20,398 matches
-
a început să lucreze la scenariul în 2009. Producător Kevin Feige menționat pentru prima dată în mod public Gardienii galaxiei că un potențial de film în 2010, si Marvel Studios au anunțat că filmul a fost în dezvoltare activă la Sân Diego Comic-Con Internațional în iulie 2012. Gunn a fost angajat să scrie și regiza filmul care luna septembrie. În februarie 2013 Pratt a fost angajat pentru a juca Peter Quill / Star-Lord, iar exprimate de sprijin a fost completat în următoarele
Gardienii galaxiei () [Corola-website/Science/333223_a_334552]
-
1960 prin asanarea unor ghioluri pre-existente și este, prin urmare, ca și alte sacca, o insulă artificială. Ea găzduiește un cartier popular de construcție relativ recentă (anii 1970) și nu conține monumente sau clădiri de o importanță arhitecturală deosebită. Biserică Sân Gerardo este din beton armat, fără decorațiuni speciale. În interior, pe peretele din spatele altarului mare, se află o pictură murala de circa 160 m² cu tema "Învierea lui Cristos și comuniunea sfinților" (realizată în 1964 de pictorul venețian Ernani Costantini
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
frecventata de un număr mic de locuitori ai Veneției. se învecinează în partea de est cu insula Giudecca - de care este conectată printr-un pod - si înspre vest este conectată printr-un pod lung de o altă insula artificială, Sacca Sân Biagio, care este rezultatul acumulării deșeurilor din orașul Veneția și unde există în anii '50-'80 un incinerator care a fost demolat. Insula are o suprafață de 0,1807 km și avea la 16 februarie 2008 o populație de 1
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
demolat. Insula are o suprafață de 0,1807 km și avea la 16 februarie 2008 o populație de 1.530 de locuitori. Ea este mărginita la nord de Canalul Giudecca, la est de Canale dei Lavraneri, la sud de Canale Sân Biagio și la vest de Sacca Sân Biagio. Aici se află o piscină publică. În fiecare joi pe insula este zi de piață. Insula este cunoscută pentru inclinațiile comuniste ale electoratului sau.
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
1807 km și avea la 16 februarie 2008 o populație de 1.530 de locuitori. Ea este mărginita la nord de Canalul Giudecca, la est de Canale dei Lavraneri, la sud de Canale Sân Biagio și la vest de Sacca Sân Biagio. Aici se află o piscină publică. În fiecare joi pe insula este zi de piață. Insula este cunoscută pentru inclinațiile comuniste ale electoratului sau.
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
(Calea Împăcării) este o stradă din districtul Rione Borgo al Romei (Italia). Având 500 m lungime, ea face legătura între Piața Sân Pietro și Castelul Sant'Angelo de pe malul vestic al râului Tibru. Acest bulevard a fost construit între 1936 și 1950, reprezentând principala cale de acces în Piață Sân Pietro. În afară de magazine, ea este mărginita de mai multe clădiri istorice și
Via della Conciliazione () [Corola-website/Science/333265_a_334594]
-
al Romei (Italia). Având 500 m lungime, ea face legătura între Piața Sân Pietro și Castelul Sant'Angelo de pe malul vestic al râului Tibru. Acest bulevard a fost construit între 1936 și 1950, reprezentând principala cale de acces în Piață Sân Pietro. În afară de magazine, ea este mărginita de mai multe clădiri istorice și religioase - printre care Palazzo Torlonia, Palazzo dei Penitenzieri și Palazzo dei Convertendi, precum și bisericile Santa Maria în Traspontina și Sânto Spirito în Sassia. În ciuda faptului că una dintre
Via della Conciliazione () [Corola-website/Science/333265_a_334594]
-
Teatrul Sân Carlo (în ) este un teatru de operă din orașul italian Napoli, inaugurat la 4 noiembrie 1737. Teatrul Sân Carlo este teatrul cel mai important al orașului Napoli, unul dintre cele mai renumite din lume și una dintre cele mai vechi
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
Teatrul Sân Carlo (în ) este un teatru de operă din orașul italian Napoli, inaugurat la 4 noiembrie 1737. Teatrul Sân Carlo este teatrul cel mai important al orașului Napoli, unul dintre cele mai renumite din lume și una dintre cele mai vechi case de operă care mai există astăzi în Europa, după Teatrul Malibran din Veneția și Teatrul Manoel din
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
de aproximativ 35 de metri. a fost construit la inițiativa regelui Carol de Bourbon după un proiect al lui Giovanni Antonio Medrano și inaugurat la 4 noiembrie 1737 cu opera "Achille în Sciro" de Domenico Sarro (livret de Pietro Metastasio). Sân Carlo a succedat Teatrului Sân Bartolomeo, care a fost transformat în biserică. În 1767, Ferdinando Fugă efectuează lucrări de renovare cu ocazia căsătoriei regelui Ferdinand al IV-lea cu Maria Carolina și în 1778 este reproiectat de Boccascena. În 1797
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
a fost construit la inițiativa regelui Carol de Bourbon după un proiect al lui Giovanni Antonio Medrano și inaugurat la 4 noiembrie 1737 cu opera "Achille în Sciro" de Domenico Sarro (livret de Pietro Metastasio). Sân Carlo a succedat Teatrului Sân Bartolomeo, care a fost transformat în biserică. În 1767, Ferdinando Fugă efectuează lucrări de renovare cu ocazia căsătoriei regelui Ferdinand al IV-lea cu Maria Carolina și în 1778 este reproiectat de Boccascena. În 1797, Domenico Chelli realizează o restaurare
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
un incendiu care îl distruge în noaptea de 13 februarie 1816, el a fost reconstruit de către același arhitect. Nouă sală a fost inaugurată la 12 ianuarie 1817 cu cântată "Îl sogno di Partenope" de Giovanni Simone Mayr, deja prezent la Sân Carlo cu alte opere că "Medea în Corinto" (28 noiembrie 1813). Prezența lui Mayr, ca și cea a lui Rossini, se datorează în principal lombardului Domenico Barbaja, cel mai mare impresario din Italia și poate și din Europa. În anii
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
Partenope" este din nou așezată în vârful clădirii. Din anul 1993 teatrul se află sub conducerea următorilor șefi de orchestră: Salvatore Accardo (1993-1995), Gabriele Ferro (1999-2004), Gary Bertini (2004-2005), Jeffrey Țațe (2005-2010) și Maurizio Benini (din 2010). Pe scena Teatrului Sân Carlo din Napoli are loc moartea celebrei cântărețe de operă Stilla în românul "Castelul din Carpați" (1892) al lui Jules Verne. Ea interpreta rolul Angélica din opera ficționala "Orlando" a compozitorului Arconati, aceasta fiind ultima să reprezentație înainte de plănuita să
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
Bazilica Sfanțul Iacob al Spaniolilor (în ) este o bazilica minoră aflată în Piazza Municipio din centrul orașului Napoli (Italia). Biserică renascentista a fost ascunsă în 1812 de către Palatul Sân Giacomo construit de regele Ferdinand I de Bourbon vizavi de fortăreața Castel Nuovo pentru a servi că un bloc central de birouri pentru ministerele guvernului său. Palatul Sân Giacomo este acum clădirea primăriei orașului Napoli. O altă biserică cu hramul
Bazilica Sfântul Iacob din Napoli () [Corola-website/Science/333331_a_334660]
-
orașului Napoli (Italia). Biserică renascentista a fost ascunsă în 1812 de către Palatul Sân Giacomo construit de regele Ferdinand I de Bourbon vizavi de fortăreața Castel Nuovo pentru a servi că un bloc central de birouri pentru ministerele guvernului său. Palatul Sân Giacomo este acum clădirea primăriei orașului Napoli. O altă biserică cu hramul Sân Giacomo degli Spagnoli se află la Romă. Biserică originală a fost ctitorita în 1540 de către viceregele spaniol Don Pedro Álvarez de Toledo, Marchiz de Villafranca și asociată
Bazilica Sfântul Iacob din Napoli () [Corola-website/Science/333331_a_334660]
-
Giacomo construit de regele Ferdinand I de Bourbon vizavi de fortăreața Castel Nuovo pentru a servi că un bloc central de birouri pentru ministerele guvernului său. Palatul Sân Giacomo este acum clădirea primăriei orașului Napoli. O altă biserică cu hramul Sân Giacomo degli Spagnoli se află la Romă. Biserică originală a fost ctitorita în 1540 de către viceregele spaniol Don Pedro Álvarez de Toledo, Marchiz de Villafranca și asociată cu spitalul adiacent pentru cei săraci. Biserică a fost dedicată Sf. Iacob, sfanțul
Bazilica Sfântul Iacob din Napoli () [Corola-website/Science/333331_a_334660]
-
fost ctitorita în 1540 de către viceregele spaniol Don Pedro Álvarez de Toledo, Marchiz de Villafranca și asociată cu spitalul adiacent pentru cei săraci. Biserică a fost dedicată Sf. Iacob, sfanțul patron al Spaniei, si proiectată de Ferdinando Manlio. Construcția Palatului Sân Giacomo a înlăturat fațadă bisericii, dar a păstrat aspectul interior cu trei nave și un tavan central înalt. Interiorul păstrează încă o serie de morminte monumentale, inclusiv cel al viceregelui Don Pedro de Toledo, al soției și fiului său, sculptat
Bazilica Sfântul Iacob din Napoli () [Corola-website/Science/333331_a_334660]
-
a păstrat puțin din trecutul său rural. De la începutul secolului al XX-lea zona a experimentat o creștere dramatică în ceea ce privește locuințele rezidențiale. În această perioadă, au fost construite numeroase locuințe în jurul Villei Floridiana, a Castelului Sant'Elmo și a conventului Sân Martino, inclusiv vile în stil Art Nouveau târziu și case mari pentru clasa de mijloc superioară. Cu toate acestea, există încă clădiri istorice în apropierea monumentele menționate mai-sus cum ar fi Villa del Pontano și o cladire veche a biroului
Vomero () [Corola-website/Science/333334_a_334663]
-
Sân Giorgio Maggiore este o insulă în Laguna Venețiana din nordul Italiei, situată la est de Giudecca și la sud de grupul de insule principale. Insula este înconjurată de "Canale della Grazia", "Canale della Giudecca", "Bazinul Sân Marco", "Canale di Sân
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
Sân Giorgio Maggiore este o insulă în Laguna Venețiana din nordul Italiei, situată la est de Giudecca și la sud de grupul de insule principale. Insula este înconjurată de "Canale della Grazia", "Canale della Giudecca", "Bazinul Sân Marco", "Canale di Sân Marco" și sudul lagunei. Ea face parte din sestiere Sân Marco. Sân Giorgio Maggiore a fost, probabil, locuită în perioada română; după fondarea Veneției a fost numită "Insula Memmia" după familia Memmo care o stăpânea. Prin
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
Sân Giorgio Maggiore este o insulă în Laguna Venețiana din nordul Italiei, situată la est de Giudecca și la sud de grupul de insule principale. Insula este înconjurată de "Canale della Grazia", "Canale della Giudecca", "Bazinul Sân Marco", "Canale di Sân Marco" și sudul lagunei. Ea face parte din sestiere Sân Marco. Sân Giorgio Maggiore a fost, probabil, locuită în perioada română; după fondarea Veneției a fost numită "Insula Memmia" după familia Memmo care o stăpânea. Prin 829 a existat o
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
nordul Italiei, situată la est de Giudecca și la sud de grupul de insule principale. Insula este înconjurată de "Canale della Grazia", "Canale della Giudecca", "Bazinul Sân Marco", "Canale di Sân Marco" și sudul lagunei. Ea face parte din sestiere Sân Marco. Sân Giorgio Maggiore a fost, probabil, locuită în perioada română; după fondarea Veneției a fost numită "Insula Memmia" după familia Memmo care o stăpânea. Prin 829 a existat o biserică închinata Sfanțului Gheorghe; astfel ea a fost denumită "Sân
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
situată la est de Giudecca și la sud de grupul de insule principale. Insula este înconjurată de "Canale della Grazia", "Canale della Giudecca", "Bazinul Sân Marco", "Canale di Sân Marco" și sudul lagunei. Ea face parte din sestiere Sân Marco. Sân Giorgio Maggiore a fost, probabil, locuită în perioada română; după fondarea Veneției a fost numită "Insula Memmia" după familia Memmo care o stăpânea. Prin 829 a existat o biserică închinata Sfanțului Gheorghe; astfel ea a fost denumită "Sân Giorgio Maggiore
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
Sân Marco. Sân Giorgio Maggiore a fost, probabil, locuită în perioada română; după fondarea Veneției a fost numită "Insula Memmia" după familia Memmo care o stăpânea. Prin 829 a existat o biserică închinata Sfanțului Gheorghe; astfel ea a fost denumită "Sân Giorgio Maggiore" pentru a o deosebi de San Giorgio în Alga. Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore a fost fondată în anul 982, cănd călugărul benedictin Giovanni Morosini a cerut dogelui Tribuno Memmo să-i doneze întreaga insulă pentru o mănăstire. Morosini
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
fondarea Veneției a fost numită "Insula Memmia" după familia Memmo care o stăpânea. Prin 829 a existat o biserică închinata Sfanțului Gheorghe; astfel ea a fost denumită "Sân Giorgio Maggiore" pentru a o deosebi de San Giorgio în Alga. Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore a fost fondată în anul 982, cănd călugărul benedictin Giovanni Morosini a cerut dogelui Tribuno Memmo să-i doneze întreaga insulă pentru o mănăstire. Morosini a drenat mlaștinile insulei de lângă biserică pentru a obtine pământ pentru construcție și
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]