200,946 matches
-
nu de opere de toată mâna, despre care, din păcate, astăzi nu se mai vorbește. A fost urmărit, anchetat și arestat în 1958. N-a putut publica o vreme după eliberare. O uitare nedreaptă s-a așternut în anii din urmă asupra operei lui. În ce privește documentele, ele au fost transcrise din dosarele aflate în Arhiva CNSAS. În partea finală a cărții, Stela Covaci a republicat câteva poezii ale lui Nichita Stănescu rămase în posesia ei și un album de
Restituiri by Nicolae Manolescu () [Corola-website/Journalistic/3686_a_5011]
-
instituției cu pricina. Și nu doar cei care erau disidenți sau transfugi. Numeroși sunt și scriitori care, în mod normal, n-aveau de ce să fie urmăriți sau ascultați. M-am întrebat adesea de ce Securitatea considera necesară cheltuiala cu aceștia din urmă. Răspunsul revine la o altă întrebare și anume de ce Securitatea îi considera pe scriitori elemente atât de ostile și de primejdioase. Există o anumită discrepanță între actele și, aproape numai, vorbele majorității scriitorilor și riscurile presupuse de regim. Discrepanța e
Restituiri by Nicolae Manolescu () [Corola-website/Journalistic/3686_a_5011]
-
și al cotidianului madrilen „El Mundo”. Se aude că amatori să preia editură ar fi Gallimard și Mondadori. Gallimard și Flammarion împreună ar constitui cel de al treilea grup editorial din Franța ca mărime, după Hachette și Editis, acesta din urmă deținut de italienii de la Paneta. Zvonul trebuie totuși considerat cu prudență, afirmă cunoscătorii, nu doar fiind vorba de italieni, dar și de o companie precum RCS, alcătuită din numeroși „monștri” comerciali de tipul societății de asigurări Generali sau al băncii
Meridiane () [Corola-website/Journalistic/4847_a_6172]
-
unei femei care își pierde în interval de trei ani soțul și fiică adoptiva. Cronicile apărute în „Die Zeit” și în „Der Tagesspiegel” pun accentul pe atmosferă cenușie, de spaime și presimțiri negre, care copleșesc sufletul unei ființe care, în urmă cu cîteva decenii, credea că senectutea e un basm, iar moartea o himera. Cu doi ani mai tînără decît Susan Sontag, Joan Didion a întrupat în anii ’60 simbolul femeii americane grațioase și strălucitoare intelectual. Anii au trecut, iar astăzi
Meridiane () [Corola-website/Journalistic/4847_a_6172]
-
înghesuie, cu atît mai mult cu cît grijile lor șunt destul de „albastre”. De exemplu, 84% din nemți consideră un fapt imoral că fostul președintele Christian Wulff, silit să demisioneze din cauza dezvăluirilor privind foloasele necuvenite pe care le-a căpătat în urmă prieteniei cu producătorul de filme David Groenewold, să primească pe viață o renta onorifica de 200 000 de euro pe an. Dizgrația în care a nimerit Wulff i-a îndemnat pe mulți să-i ceară președintelui demisionar să renunțe benevol
Meridiane () [Corola-website/Journalistic/4847_a_6172]
-
Numeroși ani, în paginile revistei noastre am publicat în mai multe numere magistrala lucrare a prof. univ. dr. Gheorghe Zbuchea, intitulată „Comunități românești în lume” (publicată cu ani în urmă) Sunt prezentate dovezi excepționale despre români care au dus în colțuri îndepărtate ale Terrei harul unui popor din mijlocul căruia s-au ivit minți inteligente, titrate, pline de har și înțelepciune. Dată fiind actualitatea celor prezentate în cadrul rubricii noastre mai
În „El Dorado” latino-american () [Corola-website/Journalistic/296505_a_297834]
-
pline de har și înțelepciune. Dată fiind actualitatea celor prezentate în cadrul rubricii noastre mai sus amintite, aflați într-o epocă în care globalizarea își face simțită prezența, prin reluarea acestui studiu reconfirmăm potențialul valoric românesc răspândit în lume încă din urmă cu mulți ani. După unele aprecieri, numărul celor proveniți din România sau a descendenților lor care de-a lungul anilor s-au stabilit în spațiul de la sud de Rio Grande până în Țara de Foc ar fi astăzi circa un sfert
În „El Dorado” latino-american () [Corola-website/Journalistic/296505_a_297834]
-
o oglindă cu o mie de chipuri: Poeții greci Poeții greci te duc foarte departe, dincolo de munții supuși Olimpului, din marmoră-și taie superba lor carte scrisă cu sângele negru al timpului. Te duc pe sub mări înotând cu delfinii pe urma vapoarelor, până-n oceane, te-nvață tristul secret al luminii, tragediile toate-ale spiței umane. Știu multe-ntrebări și prea multe răspunsuri ce încă le caută, cu elogii schimbate-n insulte, cu insulte schimbate în laudă. Au limba de foc și iluzii
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
putere în reprezentant al Ardealului, începînd să vorbească sonor în numele acestei provincii românești. Pe cînd Coșbuc și Iosif erau adepții integrării în literatura română din Principate, Goga și-a făcut din regionalismul ostentativ stindard de luptă anti-modernistă și pînă la urmă anti-bucureșteană: va vorbi doar despre Ardeal, va evoca doar mediul ardelenesc, în calitate de purtător de cuvînt al unei mulțimi anonime și oprimate. Opțiunea de a trăi, pentru moment, în Transilvania îi oferea un ascendent vizibil. Impunerea lui drept poet valoros, proclamată
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
model s-a păstrat pînă tîrziu, cînd romantismul ajunsese de multă vreme istorie. Unele dintre cele mai tipice forme romantice se perpetuează o dată cu Goga: prezența poemelor de largi dimensiuni, în care există un important scenariu epic (Clăcașii, Frumoasa cea din urmă, Cîntece etc.), profetismul grandilocvent, absența din limbaj a inovațiilor moderniste, toate caracterizează un romantism de primă generație. La fel ca și poezia politică, pamfletele ideologice, care umplu volumele Din umbra zidurilor și Cîntece fără țară. În mod curios însă romanticului
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Și-atunci, cum de o petrecere curtenească de secol XVIII reverberează până în anul de grație 1989? Răspunsul e unul singur: amnezie tehnică. Luându-se cu povestea, Groșan își uită pe parcurs propriile coduri epice. Insist asupra acestei greșeli, minore până la urmă, pentru că ea pune sub semnul întrebării unul dintre atuurile cele mai constante ale prozei lui Groșan: excelența pe spații reduse. Diplomația cinică cu care toată critica a așteptat ani și ani apariția romanului Un om din Est aici își are
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
și anume faptul că Cvartetul „The Fugue”, a cărui climax, destrămare, ceartă și reînviere o vedem preț de aproape două ceasuri, își pregătește o ultimă reprezentație. Dar, insist, atributul „a late” (din titlu), nu înseamnă ultimul (concert), ci cea din urmă lucrare muzicală. Ba mai mult: nu ultima reprezentație a unei formații de muzicieni, ci acel finit corona opus în sens de finalizare, de sens valoric final, sens pe care o dramatizare, o istorie a tribulațiilor comun-umane, îl pot câștiga prin
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
muzica ta să dobândească acea sinceritate și autenticitate capabile să o personalizeze la modul peremptoriu. Abia aici recunoaștem idealul. A încurca idealurile cu scopurile înseamnă a gestiona greșit atât circumstanțele indezirabile, cât și proiectele cele mai atractive. Ratarea acestora din urmă poate surveni și din credința că, odată finalizat proiectul, idealul a fost atins. Nimic mai riscant, căci, probabil, cel mai performant moment al unei compoziții e acela în care aștepți încă să o așterni pe foaia cu portative. Deducem de
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
poeme. Mă număr printre cei care nu cunosc direct idiomul în care au fost precipitate aceste viziuni. Dar cred că mi-a devenit cunoscut limbajul lor, printr-o asiduă frecventare. Ediția de opere complete (1954-2004) descoperită cu câțiva ani în urmă în populara colecție de la Gallimard, Balticele sale, are un loc permanent în buzunarul meu. Cu bucurie transcriu mai jos câteva echivalențe limpezi ca apele nordului. Căci e o sărbătoare a poeziei. Kyrie Uneori, viața mea deschidea ochii în întuneric. Cum
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
echivalențe limpezi ca apele nordului. Căci e o sărbătoare a poeziei. Kyrie Uneori, viața mea deschidea ochii în întuneric. Cum ai vedea trecând pe străzi mulțimi agitate și oarbe, în drum spre cine știe ce miracol, în timp ce, invizibil, eu rămâneam mult în urmă. Era ca atunci când adoarme copilul, înspăimântat, ascultându-și pașii cei grei ai inimii. Îndelung, multă vreme, până ce dimineața-și strecoară primele razele prin gaura cheii și se deschid ușile întunericului. Copacul și firmamentul Un copac pășește prin ploaie, trece pe lângă
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
era pe oprire. Păsările zburau cam fără voia lor iar sufletul râcâia peisajele ca vaporul ce se freacă de ponton când e amarat. Pe partea asta copacii ne întorceau spatele. Puteai ști cât de groasă-i zăpada privind ierburile moarte. Urmele unor pași îmbătrâneau pe troiene. Iar sub o prelată, verbul se ofilea. Până când, într-o zi, s-a apropiat ceva de fereastră. Munca a încetat brusc, am mi-am ridicat ochii. Toate culorile iradiau. Toate se întorceau. Am țâșnit unul
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
albastrul cerului. În martie - 79 Sătul de toți cei care îmi aduc cuvinte, cuvinte și nu un limbaj, plec spre insula acoperită de zăpadă. Îndărătnicul nu are cuvinte. Paginile lui albe se întind în toate direcțiile! Dau în zăpadă peste urme de copite de cerb. Nu sunt cuvinte, ci un limbaj. Amintirile mă observă O dimineață de iunie, când e prea devreme să te trezești, și prea târziu să adormi din nou. Trebuie să ies în verdeața îmbibată de amintiri, iar
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
sâmbătă seara, prilejuind o frumoasă petrecere a timpului, departe de orice zgomot al mediei, dar și pentru că programul a fost alcătuit dintr-un repertoriu destinat unei formații cu care ne întâlnim destul de rar: trio-ul cu pian. În ce privește această din urmă alcătuire, ea este una dintre cele mai interesante, prezența pianului aducând o bogăție cu totul specială sonorității de ansamblu, iar repertoriul abordat, a aparținut unor compozitori - mari maeștri ai claviaturii. Protagoniștii serii au fost: violonista Diana Moș (profesor și prorector
Recital cameral - Triouri cu pian by Corina BURA [Corola-website/Journalistic/83464_a_84789]
-
în Si b major op.11, ”Gassenhauer Trio” de Beethoven cu care a și început seara. Liniile melodice ale violoncelului deosebit de expresive și calde sub arcușul lui Bogdan Popa s-au împletit armonios, șerpuitor cu cele ale clarinetului, acesta din urmă într-o ipostază extrem de profundă și lirică în același timp. Clarinetistul Leontin Boanță, aparținând corpului Filarmonicii bucureștene, s-a dovedit un colorist rafinat, iar momentele sale de pianissimo pline de visare. Finalul, o Sandu Sandrin temă cu variațiuni care sporește
Recital cameral - Triouri cu pian by Corina BURA [Corola-website/Journalistic/83464_a_84789]
-
în mișcarea scenică a spectacolului a talentatei balerine, lect. univ. dr. Oana Pisaroglu Ștefan. Ei îi datorăm vigoarea dar și naturalețea conturării gesticii și a atitudinii artiștilor în devenire. Dovedind bucu- ria actului împlinit și știința de a lăsa în urmă ceva, întregul colectiv ce a asigurat pregătirea spectacolului Pachetul de acasă a consonat cu publicul, care, adeseori și în mai ales în final, a fost răsplătit cu aplauze îndelungi. A fost o inițiativă salutară a colectivului Facultății de Arte, specializarea
PACHETUL DE ACASĂ, music-hall studențesc by Ruxandra MIREA () [Corola-website/Journalistic/83472_a_84797]
-
respect pentru stilistica sa. Dar, cel mai important interpret, corul, a dovedit și de această dată că este un organism profesionist condus cu exigență de maestrul Dan Mihai Goia. Prezentarea acestei capodopere în concert înainte de Paști constituie, în cele din urmă, un eveniment muzical cu o conotație specială de a readuce în fața publicului o asemenea lucrare într-o perioadă sacră.
Missa în si minor cu Orchestra Națională Radio by Mihai-Alexandru CANCIOVICI [Corola-website/Journalistic/83488_a_84813]
-
a nu fi “jurnalist de specialitate”, afirmă a se baza pe “câteva publicații ale vremii (suntem curioși unde, atunci, se vorbea de... politizare! - N. A.) și amintiri ale 20 de persoane”. Nu știm ce competențe și implicări aveau acestea din urmă (între care, la loc de cinste, pentru a înțelege sursele, un anonim politruc local, Gheorghe Conțu), nu cunoaștem nici “dezvăluirile dlui Paler”, făcute în... 2005, când era bătrân și bolnav (cel care, în treacăt fie zis, a lansat sintagma “Epoca
Primul nostru "Cerb de aur" (VI) by Octavian URSULESCU [Corola-website/Journalistic/83469_a_84794]
-
, Doina MOGA Nu cu mult timp în urmă, am avut în fine prilejul, să repet gestul atât de rar făcut în cariera mea de critic și anume, metaforic vorbind, să îmi scot pălăria în fața unui concept de spectacol în totalitatea lui (coregrafie, distribuție, scenariu, costume, lumini etc.). Lucru
Patetica: dialog aristocrat Ceaikovski - Corina Dumitrescu by Doina MOGA () [Corola-website/Journalistic/83490_a_84815]
-
a fost elegant, cuceritor, filosofic, iar viziunea asupra trăirilor, frământărilor și simțămintelor, copleșitoare. S-a simțit că totul a fost gândit cu sufletul, inima și mintea, fiecare detaliu bucurându-se de aceeași atenție. Mai văzusem cândva, cu ani buni în urmă, mai aproape de premiera lui, acest balet. Și mi-a plăcut, fără însă a mă impresiona. Dar acum în seara zilei de 13 aprilie a fost pur și simplu ca un miraj. Poate și pentru faptul că pe lângă excelentul libret al
Patetica: dialog aristocrat Ceaikovski - Corina Dumitrescu by Doina MOGA () [Corola-website/Journalistic/83490_a_84815]
-
Vedete la Chișinău-Andreea POPOV Nu mai e un secret pentru nimeni, din lumea muzicii ușoare, că la Chișinău și în general în Republica Moldova “școala rusă” a lăsat urme, în sensul bun al cuvântului: învățământul muzical în domeniu, inclusiv la Conservator, este unul foarte serios, iar respectul publicului față de artiști se manifestă la alte cote decât la noi. Compozitorii, textierii și interpreții sunt sărbătoriți de fiecare dată prin spectacole
Vedete la Chișinău by Andreea POPOV () [Corola-website/Journalistic/83792_a_85117]