21,555 matches
-
catedralele medievale franceze) și, în paralel, trag cu urechea, dilatată enorm, înregistrez cele mai mici zgomote, cărora, în alte împrejurări (dacă am fi fost mai mulți în casă) nu le-aș acorda nici o atenție și poate că nu le-aș băga în seamă, nu le-aș auzi, dar pe care acum le aud - o, cât de bine, le analizez cu sufletul la gură, le caut pripit o semnificație liniștitoare și negăsind-o le pun fără să vreau în legătură cu zona terifiantului. Importanța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vinovată strângere de inimă, ca și cum aș comite un gest urât față de Luminița, moartă din 1981, una din miile de jertfe cu care femeile au plătit timpuriul ordin ceaușist de chinezo-înmulțire. Parcă aș îmbrânci-o din nou în întuneric, parcă aș băga-o iarăși în pivnița în care e pedepsită să stea și de unde mai iese uneori, ca să petreacă un timp cu noi. E ca și cum aș confirma de fiecare dată, apăsând pe acel comutator, o condamnare la moarte, pe care ea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cișmigiului, spre stradă... Cerea ajutor... Am trecut ca un laș pe lângă el, cuprins de disperare. M-am gândit apoi de sute de ori la el... Trebuia, cel puțin, să-i dau feliuțele de salam din senvișurile pe care mi le băgase în servietă Adriana... Cel mai bine ar fi fost, desigur, să-l iau cu mine și să-l duc, măcar la editură, de unde nu l-ar fi alungat nimeni, unde există subsol, curte... altă dată, am fost, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
veghind încovoiată, I-a răsfățat, lingându-i ne-ntrerupt. Și se topea ninsoarea spulberată, Pe fierbințeala pântecului supt. Iar seara, când găinile s-așază, Stăpânul casei a ieșit posac Și unde mama pâlpâia de groază El pe toți șapte i-a băgat în sac. În urma lui, fugind după desagă, Cățeaua da-n nămeții de pe drum... Răpindu-i puii, apa din viroagă Scâncea curgând sub botul ei, acum. Lesnea (1957) Într-o dimineață, lâng-un pătul de ierburi aurii, o cățea puse șapte mici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cățeaua a fătat șapte Căței roșcați. Îi dezmierda iubitoare Lingându-i în timp ce sugeau. Fulgi de ninsoare De caldul burții ei se topeau. Iar mai spre seară, Când se culcă păsăretul buimac, A venit ursuz omul de-afară Și i-a băgat pe toți șapte în sac. Alergând după el prin troiene, Gâfâia prin omătul-ndesat... Și mult după-aceea, multă vreme, Oglinda apei a tot tremurat. I. Olteanu (1988) Bolnavă trupește și sufletește, epuizată fizic și năucă de durere, cățeaua se întoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nefericitele sale, în context, opțiuni filogermane... Autorul Moromeților s-a izbit însă, ca de o stâncă, de rezistența criticului literar, decis să întruchipeze, în acea dispută, înalta imputare, plină de o nobilă amărăciune: „ - Pe Slavici, domnu’ Preda?! Adică, să-l bagi la închisoare pe însuși Slavici, părintele prozei ardelene, una din temeliile literaturii române moderne? - Da, domnule, pe Slavici... A meritat-o!...” Montându-se, Marin Preda se supăra din ce în ce mai tare pe Slavici, justificând nemiloasa sentință. Dar nici Raicu nu se lăsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Iartă-ne, Țiți... Am plecat cu trenul și călătoria dura zece ore, n-ai fi putut-o suporta, iar vagonul de marfă închiriat pentru a ne transporta mobila și celelalte lucruri și unde loc era destul, te-am fi putut băga și pe tine, știam că face mult de tot pe drum, mai mult stă decât merge, în funcție de garniturile disponibile... care îl preluau și îl abandonau, rând pe rând... a și ajuns de altfel la București, în gara Filaret, abia după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-i Duminică sau Post, Socoteală nu țin rost, Mic cu mare sau bătrân, Acolo își găsesc plăcere, Măi frați ce suntem întunecați, Încotro alergăm ? Unde ne-ndreptam ? Liturghia am lăsat, De “Porunci” am uitat? Și tot alergăm, În afaceri ne băgăm, Cât mai mult să câștigăm, Viața bună să avem, Confort și lux mare, Vinul mult în pahare, Pe furiș viața s-a dus, Tinerețea s-a ascuns, Batranetea-i haină grea, N-o poftește nimenea, Și-a rămas la mine
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
la o adică”, sovieticii n-au mai reușit „normalizarea” prin acest procedeu clasic, reputat infailibil. Cine și-ar fi putut ̀ nchipui că o lovitură de forță, pusă la cale de șefii celor două instituții care garantau puterea sovietică și băgaseră groaza în omenire, K.G.B.-ul și Armata Roșie, avea să se isprăvească prin cel mai lamentabil fiasco al istoriei ? Dezastrul din 1588 al „Invicibilei Armada” ținea de categoria tragicomicului, cum a insinuat-o Shakespeare prin personajul Don Adriano de Armado
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
poate fi pus Caragiale alături de Eminescu, pentru că omul, în genere, intelectualul mijlociu, sau chiar nemijlociu, intelectualul trecut prin studii mai mult sau mai puțin superioare este agelast. Crede că râsul este un fenomen de etaj mai coborât decât non-râsul. Și, băgați de seamă, atunci când vor trebui să salveze câte un autor comic, trebuie să-i găsească neapărat o dimensiune tragică. Cu tragicul este scuzat autorul comic. „Dom’le, este ceva tragic la mijloc.” Și aici este confuzia. Mai întâi revin la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prin aceleași locuri de pedeapsă, unde mi-a fost dat să-l întâlnesc pe doctorul Voiculescu până nu era prea târziu. Ne-am nimerit împreună câteva ore în una din cabinele metalice etanșe, ale unei mașini speciale, în care eram băgați câte doi. În întuneric, cu boccelele pe genunchi, băgați unul în altul la strânsoare, am stat mult de vorbă în șoaptă. Mașina a staționat îndelung până să pornească spre locul de destinație. Din timp în timp se auzeau bocanci, cizme
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a vrut să-l sperie ca să nu-i mai strice pepenii și altă dată, pentru că băiatul nu-i alegea pe cei copți, ci lua ceea ce vedea la lumina lunii, astfel a început să rostească câteva cuvinte în limba germană ca să bage frica în nepot. Zicea moș Dumitru: „Com, Com, Com ia, Com ia”. Băiatul a înțeles că cel ce vorbește este moșul lui și după ce și-a unplut sacul cu pepeni, a pleca cu ei în spate. A doua zi, băiatul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
unui om atât de mare, la un profesor universitar atât de celebru, la un profesor universitar emerit. Mi se pare că tanti Măriuca ar fi dorit ca soțul său să se comporte mult mai autoritar, că ar fi trebuit să bage spaima în studenți și în toți subalternii săi. Mi se pare, deci poate că greșesc. VERIȘOARA SABINA, fiica unchiului Constantin, doctor în fizică, profesor universitar, cu o deosebită educație, cu o cultură pe care numai un tată ca unchiul putea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Și-n convoi de-nmormântare, falnic ca o ironie, va vorbi un mititele, nu slăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el, sub a numelui tău fală”. Mămica mea scumpă, tu ai fost aurul și piatra pe care n- au băgat-o în seamă zidarii. Dacă un inel de aur de 14 carate s- ar mândri neștiind că lângă el se află o tonă de aur de 22 de carate, ar fi asemeni celor care se mândresc pentru că sunt bogați, pentru că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe care îl trăgeau afară, luau oule și aruncau cuibul pe apă. Într-o astfel, de acțiune piraterească, lui tata i s-a rupt nuelușa pe când o rotea în cuib, și pentru ca să o scoată afară cu cuib cu tot, a băgat mâna până la cot în cuib. Când a strâns pumnul n-a mai putut să scoată mâna din cuib. Mâna se înțepenise de pereții de lut ai cuibului. În timp ce trăgea de mînă, a intrat la grijă și i s-a părut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și jucării. Într-o primăvară, în timp ce eu și fratele Vasile ne jucam pe prispa din fața casei, tata a obsevat un șarpe lângă noi. S-a năpustit asupra lui călcându-l cu picioarele. Șarpele a reușit să scape și s-a băgat în gardul de nuele împeltite din fața casei. Tata s-a ținut după el și când încerca să se strecoare printre nuelile împletite ale gardului, tata l-a apucat de coadă și a tras puternic dar șarpele a alunecat din mâinile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tata turnând apă în opinci ca să se moaie, mi-am zis că se risipește prea multă apă turnând în opinci, că opincile nu țin apa până se înmoaie pielea, și am apreciat că este mai nimerit ca opincile să fie băgate în apa din cofă pentru ca să nu se mai risipească atâta apă. Am introdus opincile lui tata în cofa din care ei beau apă. După această ispravă m-am dus la bunica și m-am jucat acolo cu verișorii mei până
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de tot ceea ce trăisem eu până atunci. Ceea ce ni se preda socoteam că trebuie învățat cu sfințenie, la perfecție. Din păcate, unii profesori nu ne explicau ca să înțelegem, iar alții ne amenințau cu pedepse exagerat de dure, cu care mă băgau în sperieți. Sala în care am făcut cursurile clasei I-a, era la etaj. Unul dintre profesorii noștri, în timpul unei lecții, a amenințat pe unul dintre colegi că-l aruncă pe fereastră. La această amenințare eu m-am speriat, crezând
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe el l-au trecut sudorile. O fierbințeală a cuprin tot trupul. Simțea în el o forță neobișnuită. „Nu se poate să rămân aici. Trebuie să ies . Am destulă putere. Cu unghiile și cu dinții voi roade scândurile sicriului, voi băga pământul de deasupra mea sub mine, și încet, încet, mă voi ridica la suprafață! A zis: „Doamne ajută- mi” și a început truda omului nebun. A ros din sicriu. Mai mult s-au rupt unghiile decât scândura sicriului. A sângerat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și din stânga mea, ca niște pești zburători băieții plonjau în apă așa cum erau, îmbrăcați. Barcagiul stătea liniștit, zâmbind în timp ce în inima mea băteau mii de clopote. Nu vă speriați, domnișoară, mi-a spus el, ăștia-s ca rațele. Dar bag seama că matale îți place mai mult malul. Am primit ordin de numire pentru următorul an la școala primară din comuna Caracurt. Pe hartă distanța dintre Fârțănești și postul meu părea mică, în realitate era mare și greu de străbătut
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pierde trenul. Mergeți toți sănătoși pă la cășile voastre, mâncați porcul, beți vinul și aveți grijă și de dom' ajur, săracul. Să n-aud că ați făcut fo prostie și că vă aduce jandariul din post în post, că vă bag în p.m. ș-apoi dracul e-al vostru. Bună ziua ostași! - Să trăiți domajur! - Aia e. * Sâmbăta seara plecam împreună cu Popa Vladimir, cu bilet în regulă și ne întorceam fie duminică seara, fie luni dimineața, dar neapărat până suna deșteptarea. La
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o săptămână. Eu cu un tren, soția, copiii și sărăcia în altul. Condamnați ... La Nicorești stăteam la părinți și ne durea sufletul de câtă calicie ne năpădise după ce făcuserăm strânsură gospodărească în două rânduri dincolo de Prut. Tinerețe de sacrificii, copil băgat sub iarbă, străini în propriul nostru sat. Cam puțin pentru un nou început. Noi nu aveam ce îmbrăca, copiii la fel. Repetam în mic, ca familie, soarta nenorocitei noastre țări mereu sub pârjol și mereu gata s-o ia de la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
șoaptele dintre tata și mama, dintre ei și prietenii apropiați, dintre radioul Pionier pe lungimea Vocii Americii sau Europa liberă și urechile tatei. De ce nu-l dai mai tare? Ceeee? Ia-i, ia-i de aici că ăștia mă bagă la pușcărie! Secretele se așezau cărămidă de cărămidă în jurul nostru, o conspirație a nespusului cu cea a neaflatului. Au trecut anii. Tata se așezase cu tot cu veșnicile sale suferinți trupești într-un disconfort septuagenar. Pedala, picta, așeza pe polița bibliotecii cărțile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
alături de cei mai buni oameni din fabrică, a fost pentru mine importantă și mi-a prilejuit un sentiment de mândrie. Când, însă, i-am arătat mamei carnetul roșu de membru de partid mi-a spus mâhnită: Nu trebuia să te bagi, mamă, în partid, nu trebuia! Ăștia nu sunt buni! Te-a obligat cineva? Nu m-a obligat nimeni, dar vreau să fiu și eu printre cei mai buni. Eram dornică de afirmare. M-am implicat în diferite acțiuni culturale și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
primăriță. Să știți că nici eu nu am legătură cu ei, a spus, pisicindu-se, coana preoteasă. Le-am servit cafeaua promisă și i am condus până la ușă. Inginerul de la ferma viticolă, după ce a ajuns la poartă, s-a întors și, băgând capul pe ușă, mi-a spus râzând: Habar nu ai ce greșeală ai făcut, primărițo! Ai pornit-o cu stângul! Peste puțin timp, aveam să înțeleg că fără informație ești doar un funcționar neînsemnat, inofensiv și că a trăi în afara
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]