu poate fi separată de viața autorului. Nu-ți place cum trăiești: așa ți-ai rânduit. Ai avut două neveste și le-ai părăsit pentru că nu înțelegeau patima ta pentru scris. Ai avut și câteva iubite: au plecat fiindcă ți-o înțelegeau prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ai ajuns un neajutorat care trebuie să răsfoiască mii de tomuri pentru a afla, cât de cât, ceva. Ca și cum ai fi nevoit să reinventezi roata. Ți se întind milioane de capcane, miliarde. Toate cărțile publicate de la incendiu încoace. Te vor separa, de-a pururi, de Adevăratele Scrieri. Pitagora probabil că aflase ceea ce nu trebuia și a fost suprimat. Poate chiar pentru teorema care îi poartă numele: o aflase din manuscrisele egiptene, cu mult înainte ca acestea să fie stocate în depozitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Cei trei - separat - uneltesc. Brutușii mei cu fraze-pumnal. I-am ocrotit, cândva, patern. Ura lor față de mine este - acum - egală doar cu sila mea față de ei. Romancierul, Filozoful și Actorul. Spectacolul lor comun - fiindcă m-am săturat să-i tot separ - e o zvârcolire absurdă. Cred ei că vor schimba, în bine, chipul lumii, propovăduind nesupunerea în locul înțelegerii? Cu maimuțăreala unei trăiri mimate pe scândura unei scene? Stupizi și cinici! Sadismul copiilor care ucid furnici smulgându-le capul! Sunt capabili de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
zis. În loc de secure, agită vorbe tot mai meșteșugite, uitând, se pare, că tocmai din vorbe trăiești; ar fi mai avantajat, poate, dacă ți-ar arăta un scalpel! De-acum, cine să te mai creadă cu adevărat? Și cum să mai separe forma de esență? Delirul de hiperluciditate? Umbra de penumbră? Jocul - dacă se poate numi așa - te-a marcat definitiv: știi, de-o vreme, că totul e Lazaret și că nu există nici o scăpare. Conștient, ți-ai torturat vecinii, urlând, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poate avea o simțire comună, o stare comună, limbaj, trăire, emoție, atitudine, comună; suferința identifică, apropie, unește, într-un singur of două oftaturi. Iubirea este Dumnezeire. Scoate din zidul cetății o cărămidă, strivește-o până se face pulbere roșie, apoi separă apa da foc, focul de pământ, pământul de apă, separă și le pune pe toate unde erau la facerea lumii! Nu vei reuși. Ia o piatră și încearcă să dobori o pasăre în zbor, dacă nu reușești, mai ia una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
emoție, atitudine, comună; suferința identifică, apropie, unește, într-un singur of două oftaturi. Iubirea este Dumnezeire. Scoate din zidul cetății o cărămidă, strivește-o până se face pulbere roșie, apoi separă apa da foc, focul de pământ, pământul de apă, separă și le pune pe toate unde erau la facerea lumii! Nu vei reuși. Ia o piatră și încearcă să dobori o pasăre în zbor, dacă nu reușești, mai ia una și încă una... Ca să ucizi o pasăre, nu-ți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste prag. Ușa se închise în urma lui... * Pe planeta unui soare îndepărtat, o umbră se îngroșa în mijlocul unei încăperi cenușii. Ajunse să plutească deasupra podelei. În această cameră strâmtă se găseau alte două persoane, conștiente, separate una de alta și separate de Discipol prin bare subțiri de metal, dar umbra nu le acordă nici o atenție. Ea alunecă până la un stănog de lemn pe care zăcea corpul țeapăn al lui Gosseyn. Ea se aplecă, parcă trăgând cu urechea. Se îndreptă în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
trăgând cu urechea. Se îndreptă în sfârșit. - Trăiește! zise Discipolul cu voce tare. Părea deconcentrat, ca și cum se petrecea ceva care nu se potrivea cu desfășurarea propriilor planuri. Se întoarse pe jumătate pentru a sta cu fața la femeie printre barele care-i separau - atât cât poate sta cu fața ceva care nu are față. Întrebă: - S-a întâmplat la momentul prezis? Femeia ridică din umeri, și, morocănoasă, aprobă. - De atunci este în starea asta? Glasul sonor era acum insistent. De această dată, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
într-o sală betonată, trei ferestre, una în fiecare celulă, la cinci metri cel puțin, de sol fără ușă. Examenul se curmă. Fără ușă? Privirea parcurse fulgerător pereții în căutarea despărțiturilor în ciment. Nu erau. Repede, merse la barele care separau celula sa de a femeii. Repede, memoriză o parte de sol din propria celulă și din celulele vecinilor. În sfârșit, încercă să se similarizeze pe una din zonele sale de pe Venus. Nu se întâmplă nimic. Gosseyn acceptă implicația. Între punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
într-un anumit moment, am o imagine clară a ceea ce vei face și cum una dintre faptele dumitale nu este logică, totul se încețoșează. Gosseyn spuse: - Poți citi în viitor? ca Discipolul? Era atent. Se duse la barele care le separau celulele și o privi, fascinat. - Cum se poate? Și ce voi face? Și, de fapt, unde suntem? Cine este Discipolul care are aparența unei umbre? Femeia râse. Era un râs ușor amuzat, dar conținea și o notă muzicală agreabilă. Încetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Va trebui să se ferească de brațele gorilei și să se bată ca un boxer, nu ca un luptător. Dar folosirea creierului său secund îi va trăda natura facultății sale speciale. Gosseyn se ridică și merse încet până la grilajul care separa celula sa de cea a lui Leej. Își dădea seama că nu stătea deloc bine. Celula nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
încet până la grilajul care separa celula sa de cea a lui Leej. Își dădea seama că nu stătea deloc bine. Celula nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
matrice... Aici ajunsese cu rezumatul când releul mult așteptat se închise în creierul său. Știu atunci că nava se similarizase pe o poziție de oprire anticipată aproape de bază, la o mie o sută de ani-lumină. Instantaneu, parcurse distanța care-l separa de Venus. * - Te-ai similarizat de pe navă pe Yalerta în mai puțin de o oră, estimă Kair. Nu putea să precizeze exact. Dar viteza era prea mare, marja de eroare prea restrânsă față de cele nouăzeci de ore petrecute de navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
putea să precizeze exact. Dar viteza era prea mare, marja de eroare prea restrânsă față de cele nouăzeci de ore petrecute de navă, așa că exactitatea conta prea puțin. O oră și ceva. Parcurse adânc tulburat cei treizeci de metri care-l separau de cupola transparentă a postului de comandă al navei. Nu era cazul să aibă nevoie să i se explice imensitatea spațiului, iar aceasta făcea ca noua putere a creierului său să fie cu atât mai impresionantă. Întunericul se lipea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre ele păreau mai mici; Gosseyn se lumină: erau prevăzute pentru femei. Această navă era destinată transportării a doi bărbați și două femei prin imensitatea spațiului interstelar, prin anii care separau sisteme solare încă nelegate prin similarizare. Nu-și pierdu vremea cu considerații inutile, dar își încordă mușchii pentru a urca povara trupului lui Gosseyn, pentru a-l introduce în sarcofag. Cât timp să-i fi trebuit? Era nevoie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acest moment, numai în acest moment, trec din nou prin talamus și revin în sistemul nervos. Și în permanență, percep acești stimuli pe măsură ce ei se duc și vin prin cortexul meu." Aceasta era soluția. Aceasta era toată diferența care-i separa pe supraoamenii non-A de oamenii-animale din galaxie. Talamusul, sediul emoțiilor, cortexul, centrul discriminării, integrate, echilibrate într-o asociație strânsă și minunată. Emoții nu eliminate, ci îmbogățite și destinse prin asociere cu această parte a conștiinței, cortexul capabil să guste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dincoace, căci aceștia aveau certitudinea că nu vor muri chiar dacă i-ar tăia În două o rafală de mitralieră. Deși ar trebui să ne Întrebăm, și nu numai dintr-o curiozitate științifică legitimă, cum ar putea supraviețui cele două părți separate În acele cazuri În care stomacul ar rămâne Într-o parte și intestinele În alta. Oricum, numai unui nebun perfect de legat i-ar veni ideea să tragă primul foc. Și acesta, slavă domnului, n-a ajuns să fie tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se cuvine să informăm, după ce au fost mărite de două ori, erau În pragul unei a treia extinderi. S-a folosit pluralul pentru infirmerie spre a semnala faptul că, așa cum se Întâmplă Întotdeauna În instituțiile spitalicești sau similare, bărbații erau separați de femei, prin urmare, regi și prinți Într-o parte, regine și prințese În altă parte. Republicanii veneau acum să provoace poporul să-și asume responsabilitățile care-i reveneau, luându-și destinul În mână ca să Înceapă o viață nouă deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
în genul colibelor de la harbuzării. În chip de ușă o pânză nu tocmai curată. Într-o parte a colibei un fel de bancă rudimentară. Pe ea, o cofă cu apă. Copaci ciudați și tot felul de tufișuri din loc în loc, separate de cărărui ezitante. Spre plan 3, separat de restul decorului, dar vizibil cu destulă claritate un pom bătrân, amărât, cu câteva frunze vestejite și cu 2-3 mere pipernicite și verzi pe o creangă. Împrejurul lui, un gard de sârmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trece dincolo de închisoarea acestei distanțe, dacă poate fi ea imaginată protectivă ca un confesional, și dacă pot, pe petele dansânde ale podelei, să-ți cer o audiență, fetița mea. Sunt un chirurg, un om care a învățat să despartă, să separe partea sănătoasă de cea bolnavă, am salvat multe vieți, dar nu pe a mea, Angela. Locuim de cincisprezece ani în aceeași casă. Îmi cunoști mirosul, mersul, felul în care ating lucrurile, vocea echilibrată, cunoști aspectele blânde ale caracterului meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o vei face, nu vei risca, pentru că s-ar putea să nu-mi fie dor de tine, iar tu ești o femeie prudentă. Ștergătorul de parbriz este oprit. Pe geam e o perdea de murdărie, un văl tulbure care ne separă de lume. În mașină se simte mirosul mașinii, al covorașelor, al pielii de pe scaune care în dimineața asta este mai întinsă și foșnește la fiecare mișcare, și acela îndepărtat al unui vechi arbre magique decolorat de soare, se mai simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mine și vei rămâne din nou însărcinată. Ne vom duce în Somalia și casa noastră va fi plină de copii, copii în leagăn, în hamace, în șaluri... Dar noi eram deja o fotografie, Angela. Una din fotografiile acelea rupte care separă între umeri doi iubiți care s-au pierdut. Acum se va duce să taie lujere, să vândă flori cine știe cui. Unui amant, cuiva care merge la cimitir, cuiva care a avut de curând un copil. Unde ai făcut avort? — La țigani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o dată sfâșiat de văgăuni fără fund, de parcă dorința de a reda deplinătatea vitală ar revela golul de dedesubt, încerci să sari peste lacună, să reiei povestirea, agățându-te de bucata de proză ce vine după ea, destrămată ca marginea filelor separate de coupe-papier. Nu mai înțelegi nimic: personajele și locurile sunt schimbate, nu pricepi despre ce e vorba, dai de nume de persoane de care nu ai habar cine sunt: Hela, Casimir. Te întrebi dacă nu cumva e vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]