200,946 matches
-
tătarii de-i vedea C-au intrat în țara mea, Tu să strigi cât ce-i putea: - Sai Ștefane, la hotare C-a intrat sabia-n țară! Atunci eu te-oi auzi, Ca un zmeu m-oi repezi Și nici urmă-a rămânea De tătari în țara mea!
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
RĂZBOIUL DE LA PODUL ÎNALT de S.T.Kirileanu <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 75-78. footnote> Își puseseră în gând, turcii, ca să răpuie pe Ștefan cel Mare și pe urmă să robească și țara Moldovei. S-au înarmat turcii, și-au pornit la război cu oaste câtă frunză și iarbă, că doară- doară l-a birui pe Ștefan, că altfel îi cam duceau frica. Ștefan-Vodă și-a ridicat și el
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
de praf de pușcă, prin satele Porcăreț, Păunești, Valea-Rea și Poiana Cârnului, au fost tot movili și șanțuri. Bătălia s-a început în valea Similei, pe dealul care se cheamă Cetatea, unde se văd și astăzi 2 tabii (șanțuri); pe urmă la gura văii Racova și de-acolo s-a tot bătut în sus pe apa Bârladului în Bârzești, pe valea Rebricei, și până la târgul Scânteia, pe șleaul cel mare, care merge spre Iași, tot o bătaie a fost și
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
i-ar fi luat din oală. Pe unde-i satul Fundătura a fost bătălie amarnică: Ștefan își așezase oștirea pe dealul Măgura, care-i cel mai înalt deal de pe acolo și trăgea-n turci de-i potopea. Și astăzi sunt urmele de șanțuri și a unui beci care-i zic oamenii: Beciul lui Ștefan-Vodă. Pe șesul Bârladului, unde-i astăzi satul Ștefan-cel-Mare, a fost iar o bătălie cu turcii. La Podu-Harapului de peste pârâul Racova - aproape de satul Chițocu - oastea lui Ștefan a
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
întâmplarea aceasta, Dumnezeu i-a ajutat și i-a bătut cu istovul pe turci, la Podul- Înalt, care venea mai sus de satul Scânteia („Ceea ce nu-i adevărat, lupta s-a dat tot la Cănțălărești” - spune Nicolae Iorga) și pe urmă i-a alungat pe turci în jos spre Dunăre. În ținutul Tecuciului iar i-a bătut amarnic pe turci, la un vad care de-atunci i-a rămas numele: Vadul-Turcilor. Și așa a scăpat țara de robie și oastea moldovenească
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
a îngropat a așezat o piatră, care-i și azi, și se cheamă PIATRA LUI HÂRIE. Acolo s-a găsit un iatagan, cu care a omorât Țuțcu pe Hârie. Hârie a întemeiat un sat aproape de Igești, dar astăzi sunt numai urmele.
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
erau jucăria românului și uneltele de trai și vitejie. Boierul pe de altă parte, a luat puștile și s-a apucat binișor de le-a descărcat pe toate. și hatmanul nici cu spatele nu știa de treaba asta. Hăt pe urmă, boierul s-a făcut a ieși și el la clăcași, care se purtau și aici voinicește. Unii secerau de nu le zăreai mâinile, alții legau snopi cât ai clipi din ochi, alții făceau clăi mari, cât ai bate-n palme
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
foc ... pace! iar ungurii pătuleau la pământ oastea moldovenească de te lua groaza. Nu multă vreme au trecut la mijloc și ungurii au împrăștiat pe moldoveni și s-au dat la prădat și jefuit până când s-au săturat și pe urmă s-au dat cu toții de petrecut, făcând chef și bucurie. Ștefan cel Mare a auzit de scârba asta și îndată a trimis alte oști și cu ajutorul lui Dumnezeu i-a bătut pe unguri, de numai hoituri de-ale lor erau
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
fost constantă și cu vădită mobilitate și adaptare la texte atât de diverse. Este de dorit (și posibil) să mențină în repertoriul personal măcar două, dacă nu trei, dintre lucrările dirijate în Festival. În sfârșit - dar nu în cele din urmă - un omagiu orchestrei în totalitate și tuturor componenților cu replici solistice: s-a dovedit - acum și aici - colectivul pe care îl știm în plutonul fruntaș al țării, muncind eroic (Clujul, citadelă culturală de prim ordin a țării, nu are o
Filarmonca "Transilvania" din Cluj by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83552_a_84877]
-
cu jalba pe care i-o dăduseră țiganii, dar Vodă n-a vrut să știe de nimic, ci a dat poruncă să-l spânzure. - Cu Pârcălabu a fost în voia ta, acum lasă să fie în voia mea. Mai pe urmă și-a tras Vodă cu seamă, și l-a iertat de copilăria care-o făcuse, după cum l-a iertat și pe boier de alte greșeli pe care le făcuse mai înainte.
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
cu relații bine conturate între personajele care își trăiesc din plin sentimentele complexe. Iar soliștii au fost, cu adevărat, impresionanți, nu doar prin frumusețea glasurilor, ci și prin splendoarea frazei, prin firescul cu care au rezolvat scriitura extrem de dificilă, fără urmă de efort, expresivitatea conferită fiecărui cuvânt lăsând impresia unui dialog din vorbirea curentă. Demn de remarcat este faptul că, pe lângă timbrul adesea uimitor, vocile au avut și amploare, iar tehnica performantă le-a permis să jongleze cu cele mai ingrate
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
care încotro să afle pe Vodă, dar în zadar fu truda lor. Pe Vodă nu-l aflară, una, că era întuneric ca un corb; alta, că pădurea era atât de deasă, că nu puteai străbate nici într-un fel. La urmă curtenii osteniți ca vai de ei, se așezară pe iarbă într-un loc mai lărguț din pădure, aprinse un foc și îmbucând fiecare ce avea cu sine, se puseră ca să le treacă de urâtul nopții la povestitul întâmplărilor de prin
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
care cum îl învăța mintea a ghici, că doar curtenii nu prea gustaseră din mămăligă, nu era ca mâncare boierească, ci țărănească. La toate răspunsurile lor, Vodă clătina din cap necredincios, vrând să zică faptul că n-au ghicit. În urmă Ștefan-Vodă le zise: - Eu văd că nu ghiciți, de aceea voi spune eu cu ce este mămăliga mai bună: cu foamea!
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
o anume abordare chiar și în partituri din epoci mai apropiate nouă. Am avut prilejul să ascultăm, în deschidere, Concertul pentru clarinet și orchestră de Copland, pe care solistul - reputatul Aurelian Octav Popa - l-a interpretat, pentru prima oară, în urmă cu 4 decenii, chiar sub conducerea compozitorului, pe atunci oaspete al Bucureștiului. A fost, și de această dată, o versiune realizată cu profesionalism și cu un plus de emoție, purtând probabil amprenta lucrului direct cu Copland, iar bisul acordat i-
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
La pomul lăudat Anca FLOREA Îl ascultasem pe Lado Ataneli, cu câțiva ani în urmă, la Opera din Paris, în Tosca, descoperind atunci un glas baritonal amplu, extrem de calitativ, dar nu un artist și nicidecum un interpret; cât privește vocea sopranei Iano Tamar, am avut întotdeauna rezerve, pentru că nici timbrul nu este frumos, nici tehnic
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
program foarte unitar stilistic, conceput sinusoidal, cu creșteri și relaxări, toate raportate la întreg. Recitalul a debutat cu dificilul Konzertstück de Enescu, în care violista a demonstrat tehnică și sensibilitate deosebită în mânuirea instrumentului pe care l-a abordat în urmă cu cinci ani, în timp ce pe Sonata op.11 nr. 4 de Hindemith (scrisă la doar 24 de ani), s-a desfășurat cu mult aplomb, găsind soluții juste pentru a dinamiza textul îngreunat oarecum de tehnica variațională. Partea a doua, simetrică
Clara Cernat - Therese Dusaut by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83558_a_84883]
-
totalitate, răpusă de “Zeul” morții, iată că veni rândul “secerișului” și pentru generația noastră, a anilor ’70. Ne-am născut pentru ca să suferim și, apoi, să pierim de pe suprafața acestui pământ. Nu mă atrage, deloc, ideea convențională de a evoca urmele pe care le lăsăm și durabilitatea lor. Iertați-mi scepticismul! Valul uitării le șterge, în cele din urmă, și pe acestea. Nu există garanție pentru nimeni, oricât de genial l-am putea considera. Pământul însuși va pieri într-o zi
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
am născut pentru ca să suferim și, apoi, să pierim de pe suprafața acestui pământ. Nu mă atrage, deloc, ideea convențională de a evoca urmele pe care le lăsăm și durabilitatea lor. Iertați-mi scepticismul! Valul uitării le șterge, în cele din urmă, și pe acestea. Nu există garanție pentru nimeni, oricât de genial l-am putea considera. Pământul însuși va pieri într-o zi, fără a lăsa vreo urmă, decât poate, într-un plan ascuns simțurilor noastre. Cel care pleacă, însă, din
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
și durabilitatea lor. Iertați-mi scepticismul! Valul uitării le șterge, în cele din urmă, și pe acestea. Nu există garanție pentru nimeni, oricât de genial l-am putea considera. Pământul însuși va pieri într-o zi, fără a lăsa vreo urmă, decât poate, într-un plan ascuns simțurilor noastre. Cel care pleacă, însă, din această lume, se avântă într-o altă călătorie, de data asta nu pe orizontala timpului (timp însemnând materie), ci pe verticală. Drum bun, dragă Dan!
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
că la concertul propriu-zis (de la ora 19.30), din cauza capacității reduse a sălii, nu se va putea intra decât cu biletul special tipărit pentru acest eveniment. Curiozitate și interes - pentru cei care i-au auzit, cu două zile în urmă, doar în Sinfonia de Berio, nostalgie după sonoritățile unice ale grupului lui Ward Swingle - pentru audienții înregistrărilor din anii ’60 ai debutului artistic al formației. Longevitatea acestui ansamblu (peste 45 de ani de carieră!) spune multe, dar, în primul rând
Swingle Singers "Kings" by Loredana Baltazar () [Corola-other/Journalistic/83631_a_84956]
-
fețe de la Șimi Project li se adaugă trei colege de clasă, Bety, Daria și Alexandra). Așa încît, firesc, ambele au fost laureate și în finala organizată de ISJ, Sc. I. Ghica și Colegiul național de artă “O. Băncilă”, acesta din urmă găzduind de altfel concursul în sala proprie. Șimi Project a cules aplauze cu tradiționalele sale hit-uri “Nu ne place locul 2” și “Muzica-i pasiunea mea”. Grupul “Floare de colț” a dat viața pieselor “Bundița” și “Toate șogorițele”, orchestrate
Prospe?ime si talent by Xenia RADU () [Corola-other/Journalistic/83696_a_85021]
-
Petre Ștefănescu-Goangă cum “se cântă”. Își asculta colegii - Eugenia Moldoveanu, Cristian Mihăilescu - cu care cânta la clasa de operă sub sfatul lui Eugen Gropșanu, Hero Lupescu. Urca treaptă cu treaptă spre împlinirea visurilor de-abia bănuite cu câtăva vreme în urmă. Dar destinul său la condus către scenă, unde “Mister X” avea să-și înceapă călătoria de vedetă a operetei bucureștene, naționale, internaționale. Prietenia noastră s-a clădit pe sentimentul prețuirii, la lumina fiecărui spectacol urmărit. Timpul trecea repede, primii zece
Dorin Teodorescu by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-other/Journalistic/83686_a_85011]
-
au contribuit mult la menținerea și dezvoltarea acestei arte, printre ei numărându-se și Franz Stürmer. Acesta a activat în miezul secolului trecut, legându-și numele de orașele Timișoara și Reșița. S-a născut cu o sută de ani în urmă (3 ianuarie 1913) în localitatea cunoscută prin exploatările miniere, Moldova Nouă din sudul Banatului montan dar a urmat Gimnaziul real german la Timișoara și tot în perioada respectivă se conturează direcția dezvoltării sale ulterioare; muzica. Astfel va frecventa Academia de
Franz Sturmer by Damian VULPE () [Corola-other/Journalistic/83687_a_85012]
-
Si bemol major pentru oboi, fagot, vioară, violoncel și orchestră realizată cu concursul lui Gyula Stuller (vioară, ton suplu, de „vrajă”, cu rotunjime mângâietoare), Dagmar Eise (fagotistă, precizie metronomică, bravură a execuției), Beat Anderwert (oboi), Joel Marosi (violoncel), acesta din urmă cu un sunet minunat, interpretare pasionată îngemănată cu ardoarea... În Trio-ul pentru pian, vioară, și violoncel în fa diez minor, (prima nocturnă), lucrare foarte rar cântată, Zacharias și-a ales drept partenere alte două muziciene din formație: Julie Lafontaine
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]
-
și apariții ca pianist solo și concertist în fiecare dintre seri: în ordine, cu Sonatele în si bemol minor, magistral interpretată, în Re major, Do major și Concertul nr. 11 pentru pian și orchestră în Re major. În cel din urmă, își dirijează și... propria pianistică... realizând efectul de om-orchestră! Viziunea lui Zacharias este în permanentă conexiune cu experiența (se mai simt accente ale rutinei); uneori, gestica lui are o angularitate „adversă” armoniei mișcării. E preferabil să-l asculți, pentru corectitudinea
Week-end-ul Haydn by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83562_a_84887]