22,212 matches
-
sa bucurat de victoria unui boxer. Oameni de televiziune sau simpli cetățeni au apărut pe micul ecran și șiau exprimat satisfacția că ficatul lui Andrade a primit un upercut inspirat, care la lăsat pe om fără aer. Erau dea dreptul fericiți că respectivul ficat a primit lovitura de grație. Lucian Bute și ficatul maltratat au devenit un nou motiv de satisfacție națională. Ni se dă violență pe pâine, violență în loc de pâine, iar noi ne bucurăm că organele vitale ale unor semeni
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
news și toată lumea își ține respirația, câteva minute bune, până apare în imagine personajul. Întrun final, acesta ajunge, însoțit de familie. Politicianul dă buletinul, primește fluturașul, ștampila și merge în cabina de vot. Cât stă în cabină, reporterul ne turuie fericit că politicianul a dat buletinul, a primit fluturașul și ștampila și a mers în cabina de vot. După ce iese, politicianul pășește radios către urnă, ținând la vedere buletinul de vot, și introduce hârtia prin fantă. (De fapt, politicianul nu aruncă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
noi nu e interesată și, de altfel, nici nu e în stare să susțină dezbateri publice de substanță. Tot ce animă discuțiile de pe micile noastre ecrane sunt lucrurile senzaționaliste: coteriile, amantlâcurile și aranjamentele de culise. Când acestea există, toată lumea e fericită. Jurnaliștii aleargă înfrigurați să dea primii știrea știrilor, iar marii noștri analiști simt nevoia să lumineze poporul în legătură cu înțelesurile ascunse, să construiască sce narii, să se indigneze. Când respectivele aranjamente nu sunt descoperite, ele pot fi și inventate. Un astfel
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
adânci, orașele să fie înghițite, iar oamenii să moară pe capete. Toate acestea pentru ca, desigur, cei rămași în viață să se uite cu nesaț la știrile de la televizor și astfel să le facă rating. Până la marele moment care săi facă fericiți, știriștii încearcă săși fabrice mici tranșe de fericire cotidiană. Pentru asta, o bună soluție este săți faci abonament la Poliție. Și la Departamentul Criminalistică, dar mai ales la Circu lație. Cum se întâmplă ceva, dai imediat pe post - și se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
bleah, ce expresie grețoasă!) este grozavă. Noaptea aceasta trebuie să fie cea mai. Trebuie să ne distrăm cel mai mult, să ne simțim cel mai bine, să mâncăm cel mai mult și cele mai bune bucate, să fim cel mai fericiți, să arătăm cel mai fericiți. Trebuie! Nu se poate ca petrecerea de Revelion să semene cu celelalte petreceri de peste an. Este petrecerea petrecerilor. Trebuie să țină cel mai mult, să fie cea mai fastuoasă, cea mai zgomotoasă. Femeile trebuie să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
grozavă. Noaptea aceasta trebuie să fie cea mai. Trebuie să ne distrăm cel mai mult, să ne simțim cel mai bine, să mâncăm cel mai mult și cele mai bune bucate, să fim cel mai fericiți, să arătăm cel mai fericiți. Trebuie! Nu se poate ca petrecerea de Revelion să semene cu celelalte petreceri de peste an. Este petrecerea petrecerilor. Trebuie să țină cel mai mult, să fie cea mai fastuoasă, cea mai zgomotoasă. Femeile trebuie să arate cel mai bine, iar
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
întregească educația și îi ajută pe cei oropsiți de soartă să ducă o viață mai bună. Iar ca om politic, acționează pentru ca românii să nu fie umiliți în țara lor.“ Mare om, mare caracter, ce mai! Pe scurt, asistăm la fericita întâlnire dintre petic și sac. Adică dintre lingău și cel care se înnebunește după osanale. Mihai Gâdea este făcut pentru Dan Voiculescu și viceversa. Trăim, ca șinainte, vremea gudurătorilor, în care capacitatea de-a lustrui cu sârg ține loc de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
acum câtva timp la Profesioniștii, nu puteam săl sufăr pe Colea Răutu. Îl țineam minte doar din filmele cu haiduci, în care el era șeful arnăuților, sau din cele „cu mesaj“, propagan distice, cu maiștri înțelepți, muncitori puri și țărani fericiți că intră în colectivă. La emisiunea Eugeniei Vodă am descoperit un om sensibil, introspectiv și puțin depresiv, așa cum îi stă bine unui om inteligent - și mia devenit dintrodată simpatic. 208 Acum, îmi închipui că pe altarul plăcerii noastre de-a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
tot felul de șușe televizate. Motivația trebuie să fie căutată în ace eași disperare a lui că a încetat să fie în atenția publicu lui. Numai că o astfel de soluție e similară cu drogurile: ele nu te fac mai fericit și nici măcar nuți rezolvă problemele, ci doar îți creează frustrări și iluzia că, dacă mărești doza sau iei ceva mai puternic, totul va fi bine. În toți acești ani, lam văzut pe Claudiu Bleonț cum mărește încontinuu doza de penibil
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mării. E aici tot ce m-ar putea emoționa și revolta și n-ar mai fi nevoie să apelez la Oedip pentru a afla că, peste o clipă, o vietate va muri și alta va slobozi din gușă un țipăt fericit. Și daca e adevărat că bucuria se naște din suferință, din ce tenebre au ieșit statuile de marmură fericită ale Greciei antice? Și cît datorează Elada propriei ei arte? E atît de evident că fiecare creator Își modelează opera, Încît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la Oedip pentru a afla că, peste o clipă, o vietate va muri și alta va slobozi din gușă un țipăt fericit. Și daca e adevărat că bucuria se naște din suferință, din ce tenebre au ieșit statuile de marmură fericită ale Greciei antice? Și cît datorează Elada propriei ei arte? E atît de evident că fiecare creator Își modelează opera, Încît pierdem din vedere că, la rîndul ei, opera Îl modifică pe cel ce-a creat-o. Nu Încape, cred
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În acest timp, Sisif se Întoarce spre vîrful muntelui. Căci, ajuns În vale a sperat iarăși. La el nici un fir al Ariadnei nu duce În afara acestui munte și a acestei speranțe. Mi-e greu să mi-l Închipui pe Sisif fericit, așa cum ne propune Camus, dar aceasta nu Înseamnă că trebuie neapărat să-i impunem o mască tragică, socotind că singura obligație ce ne rămîne este aceea de a ne Înduioșa de soarta lui. Poate, grecii n-au vrut să spună
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
valoare estetică, la care țin Însă foarte mult și pe deasupra ar fi adecvată derivelor mele prin mitologia elină... Și totuși sînt destule lucruri pe care aș vrea să le uit. Știu că Între amintiri nu voi fi niciodată pe deplin fericit. Va exista totdeauna primejdia ca mîna să se Întindă În gol. Soluția cea mai cuminte e, probabil, aceea de a reveni la dragostea pentru ceea ce se afla afară acum. Adevărata mea șansă e ziua care se pregătește să Înceapă. Înseamnă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fapt, se Încheie cu nostalgia lui Ahile. Alexandru Învățase pe dinafară Iliada și, Îndrăgostit de Ahile, o purta mereu cu sine. CÎnd a ajuns la mormîntul pretins al eroului homeric, l-a acoperit cu flori și l-a Înconjurat strigînd: „Fericit Ahile care a fost iubit de un prieten atît de fidel și a fost cîntat de un mare poet”. După care a pornit mai departe să spulbere sub copitele cailor praful Orientului... Ulise, coborînd În Infern, l-a Întîlnit pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vegetația care crește. Totuși, ceva mă reține și mă păstrează lucid. În clipa cînd Holderlin, acest mare poet al soarelui, s-a prăbușit În tenebrele nebuniei, a murit, probabil, ultimul suflet elin. Nu mai putem crede ca el În stafiile fericite ale Eladei, dînd la o parte cupa de otravă Întinsă lui Socrate. Pasărea Phoenix Iubirea fund ea Însăși o operă, s-ar crede că nu mai cere (și nici nu se poate) să clădim ceva deasupra ei. Și totuși pasărea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mărturisi setea de viață. Si eu, privind marea, o fac, probabil, cu aceeași teamă ascunsă ca și grecul care, fixînd Îndelung marmura, sfîrșea prin a se crede zeu; mă simt ca Într-un templu unde soarele, apa, pescărușii ce țipă fericiți și ucid, nisipul pe care merg gîndindu-mă că speranța liniei sinuoase nu poate fi alta decît linia dreaptă, toate Îmi vorbesc despre faptul că moartea exaltă setea de veșnicie, această sete albă cu piscurile acoperite de lumină sau de zăpezi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
va mai curge sînge... Zborul lui Icar a fost sancționat de eroare, dar nu mă pot opri aici; există Înfrîngeri care valorează mai mult decît o victorie fără urmări; și sînt sigur că pe măsură ce se apropia de soare Icar surîdea fericit; nu-l mai interesa, probabil, nimic În afară de bucuria de a avea aripi și de a se lua la Întrecere cu păsările; se va prăbuși, dar scăldat de lumină; căci opera lui Icar nu este zborul, ci eroarea pe care o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
prăfoasă amestecîndu-se cu lumina. Nimic, aici, nu iese din ceea ce se cheamă un peisaj obișnuit. Dar iarba plină de mirosurile verii mă Îmbată ca un alcool tare și mă umple de amintiri. Există În această senzație ceva care mă face fericit și trist În același timp. Poate faptul că n-am stat de multă vreme, ca acum, negrăbit, sub un arbore ce-mi vorbește ca și măslinii greci despre răbdare, explică această vagă confuzie a simțurilor; ea mă convinge că În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cîtă vreme e fascinat de aventuri necunoscute, este un om baroc. Acest om baroc se revoltă Împotriva cercului Închis și rîvnește un zbor ca Icar. Adăugind melancolia lui Anteu aripilor lui Icar vom avea barocul. Barocul nu În formele sale fericite și declamatorii ca la Bernini, ci acolo unde caută și Întreabă; unde se află ca Oedip În fața sfinxului; În amieze tulburi, amestec de luciditate și vis, ca aceasta, cînd lumina și norii tind Împreună spre o ploaie posibilă... Obrazul care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
posibilă victoria nisipului și a indiferenței. Aici Începe melancolia timpului și a vieții. PÎnă aici, așadar, sînt posibile rătăcirile lui Ulise. Aici Începe Ithaca... Ar trebui, poate, să mă dărui acestor bucurii cu prudență. Dar a iubi Înseamnă tocmai prilejul fericit de a nu suspecta mîna Întinsă spre viață. Nu văd nici o diferență importantă Între nepăsare și o reverie ce s-ar mulțumi cu țărmuri pe care nu Încearcă să coboare. Spun aceasta pentru că am Înțeles că nu mai am vreme
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se dovedise vulnerabil, muritor, În timp ce sculptorii Afroditelor clasice credeau În nemurirea lui. Cine a Întîlnit printre ruine sfinxul grec nu va mai putea rosti numele adevărat al nici unui zeu. Venus pictată de Botticelli nu mai e aceeași care a ieșit fericită din valuri sub privirile uimite ale anticilor. Și poate e momentul să-i dam dreptate lui Bacon. Adevărații „antici”, scria el, sîntem noi, În timp ce epoca pe nedrept numită „antichitate” este În realitate tinerețea lumii. Deschizînd pleoapele, zeița a căpătat ochi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la zei se ajunge prin renunțare, total ar fi să eliminăm, să dăm la o parte ceea ce Împiedică În noi fericirea să strălucească. Cum aș spune că În stînca bizară ce străiuie capătul de sud al golfului doarme un zeu fericit. Dar, În acest caz, din orice zeu se poate face un om adăugîndu-i ceva. De pildă, rîsul. Căci rîsul aparține singurului animal conștient de destinul său muritor. Pe fețele zeilor vom Întîlni numai acel surîs imposibil de definit care a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Georgicele că putea fi silit să răspundă numai dacă era ținut strîns, oricîte schimbări parcurgea. După alții ar fi fost nu zeu, ci rege egiptean. Unamuno amintește undeva cazul unui bătrîn spaniol care la vederea oceanului a căzut În genunchi, fericit că n-a murit Înainte de a vedea o asemenea minune. Dar, adaugă Unamuno, dacă bătrînul ar fi rămas În același punct, minunea ar fi Încetat să mai existe și odată cu ea Încîntarea. Aici se ascunde, cel puțin pentru mine, un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Lumina care Îneacă oțetarii e caldă ca o mîngîiere. Și țîșnește parcă din ceea ce simt În această clipă, fremătînd și respingînd Încă o dată lecția amară a indiferenței. Fata Morgana Piramidele sînt goale, repetă unii cu Încăpățînare și tristețe, În vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțînd un strigăt de triumf, spre altă moară de vînt. Îndoielile ca și iluziile se Întîlnesc În vîrful piramidei. Zeul liniștii, Harpocrate, era, se crede, de origină egipteană. În Grecia și la Roma statuia lui era de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a ucis unchii, cuprinsă de mînie și de disperare, ea i-a dat foc tăciunelui, lăsîndu-l să se mistuie. Și mie, de cîte ori mă trezesc, mi se pare că un tăciune se reaprinde, mistuindu-se. Ar trebui să murmur fericit simțind lumina apăsîndu-mi pleoapele: cît de frumoase sînt toate În jurul meu! Dar În loc să mă mîngîie, lumina mă strînge de gît ca o gheară albă, aducîndu-mi aminte că Îmbătrîitesc și voi muri. În schimb, zeița mea mută nu mă Întreabă nimic
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]