20,565 matches
-
de om curajos și patriot, părând tipul de individ care ar fi dispus să suporte consecințele acțiunilor sale. În momentul ocupării Constantinopolului Izzet Pașa a demisionat. Tevfik Pașa a preluat poziția de Mare Vizir în aceeași zi în care navele britanice au intrat în Cornul de Aur. Tevfik Pașa a condus guvernul otoman până la 4 martie 1919, când a fost înlocuit de Ferid Pașa, ce a dispus arestarea membrilor de frunte ai CUP. După ocuparea Constantinopolului de către Puterile Aliate, britanicii au
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
iulie 1919: Talaat, Enver, Cemal și Dr. Nazim au fost condamnați la moarte în contumacie. Cu toate acestea, britanicii erau hotărâți să nu-l lase pe Talaat să scape. Ei aveau informații că acesta fugise în Germania, iar Înaltul Comisar Britanic i-a presat pe Damad Ferit Pașa și pe Sublima Poartă să ceară extrădarea lui din Germania. Ca urmare a eforturilor depuse personal de către (Sir) Andrew Ryan, un fost dragoman turc și acum un membru al serviciilor de informații britanice, Germania
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
Comisar Britanic i-a presat pe Damad Ferit Pașa și pe Sublima Poartă să ceară extrădarea lui din Germania. Ca urmare a eforturilor depuse personal de către (Sir) Andrew Ryan, un fost dragoman turc și acum un membru al serviciilor de informații britanice, Germania i-a răspuns Imperiului Otoman că este dispusă să-i ofere ajutor dacă i s-ar prezenta documentele oficiale care să arate că aceste persoane au fost găsite vinovate și a adăugat că prezența acestor persoane în Germania nu
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
să arate că aceste persoane au fost găsite vinovate și a adăugat că prezența acestor persoane în Germania nu putea fi încă stabilită. Ultimul interviu oficial a fost acordat de Talaat lui Aubrey Herbert, un agent al serviciului de informații britanic. Acesta a avut loc cu nouă zile înainte de asasinarea pașei și a fost realizat în cursul unei serii de întrevederi de scurtă durată într-un parc dintr-un mic oraș german. Interviul i-a oferit lui Talaat șansa de a
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
pace favorabil pentru Turcia. În timpul acestui interviu, Talaat a menționat în mai multe rânduri că CUP căutase întotdeauna prietenia și sfatul Marii Britanii, dar acest stat nu a dorit să-i ofere nici un fel de ajutor. Înainte de asasinat, serviciile de informații britanice l-au identificat pe Talaat în Stockholm, unde plecase pentru câteva zile. Serviciile secrete britanice au plănuit inițial să-l prindă la Berlin, unde el urma să se întoarcă, dar s-au răzgândit apoi pentru că se temeau de complicațiile pe
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
CUP căutase întotdeauna prietenia și sfatul Marii Britanii, dar acest stat nu a dorit să-i ofere nici un fel de ajutor. Înainte de asasinat, serviciile de informații britanice l-au identificat pe Talaat în Stockholm, unde plecase pentru câteva zile. Serviciile secrete britanice au plănuit inițial să-l prindă la Berlin, unde el urma să se întoarcă, dar s-au răzgândit apoi pentru că se temeau de complicațiile pe care le-ar crea în Germania. Un alt punct de vedere al spionajului britanic a
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
secrete britanice au plănuit inițial să-l prindă la Berlin, unde el urma să se întoarcă, dar s-au răzgândit apoi pentru că se temeau de complicațiile pe care le-ar crea în Germania. Un alt punct de vedere al spionajului britanic a fost că Talaat trebuia să fie capturat pe mare de Royal Navy în timp ce se întorcea cu vaporul din Scandinavia. În final, s-a decis să fie lăsat să se întoarcă la Berlin pentru a se afla ceea ce încerca să
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
pentru a se afla ceea ce încerca să realizeze prin activitățile sale din străinătate, și să se stabilească un contact direct cu el înainte de a se lua hotărârea finală. Acest lucru a fost realizat cu ajutorul lui Aubrey Herbert. Serviciul de informații britanic a stabilit un contact cu serviciul său omolog din Uniunea Sovietică pentru a evalua situația. Planurile lui Talaat Pașa îi neliniștise pe conducătorii ruși la fel de mult ca și pe cei britanici. Cele două servicii de informații au colaborat și au
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
s-a spus că vor trebui sa reziste doar două zile, după care urmau să fie înlocuiți de militarii Corpului XXX. Dintre militarii care au fost trimiși să lupte la Arnhem, aproximativ 40% erau membrii a două regimente de parașutiști britanici, în sprijinul cărora urmau să vină membrii Brigăzii I de parașutiști polonezi. Restul efectivelor diviziei erau completate cu militari din diferite alte arme - un regiment de infanterie aeropurtată, baterii de artilerie, subunități de intendență și medicale . Toți acești militari au
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
râului s-au încheiat cu eșecuri de proporții. Pentru traversarea celor două batalioane a fost adus un număr insuficient de bărci. Din acest motiv, doar Batalionul 4 al Regimentului „Dorsetshire” a avut timp să încerce forțarea cursului de apă. Soldații britanici au debarcat din păcate într-o zonă bine apărată de germani, iar dintre cei 315 oameni care au ajuns pe celălalt mal, peste 200 au fost luați prizonieri. Doi dintre cei care au ajuns totuși la parașutiștii britanici comandați de
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
apă. Soldații britanici au debarcat din păcate într-o zonă bine apărată de germani, iar dintre cei 315 oameni care au ajuns pe celălalt mal, peste 200 au fost luați prizonieri. Doi dintre cei care au ajuns totuși la parașutiștii britanici comandați de Urquhart i-au predat acestuia schițele planurilor de retragere. În cadrul unei întâlniri dintre Miles Dempsey, Frederick Browning și Brian Horrocks s-a ajuns la concluzia că soldații aliați de la Arnhem trebuie evacuați de urgență. Planul lui Urquhart presupunea
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
regizat și produs de Matt Norman, un nepot al lui Peter Norman. Pe 9 iulie 2008, BBC Four a difuzat un documentar despre protest, "Salutul Black Power", de Geoff Small. Într-un articol, Small a consemnat că sportivii din echipa britanică care au participat la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing au fost rugați să semneze clauze prin care li se interzicea dreptul lor de a face declarații politice, dar că aceștia au refuzat. Într-un discurs ținut în la , Akaash Maharaj
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
Woman In The World' au fost ecranizate. Nuvela sa "Breathe" a câștigat British Fantasy Society Award pentru cea mai bună nuvelă în 2005. "Left Hand Drive" a câștigat premiul Festivalului de Film Scurt de la Londra pentru cel mai bun scurtmetraj britanic. este autorul romanelor polițiste din seria "Bryant & May".
Christopher Fowler () [Corola-website/Science/336698_a_338027]
-
care a avut loc în regiunea orașelor olandeze Arnhem, Oosterbeek, Wolfheze și Driel în perioada 17-26 septembrie 1944. După ce au reușit să elibereze teritoriile Franței și Belgiei în vara anului 1944, aliații occidentali se aflau în fața sarcini eliberării Olandei. Feldmareșalul britanic Bernard Montgomery susținea executarea unui singur atac major peste brațele cursului inferior al Rinului. Această acțiunea ar fi permis Armatei a 2-a britanice să ocolească Linia Siegfried și să atace zona industrială Ruhr. Pentru atingerea acestui obiectiv, aliații au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
aeropurtată britanică, sprijinită de Regimentul de planoare și Brigada I independentă poloneză de parașutiști a aterizat la Arnhem. Obiectivul parașutiștilor l-a reprezentat cucerirea și apărarea podurilor de peste Nederrijn. Planul lui Montgomery se baza pe supoziția că înaintarea forțelor terestre britanice din Corpul XXX spre podurile cucerite de trupele aeropurtate nu va întâmpina o rezistență puternică, iar joncțiunea lor se putea face în două-trei zile. Trupele aeropurtate britanice au aterizat ceva distanță de obiectivele lor și au trebuit imediat să facă
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de peste Nederrijn. Planul lui Montgomery se baza pe supoziția că înaintarea forțelor terestre britanice din Corpul XXX spre podurile cucerite de trupele aeropurtate nu va întâmpina o rezistență puternică, iar joncțiunea lor se putea face în două-trei zile. Trupele aeropurtate britanice au aterizat ceva distanță de obiectivele lor și au trebuit imediat să facă față rezistenței puternice a germanilor, în special a celor din 9. SS-Panzer-Division „Hohenstaufen” și 10.SS-Panzer-Division „Frundsberg”. Doar grupuri mici de parașutiști au reușit să ajungă în fața
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
nu a reușit să înainteze spre nord în ritmul anticipat datorită distrugerii podului de la Son (Brabantul de Nord). Ca urmare, trupele terestre nu au asigurat înlocuirea în luptă a trupelor aeropurtate așa cum fusese planificat. După patru zile de lupte, parașutiștii britanici au fost copleșiți de atacurile germanilor, iar restul diviziei a fost încercuit într-o pungă mică la nord de râu. Aceștia din urmă nu au putut fi sprijiniți nici de polonezii din Corpul XXX, când aceștia au ajuns pe malul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
reușit să iasă din capetele de pod din Normandia și au declanșat urmărirea forțelor germane în retragere prin nordul Franței și Belgia. Deși comandanții aliaților erau în favoarea unei ofensive pe front larg pentru continuarea înaintării în Olanda și Germania, feldmareșalul britanic Bernard Montgomery considera că mai nimerită este executarea unei lovituri îndrăznaeță spre nord prin provincia olandeză Gelderland, pentru ocolirea liniei fortificate „Siegfried”. Un asemenea atac ar fi deschis drumul aliaților spre inima industrială a Germaniei din regiunea Ruhr. Dacă inițial
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
unei lovituri îndrăznaeță spre nord prin provincia olandeză Gelderland, pentru ocolirea liniei fortificate „Siegfried”. Un asemenea atac ar fi deschis drumul aliaților spre inima industrială a Germaniei din regiunea Ruhr. Dacă inițial a existat o propunere care prevedea acțiunea forțelor britanice și poloneze cunoscută ca „Operațiunea Comet”, planul a fost dezvoltat rapid pentru implicarea aproape a întregii Armate I aeropurtate. Atacul avea să fie dat pe de-o parte de trupele aeropurtate în Olanda, iar pe de alta de trupele terestre
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
celor trei poduri peste Rin de la Arnhem. În ciuda faptului că generalul american Lewis H. Brereton se afla la comanda Armatei I aeropurtate, locțiitorul lui, generalul britanic Frederick Browning a fost numit la comanda operațiunii de parașutare. Armata a 2-a britanică, în frunte cu unitățile Corpului XXX britanic trebuia să înainteze rapid, timp de două zile, spre culoarul cucerit de parașutiști, preluând pozițiile cucerite de aceștia și să traverseze Rinul. Dacă planul ar fi funcționat, ar fi deschis drumul aliaților spre
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și să traverseze Rinul. Dacă planul ar fi funcționat, ar fi deschis drumul aliaților spre inima Germaniei și, sperau comandanții, i-ar fi forțat liderii naziști să capituleze până la sfârșitul anului. Dat fiind faptul că Divizia a 6-a aeropurtată britanică era în perioada de refacere după încheierea operațiunii Tonga și a luptelor din Normandia, sarcina asigurării controlului asupra capului de pod peste Rin i-a revenit Diviziei I aeropurtate comandate de generalul Roy Urquhart. Divizia era formată din trei brigăzi
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
brigăzi de infanteriei (două de parașutiști și una infanterie transportată cu planoare). De asemenea, divizia dispunea de baterii de artilerie de câmp și antitanc și unități de geniști aeropurtate, intendență și sanitare. Cei mai mulți dintre militarii diviziei participaseră la operațiunile aeropurtate britanice din Africa de nord și Sicilia, printre acești remarcându-se cei din Brigada I de parașutiști și Brigada I aeropurtată. În ciuda tuturor acțiunilor de pe diferite teatre de luptă, Market Garden a fost prima operațiune la care au participat întregul efectiv
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
al Regimentului „South Staffordshire” s-a deplasat la Wolfheze, Batalionul 1 al Regimentului de grăniceri a asigurat apărarea zonei de parașutare „X”, iar Batalionul 7 al Regimentului regal de grăniceri regali au preluat apărarea zonei de parașutare „Y”. Aici, grănicerii britanici au prins în ambuscadă Batalionul SS olandez, care se deplasa de la Ede spre Arnhem. Unitățile de artilerie aeropurtată și cartierului general al diviziei s-au deplasat în Wolfheze și Oosterbeek. În această ultimă localitate, în casa lui Kate ter Horst
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a trebuit să se retragă. Cam jumătate dintre vehiculele blindate ale batalionului au fost distruse în luptă, iar comandantul unității, Viktor Eberhard Gräbner, a fost ucis în acțiune. Germanii au continuat să atace de-a lungul perimetrului apărat de forțele britanice pentru restul zilei, dar aliații au rezistat tuturor asalturilor inamicilor. Generalul Hicks, care se afla în zona apărată a zonelor de aterizare, a fost informat că în lipsa lui Urquhart și a lui Lathbury, trebuia să preia comanda diviziei. Lui i
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
început atacurile împotriva liniilor defensive stabilite Brigăzii I aeropurtate încă din timpul dimineții. Unități ale Kampfgruppe „Von Tettau” au atacata pozițiile apărate de oamenii lui Border. Soldații scolii de subofițeri SS au atacat Renkum, iar marinarii „Kriegsmarine” au hărțuit militarii britanici de-a lungul întregii zile. Au avut loc lupte de hărțuire în jurul zonei de aterizare „X”, dar aterizarea planoarelor nu a fost împiedicată. Batalionul SS olandez s-a angajat în lupte grele cu apărătorii zonei de parașutare „Y”, punând în
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]