21,807 matches
-
în impactul cu civilizația modernă. Tehnica narativă se constituie prin decuparea unor secvențe dintr-un „film” epic al cotidianului, iar reconstituirea universului vizat se face prin apelul la elemente etnografice, etnologice și lingvistice. Rememorările și evocările colorează idilic, melodramatic și poetic materia epică. Tehnica, teritoriul investigat, universul uman se păstrează și în următoarele volume de proză scurtă. În romanul Cantonul galben (1983), D. P. oferă înainte de toate o radiografie literară a vieții cotidiene a ceferiștilor din același spațiu geografic. Tehnica e
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
Chișinău, 1977; Cântece de iarnă, Chișinău, 1981; Bob de grâu, Chișinău, 1986; Steaua cea din lacrimă, postfață T. Paladi, Chișinău, 1988. Traduceri: Petrarca, Ronsard, Cântec de inimă îndrăgostită, pref. N. Rusu, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Idee și imagine poetică, Chișinău, 1971, 279-289; I. Ciocanu, Itinerar critic, Chișinău, 1973, 203-208; T. Paladi, Riscul și surpriza revenirii, „Nistru”, 1979, 2; T. Paladi, Între datorie și dorință, „Moldova socialistă”, 1987, 22 decembrie. M.Dg.
DARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286688_a_288017]
-
determinat îmbolnăvirea psihică a poetului; s-a pensionat medical în 1997. A colaborat la „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „Dreptatea”, „Amfiteatru” ș.a. D. este un poet cu o operă omogenă pe toată cuprinderea ei. Discursul lui poetic e solicitant în permanență. E o poezie profundă, iar „monotonia” ei nu e un defect, ci, dimpotrivă, o însușire, date fiind „înălțimea” viziunii și totodată autenticitatea, poietica dramatică, proprii demersului liric al acestui autor care s-a impus printre poeții
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
se poate numi, cu subtitlul unui poem de Leonid Dimov, „o eternitate iterativă”), a „vorbirii de după tăcere” (Bogdan Ghiu). D. i se adresează, într-o serie de poeme, direct „Zguduitorului” - divinității -, cerându-i, de pildă, girul său pentru legitimarea discursului poetic: „...ar trebui să țin o mână pe răsăritul/ soarelui și alta pe apusul lui și să-i spun/ Zguduitorului: «lasă-mă să atârn așa în ștreangul/ măreției tale și cu creionul în gură să scriu cuvinte/ mari pe cerul vostru
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
tencuială/ Când nu Te găsesc nici acolo Te caut/ în zid și când nici acolo nu Te aflu/ Te văd...dincolo. Tu pe mine unde mă cauți ?/ unde mă găsești ?” Unele poeme sau secvențe de text au valoarea unor „arte poetice” și, mai mult, a unui program existențial: „secretul deținut de voi/ poate fi mielul/ sau granița extremă/ a monologului// adevărata metafizică/ poezia” (A șasea zi străină). În altă parte, în volumul Johann (1993), se poate citi: „ha și ay, mâine
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
în Iași, președinte de tribunal în Putna (destituit la 1856 pentru activitate prounionistă), administrator al districtului și deputat al județului Putna (avea moșie la Doaga), iar în 1860, membru al Comisiei Centrale de la Focșani. D. este autorul unor modeste încercări poetice, apărute la Iași, în culegerea Ziorile (1854): fiziologii, cugetări sceptice, mici scene epice cu figurație terifiantă, epistole al căror model vizibil e Gr. Alexandrescu (Epistolă către duh). El nu adaugă nimic nou motivelor în circulație, moralizează continuu sau demască racilele
DASCALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286693_a_288022]
-
a Universității din București, secția română (1957). Funcționează că profesoară și metodista (1957-1960), apoi preda istoria literaturii române la Institutul Pedagogic și la Universitatea din Craiova (1960- 1987). Obține titlul de doctor în filologie cu o teza publicată sub titlul Poetica minulesciană (1986). Debutează în 1957 în revistă „Steaua”, colaborând apoi la „Ramuri”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „Viața românească” ș.a. Participa la volumele colective Sub semnul revoluției (1959), Caiet de poezie (1964), Patos contemporan (1965), Împlinire (1966), Continuitate (1970), 46 scriitori în
DANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
plus de reflexivitate și adâncime a meditației, dar cu un minus de concretețe sensibilă. În Cum (1984) poeta se arătă tentata să abandoneze planul cosmic pentru a reveni în sfera cotidianului și a experienței senzoriale. Și în „interpretările critice” dedicate poeticii lui Ion Minulescu percepția e ghidată concomitent de sensibilitate și intelectualism. SCRIERI: Ploaie în aprilie, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1964; Hora de mână, București, 1968; Sub umbrela mea roz, Craiova, 1973; Zilele una cu alta, Craiova, 1982; Cum, Craiova, 1984
DANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
de vindecare a durerilor celor de acasă, poezia sa se nutrește atât din nostalgia trecutului, cât și din aspirația împlinirii idealului național. Din păcate, în autoare vibrează mai mult sonul muzical decât clocotul ideilor și fantezia metaforică, astfel că textele poetice sunt doar un adjuvant al melodiilor pentru care, se pare, au și fost create. Gândurile nobile se văd adesea compromise de prozaismul versificării stângace, realizată într-o manieră narativ-nudă. Câteva sclipiri de har apar abia atunci când D. împrumută maniera versului
DASCHIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
cunoscute ale lui Roger Caillois sau Tzvetan Todorov. D. concepe „definirea frontierelor” literaturii fantastice „în funcție de regimul său estetic particular” și desfășoară o suită de aproximări ale raporturilor fantasticului cu „fabulosul feeric”, „miraculosul mitico-magic și superstițios”, „ocultismul inițiatic”, „literatura științifico-fantastică”, „proza poetică și alegorică”, „proza vizionară (de factură absurdă)”, „literatura de aventuri”, „proza de analiză”. În consecință, „catalogul tematic” secvent disocierilor teoretice identifică „trei tipuri generale de situații fantastice, corespunzătoare interacțiunii între normal și supranormal, mutației peste marginile firii, deci supranormale, a
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
of Poems, Tel Aviv, 1993; Vladimir Colin, Legends from Vamland, Iași, 2000; Alexandru Lungu, The Crossing and the Sign, Pitești, 2001 (în colaborare cu Carol Stieber). Repere bibliografice: Lucian Alexiu, Luiza Carol, O, 1991, 50; Elena-Esther Tacciu, Luiza Carol - drumul poetic, „Viața noastră” (Tel Aviv), 1994, 4 martie; Solo Har, Generația confruntărilor, București, 1997, 135-145; Cristofor, Țara Sfântă, I, 33-36; Aczél, Scriitorii rom. Israel, 43-48. E.-E.T.
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
tablă.// Să-i pupăm cu curaj și mândrie/ fața sulemenită și rasă (are mustață muierea) mâncată/ de coșuri și bube, dar generoasă.” Exersarea unei astfel de priviri crude urmărește în fond să purifice, să despartă apele dintre poezie și flecăreală poetică: un poem se încheie cu versul „O, generația mea, generație, de ce te ții de palavre atât?” Volumul următor, O tăcere asurzitoare, din 1985, este o plonjare abruptă într-un univers mai abstract, în care poezia pare că vrea să „părăsească
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
aceleași, ele estompându-se ori acutizându-se în funcție de „starea” lucidității, poezia scrisă de C., amplă, narativă, provocatoare, poate fi definită ca o explorare paradoxală în măsura în care urmărește să fixeze verbal etapele succesive ale unei „înaintări inițiatice” către un țel mai mult decât poetic al ființării. Ca istoric și critic de artă, C. s-a preocupat îndeosebi de arta românească modernă și contemporană (Ion Țuculescu, Lucian Grigorescu), într-o scriitură adesea eseistică. Ultimele sale lucrări se referă la statutul artelor plastice în timpul regimului comunist
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
teatrale (1976) este o carte definitorie pentru personalitatea criticului. Însușindu-și punctul de vedere formulat de A. Thibaudet, care spunea că „un critic reprezintă o atitudine sau nu reprezintă nimic”, el urmărește, în discursul dezvoltat, dominantele de esențialitate și virtuțile poetice ale spectacolului teatral și consideră critica de teatru ca pe o modalitate de ordonare a ierarhiilor artistice. Prezentarea și analiza unor spectacole sunt însoțite de surprinderea criteriilor în temeiul cărora arta teatrală evită osificarea și tinde spre un acord armonic
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
exprimării - aceasta este pecetea pe care o poartă, în toate etapele devenirii sale de câteva zeci de ani, poezia lui C. La care se adaugă o înzestrare naturală pentru organizarea muzicală a poemului și pentru disciplinarea magmei sentimentale în forme poetice tradiționale - sonet, rondel, strofe cu ritm regulat și rimă încrucișată sau îmbrățișată. Între forța care presează din interior și tiparul formei impuse cu voință se naște o tensiune ce se poate regăsi în toate poemele, într-o vreme în care
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
atitudinea față de țărani se schimbă: „Altădată îi iubeam [...]/ Acum însă mi-e silă de ei”. Această ultimă considerație teribilistă este totuși trecătoare, poetul rămânând foarte legat de Oltenia copilăriei sale. O legătură pe care o „rostește” în întreaga sa creație poetică, tradiționalismul lui C. având tocmai această notă regională, care devine foarte pronunțată în ultimele volume, două dintre ele intitulate chiar Cântece românești (1970) și Cântece oltenești (1977). Apar frecvent poezii închinate ulciorului, covorului oltenesc, portului, oamenilor, câteodată sentimentul fiind de
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
Vatra”, „Jurnalul literar”. În 1995 a publicat volumul de versuri Noapte și iar noapte. Încă din Poeme și imnuri se făcea simțită o anume cantonare a poetului în melosul unei însingurări abstracte, ceea ce, cum observa Octav Șuluțiu, punea asupra realității poetice „un fel de fluid care estompează contururile, un fel de abur noțional”, ce prelungea starea de așteptare până la sublim, fântâna arteziană devenind astfel, în viziunea lirică a lui C., o formă de sondare a misterului cosmic: „Azvârle-ți plânsul fin
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
râsetele din / Înalt și limpezimi./ O, linii clare, liră,/ Arpegiu argintiu/ De jocul tău zglobiu/ Tăcerea mea se miră// Ce voci subpământene/ Te-au ispitit în noapte/ Să-neci în somn și lene/ Comoara ta de șoapte?”. Toate mijloacele revelației poetice cultivate de C. bat mereu la porțile zăvorâte ale Necunoscutului: și mirarea, și întrebarea, și contemplarea activă, și chemarea acerbă a tăcerii, și claritatea - devenită liră -, dar și misterul, somnul care turbură, prelungind așteptarea tăcerii, incertul. Între iluzie și aparență
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
C. un poet livresc. Autorul preferă acum forma fixă a sonetului, inventând, prin hibridare, „rondosonetul” (Pasărea de cenușă), „glossosonetul” (Triumful iubirii), sonetul cu versuri albe (Dorador) și supunând limba la metamorfoze menite a potența impresia de gest sacerdotal al rostirii poetice („a fire”, „chip se ivind”, „mă-mpodobind”, „lumina izvorându-se-n lumine”). Toate aceste inovații formale nu reușesc totuși să compenseze decât în parte diluarea substanței lirice prin repetiție și (auto)manieră. Tot acum, o temă pregnantă e arta, sustrasă „Timpului-timp
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
Teoria Comunicării de pe lângă Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Publică în revistele „România literară”, „Steaua”, „Cronica”, „Contemporanul”, „Echidistanțe”, „Timpul”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași” ș.a. Activitatea cercetătoarei reunește zone de interes variate: lingvistică franceză, lingvistică generală, poetică, semantică, semiologie generală, semiologii aplicate, filosofia limbajului, lingvistică pragmatică, teoria comunicării, mentalități și reprezentări sociale. În toate aceste domenii, C. aduce contribuții importante. Prin intermediul cărților sale, Introducere la semiologia literaturii (1978), Captarea sensurilor (1987), Sfidarea normei (1995) și Prin text
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
César Chesneau Du Marsais, Tratat despre tropi, pref. trad., București, 1981; Jean Baptiste Du Bos, Cugetări critice despre poezie și pictură, introd. trad., București, 1983; Charles Sorel, Isprăvile hazlii ale lui Francion, pref. trad., București, 1983; Paul Zumthor, Incercare de poetică medievală, introd. trad., București, 1983, Babel sau Nedesăvârșirea, pref. trad., Iași, 1998; Jacques Le Goff, Pentru un alt Ev Mediu, I-II, introd. trad., București, 1986, Nașterea Purgatoriului, pref. trad., București, 1995; Saint-Simon, Memorii, pref. trad., București, 1990; Emmanuel Le
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
C., în introducere, asupra stării folclorului din zona cercetată, în special asupra cântecului nuvelistic. Tot microzona Rădăuților o are în vedere și în studiul Balada în folclorul Moldovei de Nord (1984). Inițial, autorul examinează originea, vechimea și circulația acestei specii poetice, ca apoi, într-o formulare lapidară, să definească vechimea și principalele note particulare ale baladei familiale: „o seamă de motive și interdicții (incestul, adulterul etc.), elemente de conduită, recurența unor forme de înrudire, reguli de căsătorie sau relații între rude
CARSTEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
obârșiei, tinzând spre cristalizarea identității eului liric. Cartea anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii”, în care răzbat pe alocuri unde de suavitate sau scânteieri ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj, „păstor” peste mărunte sălbăticiuni, discursul poetic, de o calofilie discretă, etalează o prețiozitate livrescă și se desfășoară într-un zumzet metaforic, cu ocultarea sau evanescența tramei narative. Al doilea volum postum, Văzduhul de cuvinte, e cel mai viguros și promițător dintre toate. În versuri uneori solemne
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
păcate, și anume, prieteniile și urile personale, prieteniile și urile de clan politic [...], nu este cazul să le acordăm o importanță prea mare - căci, de exemplu, cu ce a scăzut maestrul Aron Cotruș dacă un pseudo-critic i-a declarat opera poetică bună de aruncat la coș” (Critică și critici, 2/1956). În sumar e inclusă sporadic și o pagină dedicată cronicilor și studiilor de artă plastică (V. Cioflec, Ștefan Luchian, N. Grigorescu, G. Oprescu, Ion Andreescu, Valerio Mariani, Eugen Drăguțescu), remarcabilă
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
analiza muzicală a speciei au rezultat și grupe noi, cum sunt: c. modern, c. cu acompaniament ș.a. Interferențe se produc și la nivelul raporturilor cu alte genuri și specii. Deși strigătura cu conținut liric nu are, din punct de vedere poetic, nici o notă distinctivă față de c. liric, ea se constituie ca specie aparte, din cauza funcției sale și a lipsei de text muzical. Liricizarea unor balade a dat naștere la c. lirico-epic, aflat la limita dintre genul epic și cel liric. C.
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]