200,726 matches
-
convenții internaționale privind telegrafia, Uniunea Internațională pentru Telegrafie (International Telegraph Union - ITU), pentru a asigura interconectarea rețelelor naționale telegrafice. Conferința Radiotelegrafică Internațională de la Berlin din anul 1906, a adoptat Convenția Internațională privind Radiotelegrafia, care avea o anexă privind reglementarea radiotelegrafiei, anexă devenită regulamentul radiocomunicațiilor. UIT a format în anul 1924 Comitetul consultativ internațional pentru telefonie (CCIF), în 1925 Comitetul consultativ internațional pentru telegrafie (CCIT) și în 1927 Comitetul consultativ internațional pentru radio (CCIR). În 1934 organizația și-a modificat numele în
Uniunea Internațională pentru Telecomunicații () [Corola-website/Science/335450_a_336779]
-
rusificată). Între anii 1929 și 1940, orașul Tiraspol a fost capitala RASSM. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, România, ajutată de Germania Nazistă, pentru prima dată în istorie a preluat controlul Transnistriei, Germania nu a făcut încercări de a anexa teritoriu ocupat și a considerat că este o zonă tampon temporară între România Mare și linia frontului sovietic. Drept urmare al războiului din 1992, Transnistria ("de jure" Unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului) s-a separat de Republica Moldova, principalul rol jucând-ul
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
de la absolutism la un sistem de guvernare constituțional și s-a avut în vedere descentralizarea prin federalizare, fiecare țară și provincie din imperiu putând avea parlament propriu și limbă oficială proprie. În acest context, în 1860 Comitatul Zarand a fost anexat administrației de la Buda, iar în martie 1861 a fost reorganizat, cu centrul administrativ la Baia de Criș, unde comite suprem a fost numit încă din 27 ianuarie Ioan Pipoș. Ajuns la Baia de Criș, Pipoș a numit în funcțiile administrative
Ioan Pipoș () [Corola-website/Science/335524_a_336853]
-
în documentele oficiale elaborate de organisme internaționale sau experți (Banca Mondială, Organizația Mondială a Sănătății, World Rescue Organization - anexa 13, Ian Cameron - expert Protecție Civilă și Media Adviser în cadrul National Steering Committee for Warning & Informing the Public al Guvernului Marii Britanii anexa 14). "Este mai mult decât evident și am demonstrat punctual acest lucru, faptul că autorii au preluat informații neverificate și au introdus afirmații proprii născute deseori din sentimente și nu ca urmare a unei analize la rece. Raportul propune o
Raportul în cazul Colectiv va fi MODIFICAT! () [Corola-website/Journalistic/101268_a_102560]
-
de ucraineni și tătari crimeeni, care sprijină mișcarea Euromaidan. În antichitate Crimeea era locuită de triburi traco-cimeriene și scitice. Între 1441 și 1783 cea mai mare parte a Crimeii a făcut parte din Hanatul Crimeii. Între 1783-1917 regiunea a fost anexată de Imperiul Țarist că Gubernia Taurida. La 18 octombrie 1921 s-a înființat Republică Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea, ca parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse. Tătarii constituiau atunci 25% din populație. La 19 februarie 1954 liderul sovietic Nikita Sergheevici
Criza din Crimeea din 2014 () [Corola-website/Science/331421_a_332750]
-
neînsuflețit, purtând urme de tortură, al protestatarului solitar Reșat Amet. În Regiunea Luhansk din estul Ucrainei are loc un referendum popular privind aderarea la Rusia. La 4 martie 2014 președintele rus Vladimir Puțin a declarat că Rusia nu planifică să anexeze Crimeea. Dat fiind faptul că Crimeea a fost o provincie de o semnificație istorică pentru Rusia și transferul ei către Ucraina, în 1954 este privit ca o decizie neconstituțională, luată în spatele ușilor închise Rusia consideră că are "jus ad bellum
Criza din Crimeea din 2014 () [Corola-website/Science/331421_a_332750]
-
tras nici măcar un foc de armă. Barack Obama a precizat că în Kosovo "„mii de persoane erau masacrate de guvernul lor”" și prin urmare analogia între Kosovo și Crimeea „"nu ar avea niciun sens"”. De asemenea Kosovo nu a fost anexat de niciun stat vecin. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a aprobat o rezoluție cu privire la recunoașterea inviolabilității integrității teritoriale a Ucrainei. Au votat pentru 100 de state, 11 state au fost împotrivă: Rusia, Armenia, Belarus, Bolivia, Cuba, Coreea de Nord, Nicaragua, Sudan, Siria
Criza din Crimeea din 2014 () [Corola-website/Science/331421_a_332750]
-
vitrege, Sancha și Dulce. Ferdinand a devenit astfel, primul suveran al ambelor regate de la moartea lui Alfonso al VII-lea, în 1157. La începutul domniei sale, Ferdinand a avut de a face cu o rebeliune a Casei de Lara. Ferdinand a anexat o parte din cuceririle sale direct în coroana Castiliei, iar alții au primit sau au fost organizați în calitate de state vasale sub guvernarea musulmanilor. În afara de aceste state vasale, guvernarea creștină devenise greu de manevrat printre subiecții musulmani. Acest lucru a
Casa de Ivrea () [Corola-website/Science/331419_a_332748]
-
de Tudela într-o invazie în Navarra. În timp ce el a fost învins în bătălia de la Tafalla, el încă a fost capabil să câștige teritoriul, inclusiv Sanguesa, și a stabilit o semi-autonomie. În 1043, aparent cu aprobarea lui García, el a anexat Sobrarbe și Ribagorza, deținute anterior de către fratele său cel mai tânăr, Gonzalo. Ramiro a murit în Bătălia de la Graus în 1063, în timp ce încerca să preia orașul.
Ramiro I al Aragonului () [Corola-website/Science/331475_a_332804]
-
Nuno Mendes, în Bătălia de la Pedroso. Cu toate acestea, la scurt timp după această victorie, frații săi s-au unit împotriva sa și l-au forțat pe Garcia să fugă în Sevilla, aceștia împărțitnd regatul său între ei. Sancho a anexat și teritoriile lui Alfonso după ce l-a exilat în Toledo însă acesta a fost asainat în 1072. Împărăția reunită a tatălui său a trecut la Alfosno și Garcia a reușit să se întoarcă din exil. Nu se știe exact dacă
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
de Tudela într-o invazie în Navarra. În timp ce el a fost învins în bătălia de la Tafalla, el încă a fost capabil să câștige teritoriul, inclusiv Sanguesa, și a stabilit o semi-autonomie. În 1043, aparent cu aprobarea lui García, el a anexat Sobrarbe și Ribagorza, deținute anterior de către fratele său cel mai tânăr, Gonzalo. Ramiro a murit în Bătălia de la Graus în 1063, în timp ce încerca să preia orașul. Domnia lui Ramiro a fost tumultoasă. La începutul domniei lui, a avut probleme cu
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
și și-a păstrat acest statut pînă la dispariția ei în 1918. Din 1804 a făcut parte din Imperiul Austriac, iar începând cu 1867 din uniunea reală a Austro-Ungariei în cadrul căreia Istria aparținea Cisleithaniei. La sfârșitul Primului Război Mondial, țara a fost anexată de Regatul Italiei. Capitala margraviatului a fost Poreč, care astăzi se află în Croația.
Margraviatul Istriei () [Corola-website/Science/337489_a_338818]
-
Bosniei și Herțegovinei care nu aparținea nici de Cisleithania, nici de Transleithania, ci era administrată de Ministerul Imperial și Regal de Finanțe. Aici, prima dietă proprie a fost constituită în 1910, după ce teritoriul, deja ocupat din 1878, a fost oficial anexat în 1908. Dieta provincială avea dreptul de a elabora și emite legislație în privința politicilor sociale, economice și de educație ale țării. Pentru a intra în vigoare, aceste legi aveau nevoie de aprobarea („sancțiunea”) împăratului, care era obținută prin intermediul Statthalter-ului, și
Dieta Țării (Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/337478_a_338807]
-
mai puțin cu regiunea numită astăzi Hageland, comitatul de Leuven s-a extins rapid în dimensiune și putere. După căsătoria cu Gerberga, fiica ducelui Carol de Lotharingia, Lambert I a încorporat și comitatul de Bruxelles; în 1013, Lambert I a anexat ducatul de Bruningrode, localizat în jur de Tongeren. Conții de Leuven au dobândit o mare influență în Sfântul Imperiu Roman și au achiziționat mai multe titluri de-a lungul timpului. În 1183, au devenit duci de Brabant. Comitatul de Leuven
Lista conților de Leuven () [Corola-website/Science/328489_a_329818]
-
pe malurile fluviului Nil unele 1,5 km, la nord de Luxor. Se compune din patru părți principale, secția Amon-Re, secția Montu, incinta Mut și Templul lui Amenhotep IV (demontate), precum și câteva temple mai mici și sanctuare situate în afara zidurilor anexând de patru părți principale, și mai multe căi de sfincși cu cap de berbec leagă secția de Mut, secția de Amon-Re și templul Luxor. Diferența esențială dintre Karnak și cele mai multe alte temple din Egipt este durata de timp în care
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
după succesul operațiunilor Overlord și Dragon. Administrația germană și-a încheiat existența în mod oficial în decembrie, deși cea mai mare parte a teritoriului francez intrase sub controlul Aliaților încă din vara anului 1944. Alsacia și Lorena, regine care fusese anexată de Imperiul German după războiul franco-prusac din 1871 și retrocedată Franței după încheierea primei conflagrații mondiale a fost reanexată de al Treilea Reich. Departamentul Nord-Pas-de-Calais a fost înglobat în administrația germană din Belgia și nordul Franței, care era de asemenea
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
existat o "zonă interzisă" în nord-estul Franței, care ocupa aproximativ regiunii Lorena și a aproape jumătate din regiunile Franche-Comté, Champagne și Picardia. Refugiaților de război li s-a interzis întoarcerea în localitățile de reședința. Autoritățile germane au avut întenția să anexeze aceste zone și să colonizeze regiunea cu germani pentru realizarea „spațiului vital”. Zona ocupată (în limbile franceză zone occupée, germană Besetztes Gebiet) era formată din restul nordului și vestului Franței, inclusiv din cele două zone interzise. Partea de sud a
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
din Alpi și o zonă demilitarizată lată de aproximativ 50 km. Zona italiană de ocupație a fost extinsă la întreg teritoriul de pe malul stâng al Ronului, după ce trupele italiene au participat alături de cele franceze la ocuparea zonei libere. Italienii au anexat această zonă (cu excepția zonelor orașelor Lyon și Marseille, care au completat "zona sud" germană), și Corsica. Zona de ocupație italiană a fost adăugate de germani "zonei sud" după capitularea Italiei din septembrie 1943, cu excepția insulei Corsica, care fusese eliberată de
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
muncitori din Manihiki s-au stabilit acolo și au început să producă ulei de cocos pentru export. El a pus insula sub protecția britanică când a fost vizitată de W.H. Morshead pe 16 octombrie 1855. Insula Fanning a fost anexată oficial de Marea Britanie de către căpitanul William Wiseman pe 15 martie 1888. O deschidere adâncă, denumită ulterior Canalul Englez, a fost făcută în partea vestică a atolului. Tabuaeran a găzduit o stațiune pe cablul Trans-Pacific, între Canada și Australia, o parte
Tabuaeran () [Corola-website/Science/334075_a_335404]
-
din același an. Funcția de guvernator a coincis cu evenimente care s-au desfășuat rapid în următoarele luni: autonomia Basarabiei și Unirea cu România. După revoluția rusă din 1917 când popoarele năzuiau autonomie, Rada Ucraineană și-a arătat intenția să anexeze la hotarele ei zece gubernii, inclusiv Basarabia. După o întâlnire a moldovenilor împuterniciți de la mai multe organizații, Constantin Mimi este delegat să aducă la cunoștința Radei refuzul Basarabiei de a se alipi Ucrainei. După 1918 se retrage la moșia sa
Constantin Mimi () [Corola-website/Science/334091_a_335420]
-
Wilhelm al IV-lea a decretat executarea unei medalii de argint al ordinului acordate doar membrilor străini ai trupelor prusace, care a fost modificată mai târziu de împăratul Wilhelm I al Germaniei (1871) . La 18 octombrie 1861, s-a mai anexat și Marea Cruce ca cel mai înalt rang al premiului precum un colan pentru merite deosebite. La începutul Primului Război Mondial distincția a fost lărgită la cinci clase redenumite în: cavaler, ofițer, comandor, mare comandor, cavaler al Marii Cruci) și, din 1918
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
vremurilor” le va conduce în curând pe statele din nord să se separe, așa că mai bine le vinde acum. Președintele mexican s-a simțit amenințat de tentativa lui de a cuceri Baja California cu 50 de soldați și de a anexa Sonora. Gadsden a dezavuat orice susținere guvernamentală pentru Walker, care a fost dat afară din armată și acuzat penal. Santa Anna era îngrijorat că SUA vor permite și alte agresiuni împotriva teritoriului mexican. Santa Anna avea nevoie să primească cât
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
capturat de Iordania și toți locuitorii săi evrei au fost evacuați. În timpul Războiului de Șase Zile din 1967, când s-au văzut lupte mână-la-mână pe Muntele Templului, forțele israeliene au capturat Vechiul Oraș împreună cu restul Ierusalimului de Est, l-au anexat ulterior la Israel și l-au reunit cu partea occidentală a orașului. Azi, guvernul israelian controlează întregul Oraș Vechi, pe care îl consideră parte a capitalei naționale. Oricum, Legea Ierusalimului din 1980, prin care de fapt s-a anexat Estul
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
au anexat ulterior la Israel și l-au reunit cu partea occidentală a orașului. Azi, guvernul israelian controlează întregul Oraș Vechi, pe care îl consideră parte a capitalei naționale. Oricum, Legea Ierusalimului din 1980, prin care de fapt s-a anexat Estul Ierusalimului la Israel, a fost declarată nulă de Rezoluția 478 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Estul Ierusalimului este acum văzut de comunitatea internațională ca parte a teritoriului palestinian ocupat. În 2010, cel mai vechi fragment de
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
In 41-44 d. Hr., Agrippa, regele Iudeii, a construit un nou zid cunoscut ca „al treilea zid”. Musulmanii au ocupat Ierusalimul în secolul 7 (637 d. Hr.), sub conducerea celui de-al doilea calif, `Umar Ibn al-Khattab, care l-a anexat la imperiul arab islamic. El a acordat locuitorilor orașului un tratat de asigurare. După asediul Ierusalimului, patriarhul Sofronie l-a primit călduros pe `Umar deoarece, potrivit unor profeții biblice cunoscute în biserica din Ierusalim, un om sărac, dar puternic și
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]