KorAP: Find »[drukola/base=dificil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...802 803 804 ...839 >

20,966 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

ședința de grup. Pacienții adresează întrebări fiecărui terapeut în legătură cu teoria afirmării de sine, ceea ce permite consacrarea ședințelor jocurilor de rol. Formarea și observarea comportamentului Formarea pacienților în vederea observării comportamentului dezvoltă capacitățile de autovindecare ale pacienților: - autoobservarea comportamentului, identificarea situațiilor sociale dificile, evaluarea intensității realizată de către pacient, descrierea emoțiilor sale și a gândurilor sale automate constituie obiectul sarcinilor primite în cadrul primelor ședințe; - observarea celorlalți pacienți este facilitată de utilizarea unei grile de analiză a comportamentului verbal și non verbal; pacientul învață să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
toți pacienții să intervină și prezintă următoarele principale mecanisme: - analiza situațiilor; - identificarea propriilor emoții; - identificarea propriilor gânduri automate; - efect benefic al exprimării emoțiilor proprii; - efect benefic al îndeplinirii unor sarcini in vivo; - utilizarea metodelor de rezolvare a problemelor în situații dificile. Informare și formare Animatorii prezintă un model de compliment. De exemplu, unul spune celuilalt: „Imi place mult culoarea bleu a puloverului tău”. Pacienții comentează ceea ce observă, apoi terapeuții explică care sunt regulile pentru a face un compliment. Regulile pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
facă un compliment și să răspundă acestuia. Dificultăți întâlnite la această ședință: blocajele cognitive In timpul jocurilor de rol referitoare la complimente - și în cazul altor domenii ale comunicării - , pacienții sunt uneori blocați de gândurile automate care împiedică sau fac dificilă acțiunea de a face sau de a răspunde la un compliment. Terapeuții notează pe tablă „gândurile care împiedică să...”. Principalele gânduri automate care apar atunci când trebuie să se facă un compliment cuiva sunt: - „Va fi prea lingușitor”. - „Voi roși și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
numeroase emoții din partea pacienților, adesea este vorba despre satisfacție, uneori despre dificultățile întâmpinate atunci când anturajul este surprins de schimbările acestora. Terapeuții insistă asupra implicării cotidiene a pacienților în ceea ce privește refuzurile, cererile și complimentele. Informare și formare Critica constructivă este o tehnică dificilă pe care grupul o abordează cu ajutorul unui joc de rol. De exemplu, se imaginează cazul în care o dădacă sosește regulat cu întârziere... și căreia i se spune: Angajatoarea - Doamna Dupont, trebuie să vă spun ceva: este deja o săptămână

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
așteptare). Ea are în aceste situații reflexul de a roși imediat. Ii este greu să suporte momentele de tăcere, care declanșează, de asemenea, apariția stării de rău. A mânca sau a bea singură într-un loc public este o acțiune dificilă. Situațiile de afirmare: îi este aproape imposibil să se afirme, deoarece se teme că discuția fie se prelungește, fie se înveninează, iar acest lucru declanșează reacții de înroșire sau de blocare. Situațiile de revelare a sinelui: Isabelle evită să vorbească

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
sau de blocare. Situațiile de revelare a sinelui: Isabelle evită să vorbească despre ea, păstrând mereu aceeași optică de a nu-și asuma riscul să prelungească o discuție. Situațiile de interacțiuni superficiale: Isabelle - Pentru mine, aceste situații sunt cele mai dificile. Pot roși fără motiv, deoarece tocmai mi s-a spus că este o vreme frumoasă pentru acest sezon. La rigoare, dacă roșesc atunci când se face pe seama mea o glumă fără perdea sau când trebuie să vorbesc în fața a douăzeci de

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
citit-o, a ultimei vacanțe, a unei amintiri din copilărie, a psihologiei părinților.... - Să vorbească despre anxietatea sa socială manifestată în diferite circumstanțe și față de diferiți interlocutori (comming out în legătură cu propria sa vulnerabilitate). - Să-și mărturisească limitele (terapeutul pune întrebări dificile, utilizând o enciclopedie sau un ziar). Efectuate în timpul terapiei de grup: - Să se demachieze și să asculte comentariile în legătură cu înroșirea, concentrându-se pe amplificarea jenei, acceptând-o și apoi observând diminuarea acesteia. - Să fie observată în tăcere de către grup. - Să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
scurt (în aceeași ședință); - anxietatea socială nu poate fi activată deoarece pacientul se simte în siguranță împreună cu terapeutul său sau împreună cu grupul; în această situație, și doar în aceasta, poate fi indicat să se propună, cu acordul pacientului, exerciții mai dificile decât experiența pe care o trăiește acesta în mod obișnuit (să se facă remarcat pe stradă datorită comportamentului său sau îmbrăcăminții sale, etc.); acest tip de exercițiu poate fi propus și la sfârșitul terapiei pentru „a anihila sentimentul de a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
resimte (epuizare) sau în legătură cu ceea ce spun persoanele din anturajul său. Marie recunoaște atunci caracterul excesiv al neliniștilor sale. Identificarea tulburărilor concomitente Identificarea tulburărilor concomitente și excluderea altor cauze care ar putea explica neliniștile sunt elemente necesare. Această etapă este uneori dificilă datorită simptomelor generate atât de tulburarea de anxietate generalizată cât și de alte situații psihiatrice. Marie prezintă, în special, temeri în legătură cu aprecierea celorlalți și cu posibilitatea de a spune sau de a face lucruri care ar putea să o pună

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
a unui cancer. Marie îi putea vorbi despre neliniștile sale și această prietenă găsea, adesea, mijloacele pentru a o liniști. - Câteva luni mai târziu, Marie a fost mutată cu serviciul într-un oraș vecin. Ea consideră că drumurile zilnice sunt dificile deoarece îi oferă timp pentru „a se gândi la tot felul de lucruri”. - Marie gândește în legătură cu copiii săi că aceștia, tineri adulți, nu sunt conștienți de pericolele posibile și nu sunt pregătiți să ia decizii importante. Ipoteze cognitiv-comportamentale Elementele identificate

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
surorile sale să o fi condiționat să se îngrijoreze în mod constant în legătură cu pericolele, să controleze tot ceea ce se întâmplă în jurul său și să-și dezvolte credința că a se îngrijora reprezintă o caracteristică pozitivă a personalității (responsabil, prevăzător); - evenimentele dificile și neprevăzute trăite în adolescență și la începutul vârstei adulte (precaritatea situației familiale, moartea tatălui, accident de mașină, pierderea sarcinii) au reușit să o facă să se teamă de diferite situații, să le considere ca fiind probabile și să încerce

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
suportului moral, care îi crează probleme și îi deranjează pe ceilalți; - să-i amplifice toleranța față de situațiile nesigure. Descrierea terapiei Terapia este prezentată ca fiind ocazia de a învăța lucruri noi: obiectivul nu este acela de a rezolva toate problemele dificile și nici de a-i elemina neliniștile și anxietatea, ci de a iniția un proces de schimbare, care să permită diminuarea interferenței neliniștilor sale prin realizarea unor experiențe de care să țină cont ulterior. Sedințele Paisprezece ședințe individuale de șaizeci

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
zi; - să dezvolte un sentiment de competență în rezolvarea problemelor sale și în modificarea atitudinii sale negative. Marie realizează o listă cu problemele reale asociate neliniștilor sale din ultimele săptămâni și le ordonează în ordine crescândă (de la cele mai puțin dificile sau angoasante de rezolvat la cele mai dificile sau mai angoasante) pornind de la grilele de auto-observații pe care le-a completat. De exemplu: - „Mașina mea trebuie reparată, dar costul reparației este mare”. - „N-am timp din cauza drumurilor mele zilnice”. - „O

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
rezolvarea problemelor sale și în modificarea atitudinii sale negative. Marie realizează o listă cu problemele reale asociate neliniștilor sale din ultimele săptămâni și le ordonează în ordine crescândă (de la cele mai puțin dificile sau angoasante de rezolvat la cele mai dificile sau mai angoasante) pornind de la grilele de auto-observații pe care le-a completat. De exemplu: - „Mașina mea trebuie reparată, dar costul reparației este mare”. - „N-am timp din cauza drumurilor mele zilnice”. - „O colegă nu-mi mai vorbește din cauza unui conflict

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
prezența genții terapeutului. In timpul și după ședință, terapeutul și soțul nu răspund pacientei și așteaptă diminuarea anxietății sale. Programul este progresiv și se realizează întotdeauna cu acordul doamnei X. Doamna X nu se expune în imaginației situației cele mai dificile (să comită o greșeală sau să acroșeze pe cineva cu mașina), cu toate că acest lucru ar fi benefic pentru menținerea rezultatelor în cazul subiecților verificatori, datorită faptului că cererea de verificare și evitările doamnei X (să nu mai fie singură, să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
s-au dovedit a fi fabricate. Trebuie deci, caz cu caz, să găsim elemente de coroborare care să permită stabilirea unei legături fiabile între fapte și un răspuns de stres post-traumatic. In unele cazuri, rare din fericire, acest lucru este dificil, aproape imposibil. Criterii ale DSM-IV TR DSM-IV și versiunea sa revizuită, DSM-IV TR, fac din stresul post-traumatic un sindrom care regrupează consecințele emoționale ale interpretării personale a unei situații amenințătoare din punct de vedere obiectiv. Poate fi vorba, în special

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să-și amâne plăcerea și să gândească pe termen lung. - Sentiment de grandoare/” totul mi se cuvine”: sentiment de superioritate, senzație de a avea drepturi și privilegii speciale. -Autocontrol/autodisciplină insuficiente: sentimentul de a nu putea tolera frustrarea, ceea ce este dificil. Domeniul IV: orientarea spre ceilalți Familii care în mod caracteristic oferă dragoste, condiționată însă de satisfacerea dorințelor lor mai întâi. Pacienți care acordă în mod caracteristic o atenție excesivă celorlalți, în detrimentul propriei lor persoane. - Constrângere: sentimentul de a fi obligat

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
comportamentale. Planificarea activităților sau prescripția sarcinilor gradate După definirea obiectivelor comportamentale, pacientul începe să desfășoare activitățile. Ierarhizarea sarcinilor și desfășurarea activităților Fiecare obiectiv corespunde unor comportamente concrete. Pacientul face un clasament al obiectivelor, de la cel mai simplu până la cel mai dificil de realizat, pentru a pregăti o ierarhizare a expunerii. Câteva reguli pentru realizarea acestor activități - Să se aleagă activitatea care este cel mai ușor de abordat. - Să se planifice momentul din zi în care poate fi realizată aceasta. - Să nu

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
adeziune la gândul automat apărut inițial și la fiecare dintre celelalte puncte de vedere. Pacientul reevaluează, în continuare, încărcătura sa emoțională cu privire la celelalte puncte de vedere. In mod obișnuit, nivelul coboară până la jumătate după examinarea realității. Analiza logică a situației dificilă din punct de vedere emoțional se finalizează selectând interpretarea situației cea mai rațională și extrăgând din aceasta o concluzie comportamentală pentru a dezvolta strategii de coping. Cercetarea sistematică a altor puncte de vedere posibile (ipoteze alternative) Dacă examinarea evidenței rămâne

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
nimic”). Aceștia îi prezintă efectele nefaste ale acestui mod de a gândi și introduc noțiunea de „linie de mijloc”. Grupul constituie un element de întărire pentru pacientă în legătură cu faptul că întâlnirea cu acesta în fiecare săptămână constituie deja o sarcină dificil de realizat. Terapeuții îi cer apoi lui Martine să se gândească la activitatea pe care dorește să o reia. In lista sa apar activități utilitare (sarcini menajere), activități agreabile în trecut pentru ea și activități pe care le realizează deja

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
cu fiica sa, în special). Impreună cu terapeuții, ea definește frecvența de realizare a acestora pe care dorește s-o atingă în mod progresiv. Tabel 4. Ierarhia de expunere (de la itemii cel mai ușor de realizat până la itemii cel mai dificil de realizat) și definirea frecvenței de realizare dorită. Activități Frecvență Să calc rufe Să fac cumpărături cu soțul meu și cu fiica mea Să spăl rufe Să duc lavetele la subsol Să merg pe jos să cumpăr ziarul sau pâinea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
această sarcină, să definească, pe o scară de la 0 la 10, nivelul de control și de plăcere. Sedința 5: înregistrarea înlănțuirii activităților Trecerea în revistă a sarcinilor Martine a efectuat sarcina care i-a fost încredințată. Realizarea acesteia a fost dificilă în prima zi, dar situația s-a ameliorat în zilele următoare. Martine spune că este „mulțumită” de rezultat, deși „drumul este încă lung”. Terapeuții și grupul o încurajează călduros pe Martine și o felicită. Terapeuții subliniază faptul că, pe măsură ce sarcina

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
intense din punct de vedere emoțional, declanșate de unele relații interpersonale, cât și unele strategii comportamentale în care predomină evitarea și raționalizarea. Terapeutul îi explică atunci lui Xavier noțiunea de schemă, cu impact asupra scenariilor sale de viață repetitive și dificile (rupturi brutale, suferință legată de autoritate atunci când simte că nu este valorizat, nevoia de a fi valorizat, sensibilitatea la critică, manifestări puternice emoționale însoțite de anxietate, depresie, alcool). Terapeutul îi prezintă lui Xavier următoarea ipoteză privind schemele: carență afectivă, imperfecțiune

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
trăite. Explorarea prin imagerie a dimensiunii emoționale a schemei Xavier este determinat să retrăiască în imaginație o situație neplăcută recentă, apoi să-și reamintească când a trăit pentru prima dată această emoție. Terapeutul - Ați trăit, în ultimele zile, o situație dificilă despre care am putea vorbi? Xavier - Da, am organizat o călătorie de afaceri în Senegal pentru o întreprindere din regiune. In timpul acestei călătorii, care trebuia să fie apoteoza muncii mele, patronul întreprinderii a venit spre mine, beat, și m-

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
recunoscut/admirat) și abandonul (teamă de ruptură). Coping-ul principal este, în acest caz, contraatacul/supracompensarea, care ia forma unui supracontrol al relației. Efectul de întărire a schemei este materializat prin intermediul tehnicii cercurilor vicioase. Pentru Xavier, abordarea femeilor este o problemă dificilă. El are nevoie să fie repede recunoscut, chiar admirat, prea multă independență din partea partenerei sale îl indispune. Impreună cu terapeutul, acesta evidențiază coping-ul de compensare: el își controlează într-un mod excesiv partenera, trăirile acesteia, într-o primă etapă, sub

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]