21,102 matches
-
o ilustrare extrem de prețioasă a unor "forme de înțelegere"633 alternative cu ajutorul cărora ne putem raporta la discurs. Prin urmare, "până când diferențele în evaluare vor putea fi identificate ca diferențe de perspectivă, nu există temei pentru o discuție comună, nici motivare pentru autoanaliză"634. Iată, deci, îndemnul clar al lui William Lewis pentru criticii retorici ai generațiilor viitoare: pentru a găsi temei pentru o abordare comună a problemelor de interes academic ce țin de sfera discursului și a comunicării umane, în
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
nivel de paradigme? În SUA, este remarcată amplificarea unei mișcări în ultimii ani, care vehiculează ca slogan "Imperativul educației: conturarea noilor sale paradigme", mai ales după orientarea cercetării pedagogice către schimbările din epistemologia științei, prin definirea rolului paradigmelor (Th. Kuhn). Motivarea o regăsim în corelarea cu nevoia reformării educației, după dinamica modificărilor în viața social-economică, în afirmarea rolului cunoașterii și al științei, în reconceperea formării resursei umane, în schimbarea modului de concepere și administrare a sistemului educațional ș.a. S-a conturat
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Freinet ș.a.), la sisteme de concepere a procesualității în învățământ bazate pe comunicare sau orientate spre acțiune sau interacționale sau informaționale (Cerghit, 2002, pp. 22-168) și până la sensul actual metodologic, aplicabil în rezolvarea efectivă a oricărei componente a procesului educațional. Motivarea alternanței, a diversificării în concepere și realizare a educației se află, nu neapărat numai în insatisfacțiile față de educația tradițională, ci și: • în interpretările, abordările date educației pentru dezvoltarea conform particularităților individuale sau a diferențelor contextuale, situaționale, • în fundamentările psihologice (pentru
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
educațională, însă mai ales în sens sociologic: orientează puternic finalitățile școlare către viața reală și răspunde dorințelor imediate (concepția utilitaristă a școlii), arată problema descompunerii și detalierii cunoștințelor necesare, întărește dimensiunea educativă, abordarea morală a intervenției școlare prin responsabilizare și motivare a educaților. Compensând pe linia umanistă menționată a educației, pedagogii care au analizat nevoia de azi a paradigmei priorității competențelor (Rey, 2007, pp. 22) apreciază că aceasta redă învățării dimensiunea de transformare în profunzime a subiectului implicat. O cunoaștere autentică
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
conturată astfel determină un mod superior de concepere a formării pentru integrarea eficientă postșcolară și dezvoltare profesională ulterioară: nu este simpla formare a priceperilor profesional-aplicative sau de orientare profesională sau de achiziție de cunoștințe generale și de specialitate sau de motivare profesională sau de afirmare a unor deprinderi de conduită și relaționare, ci toate la un loc. Așadar este nevoie de introdus în curriculum: scopuri și obiective cu o astfel de combinare, conținuturi de corelare, exersare în situații variate și complexe
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Organizarea de acțiuni diferențiate, sarcini, strategii. Promovează, incită • Formularea de întrebări-problemă, ipoteze. • Prezentarea de sarcini, conflicte cognitive, cazuri. • Utilizarea de erori, dificultăți ca noi provocări. Sugerarea construcției de soluții, proceduri, modele. Căutarea de date în mai multe surse, compară, interpretează. • Motivarea educaților prin propunerea de scopuri, avantaje. • Valorificarea curiozității epistemice, a așteptărilor cognitive. • Stimularea verbalizării modului de argumentare logică. • Prezentarea de sarcini ca situații problematice pentru explorare și rezolvare directă, variată. • Valorificarea experienței anterioare pentru noi achiziții. • Dezbaterea de idei, soluții
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
coordonare, stimulare, îndrumare. Crearea climatului de colaborare, respect, sprijin reciproc. • Adaptarea la situațiile concrete ale afirmării educaților. • Formularea de decizii pentru atingerea obiectivelor. • Rezolvarea problemelor conflictuale apărute, a abaterilor, a obstacolelor, a dificultăților. • Apelarea la conducerea participativă, la cea prin motivare a educaților în cunoaștere, formare. Evaluează, reglează • Observarea conduitei educaților în procesul cunoașterii. • Analizarea critică, cauzală, comparativă, criterială. • Interpretarea rezultatelor, argumentelor, întrebărilor, soluțiilor formulate. • Aprecierea ținutei științifice a modului de receptare, căutare, exprimare, învingere a dificultăților. • Analizarea continuă a climatului
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
modului de receptare, căutare, exprimare, învingere a dificultăților. • Analizarea continuă a climatului, conduitei constructiviste, a afirmării fiecărui educat. • Aprecierea rezultatelor în context, a progresului propriu în construcție, fără competiție între educați. • Utilizarea criteriilor nestandardizate în aprecierea nivelului de interiorizare, colaborare, motivare, participare. • Verificarea continuă, monitorizarea, observarea construirii individuale a cunoașterii în clasă. • Aprecierea progresului în formare, nu a performanțelor imediate, pe acțiuni delimitate. • Interpretarea calității participării, a întrebărilor, a ipotezelor, soluțiilor, a organizării resurselor, a reflecțiilor proprii. Formularea de interpretări asupra
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și instrumentele de cuprindere a ei. Poate este momentul să reactualizăm comparația (Short, 1991) între conceperea curriculumului în era industrială (accentul pe inteligența înnăscută, transmiterea de modele externe de cunoaștere și rațiune, afirmarea de comportamente subiective, uniformitatea pregătirii, evaluarea externă, motivarea extrinsecă) și curriculumul în era cunoașterii (bazat pe efortul propriu de învățare, prin construirea înțelegerii, prin corelare interdisciplinară, fără limitarea doar la efectele imediate-cunoștințele, sprijinit pe diversitate, autocontrol, pasiunea de a cunoaște, a învăța). În concepția contemporană, după încercări de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
procese, experiențe, metode) pentru localizare, proiectare concretă în anumite contexte și situații, tipuri de elevi, experiențe. Suporturi asigurate, necesare • Sunt aici nu numai resursele clasice necesare învățării, ci și diferite servicii psihopedagogice pentru succes (consiliere, facilitare, sprijinire, evaluare critică, îndrumare, motivare) sau sociale (factori, relații, comunicare, colaborare, angajare, participare, finanțare) sau organizatorice (pentru procese). Toate trebuie prevăzute în curriculum, alături de elementele clasice. Desigur că evoluția curriculumului, ca teorie și practică, (prezentată într-o sinteză amplă și de către I. Negreț-Dobridor, 2008, pp.
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
dacă toți așteaptă rezultate imediate (tradiționalele cunoștințe), • cum să fie condițiile pentru a forma sau valorifica experiențe de învățare diferite (anterioare, pe discipline, nonformale, informale), • cum să fie create condițiile pentru transferul în diferite alte contexte pentru competențe, performanțe și motivare, • cum se va echilibra educația cu formarea, instruirea în școală. Constatăm că dezvoltarea în timp a concepției curriculare a generat și alternative de paradigme particulare (microparadigme), principii în elaborarea programelor disciplinare, cu consecințe metodologice de aplicare diversificată a lor, deși
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în situații reale aduse în clasă, iar nu pe conținutul de învățat propriu-zis transmis, ci utilizată ca mijloc în exersarea dimensiunilor dezvoltării. În funcție de aceasta, educatorul își adaptează obiectivele, resursele, organizarea, proiectarea, strategiile, evaluarea și oferă suporturile necesare, situațiile, strategiile de motivare, instrumentele. Iar educații sunt încurajați să-și asume sarcini, responsabilități, acțiuni independente sau prin colaborare, pentru dezvoltarea prioritară a propriilor capacități și competențe. 4.2. Principii psihologice ale explicării eficacității învățării Mulți cercetători își construiesc argumentarea pedagogică a noii paradigme
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
facilitează învățarea și performanța. În sens opus, este influențată de emoțiile negative din învățare, de anxietate, de insecuritate, de panică, care orientează spre sarcini minore, particulare. Motivația intrinsecă a învățării Capacitatea de creație, gândirea flexibilă superioară, curiozitatea naturală contribuie la motivarea internă a învățării. Este facilitată, stimulată de sarcinile complexe, dificile și noi, relevante pentru interesele personale, abilități, capacități și constituie o cale de afirmare și control. Efectele motivației asupra efortului Motivația determină concentrarea, efortul, dozarea, rezistența, mobilizarea fără coerciție, în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
procesele și strategiile adecvate. Importantă este concepția că aceste noi procese și strategii se învață (prin constructivism, cumulativ, activ, cu diagnoze, cu reflecții, contextual, cu orientare spre scopuri în fața obiectivelor limitate, cu orientare spre rezolvare de probleme, studii de caz, motivare socială și intrinsecă). Încât să fie facilitate trei consecințe metodologice importante, fiecare fiind determinate de anumiți factori de succes, care trebuie activați: a) ghidarea învățării (factori: respectarea diferențelor de interese, abilități și cunoștințe prioritare, stabilirea adecvată a scopurilor învățării și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Implicarea directă în cunoaștere și învățarea după diferite surse. • Colaborarea cu educatorul și cu ceilalți în construirea înțelegerii, în apelul la rezolvarea a diferite situații. • Ajutorul dat educaților în a-și stabili obiectivele, planurile, căile de progres pentru acestea. • Corelarea motivării cu obiectivele propuse, cu performanțele așteptate. • Mentoratul constă în ajutorul în inițierea și formarea pentru învățarea de durată, de performanță. • Este un receptor pasiv, care ascultă, înregistrează, reproduce, imită, restituie, corectează, răspunde la situații de interpelare, cultivă relații de competiție
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
nu este limitat, ci continuu îmbunătățit, la nivel individual, al școlii. • Reușita se constată în transferabilitatea celor învățate direct, în interpretarea bazată pe experiențe și credințe anterioare, pe calitatea înțelegerii și construcției învățării. • Sunt promovate drept criterii prioritare: gradul de motivare pentru învățare, calitatea pătrunderii în esență, dezvoltarea tehnicilor de învățare, cantitatea și calitatea experiențelor, coeficientul de eficiență, calitatea rezolvării problemelor complexe, afirmarea individualității. • Succesul este limitat la rezultate imediate și artificiale. • Reușita se raportează la cantitatea de informații reținute sau
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a unei soluții sau plan construite propriu, verbalizare a căutărilor și a sintezei lor, explicare și apreciere a argumentelor în construcție, întocmirea hărții cognitive a înțelegerii, analogie cu alte rezolvări de succes, realizare de transferuri metodologice, contrastare cu alte experiențe, motivare a deciziei de alegere, modelare a construirii rezolvării. • Prin utilizare de instrumente cognitive, ca operatori: tabele criteriale de analiză, liste sau pachete cu algoritmi implicați, liste de întrebări și ipoteze, scheme cognitive, rețele cognitive cu variante de rute de rezolvare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și interpretări, le confruntă cu alte opinii sau surse, aplică proceduri de căutare și înțelegere, generalizează după dezbatere în grup, efectuează noi aplicații și reflecții critice, chiar și în alte contexte. • Punctele de sprijin (schelele construcției) date privesc: facilitarea condițiilor, motivarea acțiunilor, actualizarea experienței anterioare, flexibilizarea activității, sugerarea de alternative, punerea în diferite situații și contexte, sprijinirea comunicării și colaborării sau a formulării de ipoteze sau a afirmării metacogniției sau a sugerării de deschideri noi. • Situații constructiviste facilitate: de integrare în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acțiuni: pentru clarificarea informațiilor de oferit (exemple, descrieri, criterii de analiză, experiențe anterioare, instrumente, probleme diversificate), necesare pentru angajarea activă și reflexivă a educaților, oportunități, pentru folosirea feedbackului în consilierea diferențiată în obținerea performanței, dar și pentru activarea elementelor de motivare intrinsecă, de afirmare a metacogniției. Într-o asemenea proiectare, spre deosebire de clasica planificare sau elaborare a unui plan de activitate, importantă nu este inserarea detaliată a informațiilor (adesea limitată la prezentarea conținutului de transmis) și a enumerării de metode. Ci designul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
idei asupra experienței de construcție, a oportunităților, a modificărilor posibile. Autoevaluarea. Modelul CECERE, ca model constructivist (experimentat direct și prezentat în Joița, E, 2005, pp. 239-274) 1. Crearea Contextului necesar, discutarea lui cu educații, a așteptărilor, pentru învățarea directă, exploratorie, motivare a participării și evaluarea datelor inițiale: precizarea obiectivelor, a sarcinilor întregii teme, a resurselor, a procedurilor, a formelor de organizare, a modurilor de relaționare, a criteriilor și instrumentelor de evaluare, a dificultăților și restricțiilor posibile. 2. Explorarea directă, cu acordarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de interpretări, reflecții, avansarea de ipoteze privind cunoașterea și rezolvarea complexității date. ► Oferirea, pentru problemele, sarcinile de rezolvat, a mai multor variante de modele, instrumente, proceduri, acțiuni de căutare, care să devină schele adecvate stilului propriu de cunoaștere, surse pentru motivarea, antrenarea educaților. ► Căutarea de soluții multiple pentru combinarea elementelor contextului, ca rute posibile pe harta cognitivă a proiectării, care ar reprezenta ansamblul antrenat și soluțiile rezultate din alternarea corelațiilor variate, pentru gestionarea eficientă a acestora ca resurse. ► Date fiind noile
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
prevederea de situații de valorificare a experiențelor anterioare variate tematice, • prelucrarea, adaptarea conținutului curricular la context, • precizarea scopurilor, obiectivelor pe sarcini largi, • prevederea tipurilor de activitate după particularitățile de înțelegere, • prezentarea inițială a sarcinilor ca schemă generală, a instrumentelor, pentru motivare, • prevenirea obstacolelor dar valorificarea erorilor, ca probleme, • organizarea timpului pentru prelucrări, interacțiuni, negocieri, reflecții, • prevederea momentelor de evaluare calitativă, de progres, în context, • prevederea instrumentelor de autocontrol, afirmare a metacogniției, • prevederea situațiilor de colaborare, cooperare, • prevederea de sarcini, probleme de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
învățarea bazată pe construcție autonomă și reflecție, iar apoi pe colaborare și negociere de obiectivizare. În acest sens, educatorul este sprijinit să prevadă și să asigure: situații reale, materiale multiple, condiții ergonomice și de climat emoțional și relațional, elemente de motivare, experiențe anterioare în temă, sugestii sau ipoteze și puncte de sprijin, strategii de îndrumare, criterii de evaluare și reflecție, de reglare sau reconstrucție. Iar apoi să gândească flexibil, în variante acționale și procedurale, la îndeplinirea rolurilor sale manageriale în demersul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
că a generat evidențierea unei game ample de sensuri ale abordării ei: ► Pedagogic, fiind strâns corelată cu metodologia educațională, în contextul paradigmei curriculumului, evaluarea poate deveni: • importantă prin rolul de sursă de retroacțiune pentru remediere, prin autoevaluare pentru maturizare și motivare în obținerea reușitei, • relevantă prin modul cum se realizează prin comunicare, • funcțională prin rolurile diferite îndeplinite în evoluția procesului în raport cu momentul aplicării (funcția diagnostică și de planificare, funcția formativă și de reglare, funcția sumativ-integrativă și de sancționare) și • eficientă prin
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ca obiect (evaluarea competențelor, nu numai a cunoștințelor, nici a capacităților, nici doar situații sau mozaic de obiective), • ca mijloc (în cursul formării sau la sfârșit), • ca funcții (pentru ameliorarea învățării formativă, pentru un bilanț al achizițiilor certificativă sau pentru motivarea educaților), • criterii (definirea celor privind calitatea, evaluarea criterială mai mult decât cea normativă, cu precizarea de criterii minimale și de perfecționare), • ca actori implicați (favorizează autoevaluarea pentru dezvoltarea autonomiei, realizarea prin coevaluare sau evaluare reciprocă), • ca instrumente (grile de analiză
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]