21,274 matches
-
661-680) și succesorii acestuia. Statul național maronit, între sec. VIII și sec. IX, care era situat între fluviul Beirutului și Akkar, se constiuia că un stat unitar și compact în fruntea căruia se găsea un patriarh ajutat de doi prinți: prințul de Baskinta care guverna jumătatea de sud a statului maronit și Jebai Byblos care guverna jumătatea de sud. La începutul sec. al IX-lea prințul Sim’an de Baskinta îl vizitează pe prințul Youssef de Byblos. Cu această ocazie a
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
stat unitar și compact în fruntea căruia se găsea un patriarh ajutat de doi prinți: prințul de Baskinta care guverna jumătatea de sud a statului maronit și Jebai Byblos care guverna jumătatea de sud. La începutul sec. al IX-lea prințul Sim’an de Baskinta îl vizitează pe prințul Youssef de Byblos. Cu această ocazie a fost convocată adunarea maronită prezidată de patriarhul Gregorius. 40 de călugări maroniți au participat și l-au confirmat pe Sim’an drept prinț al Kesrawan
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
găsea un patriarh ajutat de doi prinți: prințul de Baskinta care guverna jumătatea de sud a statului maronit și Jebai Byblos care guverna jumătatea de sud. La începutul sec. al IX-lea prințul Sim’an de Baskinta îl vizitează pe prințul Youssef de Byblos. Cu această ocazie a fost convocată adunarea maronită prezidată de patriarhul Gregorius. 40 de călugări maroniți au participat și l-au confirmat pe Sim’an drept prinț al Kesrawan acordându-i ajutorul necesar împotriva tribului Arsalan și
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
IX-lea prințul Sim’an de Baskinta îl vizitează pe prințul Youssef de Byblos. Cu această ocazie a fost convocată adunarea maronită prezidată de patriarhul Gregorius. 40 de călugări maroniți au participat și l-au confirmat pe Sim’an drept prinț al Kesrawan acordându-i ajutorul necesar împotriva tribului Arsalan și a musulmanilor. În războiul împotriva maroniților, tribul Arsalan și aliații acestora au fost în mod constant spijiniți de Imperiul Musulman Abbasid a cărui capitala era la Bagdad, în Iraq. În timp ce
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
Mohammed bin Khalifa Al-Maktoum, s-a înscris la școala de limbă engleză la Bell Educational Trust din Marea Britanie. Soția cea mai în vârstă este Șeica Hind bint Maktoumbin Juma Al-Maktoum, verișoară și membră a familiei regale din Dubai, cu care Prințul Mohammed s-a căsătorit în anul 1979. Șeica Hind este mama a 12 dintre copiii Șeicului, inclusiv al moștenitorului legal, Șeicul Hamdan bin Mohammed Al-Maktoum, născut în 1982, prințul moltenitor al Dubaiului. Soția cea tânără este Prințesa Haya bint Al-Hussein
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
Al-Maktoum, verișoară și membră a familiei regale din Dubai, cu care Prințul Mohammed s-a căsătorit în anul 1979. Șeica Hind este mama a 12 dintre copiii Șeicului, inclusiv al moștenitorului legal, Șeicul Hamdan bin Mohammed Al-Maktoum, născut în 1982, prințul moltenitor al Dubaiului. Soția cea tânără este Prințesa Haya bint Al-Hussein, fiica Regelui Hussein al Iordaniei și sora vitregă a Regelui Abdullah al II-lea al Iordaniei. Prințesa Haya s-a căsătorit cu Șeicul Mohammed în data de 10.04
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
Șeica Hassa bint Mohammed bin Rashid Al Maktoum (născută în 1980), căsătorită cu Șeicul Saeed bin Dalmouk Al Maktoum; • Șeica Latifa bint Mohammed bin Rashid Al Maktoum (născută în 1989), căsătorită cu Șeicul Mohammed bin Hamad bin Mohammed Al Sharqi, Prințul Moștenitor de Fujairah; • Șeica Shaikha bint Mohammed bin Rashid Al Maktoum (născută în 1992), căsătorită cu Șeicul Nasser bin Hamad Al Khalifa de Bahrain; • Șeicul Majid bin Mohammed bin Rashed Al Maktoum (născut în 1987) căătorit cu Șeica Hessa Beljafla
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
cunoscut pentru cursele de cai pur-sânge, dar și pentru faptul că se ocupă cu creșterea cailor. În prezent, familia regală deține cea mai mare crescătorie de cai, Darley Stud, cu ferme în toată lumea - SUA, Irlanda, Anglia și Australia. De asemenea, prințul deține propriul iaht numit Dubai, construit de compania germană Blohm & Voss, lung de 162 de metri, cel de-al treilea iaht din lume, după lungime, cu o capacitate de 115 persoane, inclusiv echipajul. La 03.01.1995, fratele său mai
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
al treilea iaht din lume, după lungime, cu o capacitate de 115 persoane, inclusiv echipajul. La 03.01.1995, fratele său mai mare, emirul Maktoum bin Rashid Al-Maktoum a semnat două decrete prin care l-a numit pe Șeicul Mohammed, Prințul Moștenitor al emirtului. El a fost numit, totodată, și ministrul apărării al Emiratelor Arabe Unite (EAU). După aproape un deceniu de guvernare de facto, a devenit conducătorul Dubaiului în 4 ianuarie 2006, după moartea fratelui său. Imediat la o zi după numire
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
printre care crearea Palm Islands și a luxosului hotel Burj Al-Arab. Totodată, a promovat construirea celei mai înalte clădiri din lume din vremea aceea, Burj Khalifa, a cărei deschidere oficială a avut loc în ianuarie 2010. În timpul mandatului său de prinț moștenitor, a restabilizat compania Dubai Holding, deținând în prezent 99,67% din acțiuni. Averea familiei este estimată la peste 14 miliarde USD. Șeicul Mohammed este faimos pentru donațiile sale. În acest sens, în 19 mai 2007, a anunțat că va
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
După moartea tatălui său în 1623, s-a dedicat exercițiilor fizice și a depășit în mare măsură slăbiciunea lui corporală. La 14 ani a plecat să învețe arta războiului în tabăra unchiului său Maurice de Nassau, "Stadthoulder" al Olandei și Prinț de Orania, și și-a început cariera militară (ca simplu soldat în garda prințului) în timpul războiului de optzeci de ani. Frederick Henri de Nassau, care i-a luat locul fratelui său Maurice ca "Stadthoulder" al Olandei în 1625, îl promovează
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
în mare măsură slăbiciunea lui corporală. La 14 ani a plecat să învețe arta războiului în tabăra unchiului său Maurice de Nassau, "Stadthoulder" al Olandei și Prinț de Orania, și și-a început cariera militară (ca simplu soldat în garda prințului) în timpul războiului de optzeci de ani. Frederick Henri de Nassau, care i-a luat locul fratelui său Maurice ca "Stadthoulder" al Olandei în 1625, îl promovează pe Turenne căpitan în 1626. Tânărul ofițer a participat la diverse lupte și a
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
motivat nu doar de dorința de a avansa, dar și de dorința mamei sale de a demonstra loialitatea familiei de Bouillon coroanei Franței. Cardinalul Richelieu l-a avansat colonel al unui regiment de infanterie. Sporadic continuă să-l servească pe prințul Olandei, care în acea vreme era aliat al Franței. Prima sa contribuție serioasă sub pavilionul Franței a avut-o în asediul de la La Mothe-en-Bassigny, în Lorena, alături de mareșalul de la Force în 1634, unde curajul demonstrat în timpul asaltului a făcut să
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
a fost trimis în Alsacia pentru a reorganiza "armata Weimarului" (rămășița trupelor lui Bernhard de Saxa-Weimar), care tocmai suferise o gravă înfrângere la Tuttlingen (24-25 noiembrie 1643). Acum, la 32 de ani, Turenne a servit sub patru comandanți militari celebri: prințul metodic de Orania, aprigul Bernhard, militărosul cardinal de la Valette și încăpățânatul și vicleanul Harcourt. Toți patru au contribuit la formarea lui ca conducător militar.
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
refuzată, din cauza dificultății de interpretare. Numai după șapte ani, în 1918, a fost prezentată în prima audiție la Opera din Budapesta. A fost primită cu o oarecare reținere, succesul venind numai după revizuire, în 1938. Opera are două personaje principale: prințul Barbă-Albastră (bariton sau bas) și Judit, noua lui soție (soprană sau mezzosoprană). Începutul secolului XX în Europa poate fi caracterizat de înstrăinare, singurătate, durere. Asemenea stări vor fi reflectate în flosofia, arta, literatura vremii. Filosofia lui Nietzsche, descoperirile psihologice ale
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
La premieră în rolul lui Barbă-Albastră a fost Oszkár Kálmán, cel a lui Judit fiind interpretată de către Olga Haselbeck, la pupitrul dirijorul aflându-se Egisto Tango, proza introductivă a fost recitată de către Imre Pallo. După pauză a fost prezentat baletul „Prințul cioplit din lemn”. Criticii au lăudat muzica lui Bartók, dar nu au fost mulțumiți de libretul simbolist al lui Balázs. Kodály a luat apărarea ambelor, în revista „Nyugat”. După opt reprezentări, opera a fost scoasă din program, și până în 1936
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
Kálmán Nádasdy, dirijată de Sergio Failoni, având în rolurile principale pe Mihály Székely și Ella Némethy, a fost un succes extraordinar. În străinătate a fost interpretată pentru prima dată la Frankfurt, în 1922. Opera are două personaje, soțiile anterioare al Prințului fiind personaje mute, iar prologul în proză a povestitorului deseori este exclus din reprezentări. Rolul lui Barbă-Albastră este interpretat de bași sau bas-baritoni (nefiind excluși nici baritoni). Judit, în original, este mezzosoprană sau soprană (rareori soprană dramatică). Amintirea soțiilor moarte
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
personaje mute, iar prologul în proză a povestitorului deseori este exclus din reprezentări. Rolul lui Barbă-Albastră este interpretat de bași sau bas-baritoni (nefiind excluși nici baritoni). Judit, în original, este mezzosoprană sau soprană (rareori soprană dramatică). Amintirea soțiilor moarte ale Prințului sunt reprezentate de un cor ascuns. Acțiunea operei se petrece „în vremuri de legendă", în castelul Prințului Barbă-Albastră. De fapt împrejurimile și timpul acțiunii nu sunt reale, întâmplările petrecându-se în sufletul bărbătesc, în lumea de neatins al acestuia, în
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
interpretat de bași sau bas-baritoni (nefiind excluși nici baritoni). Judit, în original, este mezzosoprană sau soprană (rareori soprană dramatică). Amintirea soțiilor moarte ale Prințului sunt reprezentate de un cor ascuns. Acțiunea operei se petrece „în vremuri de legendă", în castelul Prințului Barbă-Albastră. De fapt împrejurimile și timpul acțiunii nu sunt reale, întâmplările petrecându-se în sufletul bărbătesc, în lumea de neatins al acestuia, în ale cărui taine vrea să pătrundă femeia îndrăgostită, dornică de cunoaștere. Barbă-Albastră aduce o soție nouă în
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
dornică de cunoaștere. Barbă-Albastră aduce o soție nouă în castelul său, mare, rece, întunecat, având șapte uși închise. Judit îl urmează, în ciuda avertismentelor părinților. Observând ușile, ea vrea să le deschidă pe toate, ca „Vântul să intre, soarele să strălucească." Prințul îi dă cheia primei uși ezitând. Când ușa se deschide, Judit observă camera de tortură, iar imediat cere următoarea cheie, în a doua încăpere găsind găsind armele. În spatele ușii următoare strălucesc comorile, pătate de sânge, ale prințului. La fel sunt
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
soarele să strălucească." Prințul îi dă cheia primei uși ezitând. Când ușa se deschide, Judit observă camera de tortură, iar imediat cere următoarea cheie, în a doua încăpere găsind găsind armele. În spatele ușii următoare strălucesc comorile, pătate de sânge, ale prințului. La fel sunt acoperite de sânge și florile care se află după ușa a patra. Cu cât Judit deschide mai multe uși, cu atât prințul o roagă din ce în ce mai disperat „să-l iubească și să nu întrebe niciodată". Când deschid ușa
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
a doua încăpere găsind găsind armele. În spatele ușii următoare strălucesc comorile, pătate de sânge, ale prințului. La fel sunt acoperite de sânge și florile care se află după ușa a patra. Cu cât Judit deschide mai multe uși, cu atât prințul o roagă din ce în ce mai disperat „să-l iubească și să nu întrebe niciodată". Când deschid ușa a cincea, Barbă-Albastră prezintă țara lui. Judit observă că ceva strică frumusețea peisajului, sângele apare și aici, în nori, și vrea să deschidă și cele
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
întrebe niciodată". Când deschid ușa a cincea, Barbă-Albastră prezintă țara lui. Judit observă că ceva strică frumusețea peisajului, sângele apare și aici, în nori, și vrea să deschidă și cele două uși rămase închise. Aici va găsi Lacul lacrimilor, cu toate că prințul insista să nu deschidă ușa. Deja aici afirmă că nu va deschide ultima ușă, dar nu mai este cale de întoarcere, Judit devenind din ce în ce mai curioasă. Deschizând ultima ușa fostele soții al prințului apar și o iau pe Judit cu ele
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
rămase închise. Aici va găsi Lacul lacrimilor, cu toate că prințul insista să nu deschidă ușa. Deja aici afirmă că nu va deschide ultima ușă, dar nu mai este cale de întoarcere, Judit devenind din ce în ce mai curioasă. Deschizând ultima ușa fostele soții al prințului apar și o iau pe Judit cu ele. Fericirea dorită de prinț nici acum nu s-a împlinit și „va fi mereu noapte". Muzica lui Bartók la această operă urmărește amănunțit detaliile întâmplărilor. Opera începe cu un prolog cu iz
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
deschidă ușa. Deja aici afirmă că nu va deschide ultima ușă, dar nu mai este cale de întoarcere, Judit devenind din ce în ce mai curioasă. Deschizând ultima ușa fostele soții al prințului apar și o iau pe Judit cu ele. Fericirea dorită de prinț nici acum nu s-a împlinit și „va fi mereu noapte". Muzica lui Bartók la această operă urmărește amănunțit detaliile întâmplărilor. Opera începe cu un prolog cu iz folcloric. Elementele cu caracter de baladă apar și în text, și în
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]