22,856 matches
-
care-i dizolvă neliniștile întâmplătoare și labile. Spațiul e strâmt, pereții acoperiți de biblioteci; o bibliotecă, neavând de ce să fie sprijinită, stă în mijlocul camerei, segmentându-i spațiul redus, așa încât biroul profesorului și scaunul pe care trebuie să te așezi sunt separate de un fel de culisă; ca să vă vedeți unul pe altul, trebuie să întindeți gâtul. — Suntem izolați în boxa asta... Universitatea se mărește și noi ne restrângem... Suntem Cenușăreasa limbilor vii... Daca cimeriana mai poate fi considerată o limbă vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prozei cimeriene, prin ceea ce prezintă și mai ales prin ceea ce ascunde, sustrăgându-se, lipsindu-ne de ceva, dispărând... Vocea profesorului e pe punctul de a se stinge. Întinzi gâtul să te convingi că e tot acolo, în spatele dulapurilor ce-l separă de privirea ta, dar nu mai reușești să-l vezi, de parcă a fost înghițit de gardul viu de publicații academice și serii de reviste, subțiindu-se, ca să se poată strecura prin interstițiile lacome de praf, înghițit poate de destinul anulant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
puteam apropia de mal și nici măcar cere ajutor prin radio. Concluzia la care duc toate poveștile e că viața pe care o trăiești e una și numai una, uniformă și compactă ca o cuvertură întărită, la care nu se pot separa firele din care e țesută. Astfel, dacă din întâmplare îmi vine să mă opresc asupra unui amănunt oarecare al unei zile oarecare, de pildă vizita unui singalez care vrea să-mi vândă niște pui de crocodil nou-născuți, aflați într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ta are pereți interiori care permit separarea unor momente diferite asupra cărora să se oprească, sau peste care să alunece, concentrându-se alternativ, asupra unor canale paralele. Înseamnă, oare, că ai vrea să trăiești mai multe vieți deodată? Sau că separi ceea ce trăiești cu o persoană sau într-un mediu, de ceea ce trăiești cu alții, altundeva? Că din orice experiență, rămâi cu o anume insatisfacție, compensată doar prin suma tuturor insatisfacțiilor? Cititorule, ciulește urechea. O bănuială te cuprinde, alimentându-ți neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
două persoane ce va deveni decisivă pentru ambele - trebuie să țină cont de faptul că fiecare dintre cei doi poartă cu sine o țesătură de fapte, medii, alți oameni, și din întâlnirea lor vor izvorî alte povești, ce se vor separa de povestea lor comună.) Sunteți în pat, împreună, Cititor și Cititoare, Prin urmare, a venit momentul să fiți numiți prin persoana a doua plural, operație plină de implicații, căci echivalează cu a vă considera un unic subiect. Spun voi, amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care eu nu le voi mai scrie, autorul care continuă să intre în intimitatea acestei tinere femei, în vreme ce eu, eu, aici și acum, cu energia mea fizică pe care o simt răzvrătindu-se, mult mai inepuizabilă decât elanul creator, sunt separat de ea prin imensa distanță a unei claviaturi și a unei hârtii albe pe rulou. — Comunicarea se poate stabili la diverse nivele..., încep să-i explic, apropiindu-mă de ea cu mișcări cam precipitate, dar în mintea mea se învârtesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Pe covorul de frunze luminate de lună Frunzele de ginkgo-biloba cădeau ca o ploaie măruntă de pe crengi și punctau cu galben pajiștea. Eu mă plimbam cu domnul Okeda pe cărarea de pietre netede. Am spus că aș fi vrut să separ perceperea fiecărei frunze de ginkgo de perceperea tuturor celorlalte, dar mă întrebam dacă ar fi fost cu putință. Domnul Okeda a spus că era posibil. Premisele de la care plecam, pe care domnul Okeda le găsea bine întemeiate, erau următoarele. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
consecințe incalculabile în viitor, cum voi spune mai departe. Trecând din nou pe sub ginkgo, i-am spus domnului Okeda că, în contemplarea ploii de frunze, fundamentală nu era atât perceperea fiecărei frunze, cât distanța dintre ele, aerul gol ce le separă. Credeam că am înțeles că absența senzațiilor pe o mare porțiune a câmpului perceptiv e condiția necesară ca sensibilitatea să se concentreze și temporal, așa cum în muzică tăcerea din fundal e necesară, ca din ea să se desprindă notele. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
calculelor maestrului, ar fi aruncat o lumină calomnioasă asupra rămânerii mele în casa Okeda, discreditându-mă în ochii profesorilor universitari pe care contam ca să-mi schimb situația. Oricât de îngrijorat eram de aceste circumstanțe, reușeam să mă concentrez și să separ senzația generică a sexului meu strâns de sexul doamnei Miyagi în senzațiile parțiale ale punctelor individuale, supuse când presiunii mișcării mele alunecătoare, când contracțiilor ei convulsive. Această concentrare mă ajuta mai ales să prelungesc starea necesară observației înseși, întârziind precipitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sau să schițeze un salut. — Ei! Cu tine vorbesc! Ești surd? Ești mut? am strigat, în timp ce el continua să se legene în șa în pasul calului său negru. Cine știe de câtă vreme avansam așa, ca o pereche, în noapte, separați de panta torentului. Ceea ce mi se păruse ecoul neregulat al potcoavelor iepei mele, repercutat de peretele calcaros și accidentat al celuilalt mal, era de fapt zăngănitul acelor pași care mă însoțeau. Tânărul era numai spinare și gât, cu o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
venit momentul să spui și tu ceva. — Domnilor, trebuie să spun de la început că mie îmi place să citesc numai ceea ce se află scris în cărți; să leg amănuntele cu întregul; să consider anumite lecturi drept definitive; îmi place să separ o carte de alta, fiecare pentru ceea ce are diferit și nou; și-mi place mai ales să citesc o carte de la început până la sfârșit. De la un timp încoace, însă, totul îmi merge anapoda: mi se pare că, acum, pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vreau să te deranjez. O să-mi revin... Nu vorbi prostii. Chiar nu făceam nimic, minți Leigh. Vino odată. Leigh o conduse pe canapea și, după ce-i arătă lui Emmy să-și sprijine capul pe brațul capitonat, dispăru după peretele ce separa camera de zi de bucătărie. Cu blatul ei pestriț de culoarea granitului și toată aparatura nouă, din inox, bucătăria era încăperea preferată a lui Leigh din întregul apartament. Toate oalele și cratițele, în ordinea dimensiunii, erau atârnate de cârlige sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
uită la ceas. Avea programarea peste un sfert de oră, iar salonul era la zece minute de mers pe jos. — Vin imediat, spuse ea cu o veselie cât să doboare un sequoia. Străbătu în grabă birourile și holurile întortochiate care separau biroul ei de cel al lui Henry. Era clar că voia să-i prezinte vreun potențial autor sau pe cineva cu care semnaseră deja, deoarece ținea morțiș să demostreze că Brook Harris funcționa ca o familie și insista să prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se așeze la masă, Adriana a găsit plăcuța cu numele ei și a constatat că era așezată între o tipă, redactor la Marie Claire, și Dean. Catherine — ca orice gazdă bună, dar pe care toți musafirii o urăsc pentru asta — separase toate cuplurile și îi împrăștiase în jurul mesei pentru a încuraja conversația între cei care nu se cunosc. Nu era nemaipomenit, dar nicio catastrofă nu era. Ar fi putut să o așeze între Dean și Toby; ceea n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
închipuie cerul, îi reprezintă pe Domnul Iisus Hristos - Pantocrator, Cel vechi de zile și pe Maica Domnului în toată strălucirea lor cerească. Sunt și porțiuni mici pictate numai cu motive decorative, de obicei benzi cu motive vegetale sau geometrice, care separă ansamblurile de pictură între ele sau ocupă spații de obicei în timpanele și glafurile arcadelor, în frize orizontale înconjurând biserica pe sub cornișă, în benzi verticale la abside, pe intradausurile firidelor, urmărind curbura arcurilor etc., toate având scop ornamental, artistic. Pridvorul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
optsprezecea, denumită Iisus Hristos Mântuitor, are pictat în picioare, în aureolă, împreună cu apostolii pe Mântuitorul, înaintea unei peșteri întunecoase, în fața căruia se află credincioșii care-L imploră să-i izbăvească. Maica Domnului ocrotitoarea fecioarelor este reprezentată în fața unui decor arhitectural, separând două grupuri de femei tinere, sfinți și oameni. Hristos Pantocrator este tema în care Mântuitorul pictat în bust, reprezintă cerul. Din înălțime observă și cumpănește cu multă atenție totul. În mâna stângă ține Evanghelia, iar cu dreapta binecuvintează. În planul
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pridvorului sus, sub cele două calote, sunt două scene mai mari: Preamărirea Maicii Domnului, în dreapta, și Înălțarea Sfintei Cruci, în stânga, dar pictura lor este destul de ștearsă și în unele locuri mult deteriorată. Ambele scene coboară până la consola nervurii principale care separă cele două calote sferice ale bolții. În continuare, urmează un registru cu două scene mai mari, care redau Ieșirea din Egipt a iudeilor. În prima scenă după cetatea Egiptului este arătată armata egipteană, după care urmează Marea Roșie în valurile căreia
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lângă Madison Avenue, are o ferestruică pe care se văd licărind lumânări și candelabre. Aici te poți lăfăi pe banchetele tapițate cu catifea, la mescioarele lăcuite cu negru. Pereții sunt zugrăviți cu un albastru șters, iar mesele de sus sunt separate cu panouri vechi și de demult. Sincer, acolo te poți simți ca și cum ați fi singura pereche de îndrăgostiți de pe fața pământului. În seara când am fost acolo - să sărbătorim aniversarea noastră de două luni - Zach și-a împletit gleznele de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
rezolvi nimic dacă pui etichete lucrurilor. În ciuda celor peste douăzeci de ani de când mă îndeletnicesc cu predarea clasicilor, nu m-am obișnuit cu opoziția dintre clasicism și romantism. Se zice că specific spiritului grecesc e să distingă, să definească, să separe, pe când eu prefer să indefinesc, să confund.“ Și în fond, nu-i decât o concepție sau mai bine zis nu atât o concepție, cât un sentiment al vieții pe care nu mă încumet a-l numi pesimist, deoarece știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-și patul, își zise: „Singur! Să dormi singur! Să visezi singur! Când dormi împreună cu altcineva, visul trebuie să fie comun. Efluvii misterioase trebuie să unească cele două creiere. Sau poate că, pe măsură ce inimile se unesc tot mai mult, capetele se separă în aceeași măsură? Poate. Poate se află pe poziții reciproc adverse. Dacă doi îndrăgostiți gândesc la fel, au simțăminte contrarii; dacă împărtășesc același sentiment amoros, fiecare gândește altceva decât celălalt, poate chiar contrariul. Femeia își iubește bărbatul doar atâta vreme cât el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mele, părți din mine însumi la fel ca și Augusto Pérez al meu, Pachico Zabalbide al meu, Alejandro Gómez al meu și toate celelalte creaturi din romanele mele? Toți cei ce trăim îndeosebi din lectură și în lectură nu putem separa personajele poetice sau romanești de cele istorice. Don Quijote e pentru noi tot atât de real și efectiv ca Cervantes ori mai curând acesta tot atât ca acela. Totul e pentru noi carte, lectură; putem vorbi despre Cartea Istoriei, despre Cartea Naturii, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spune că sunt nebuni. Și ce e rațiunea? Rațiunea e lucrul asupra căruia suntem cu toții de acord, toți sau măcar majoritatea. Adevărul este altceva, rațiunea e socială; adevărul, îndeobște, e complet individual, personal și necomunicabil. Rațiunea ne unește, adevărurile ne separă. [Acum însă îmi dau seama că pesemne adevărul e ceea ce ne unește și rațiunile sunt ceea ce ne separă. Și că toată această filozofie tulbure despre rațiune, adevăr și nebunie decurgea dintr-o stare sufletească de care, în momente de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sau măcar majoritatea. Adevărul este altceva, rațiunea e socială; adevărul, îndeobște, e complet individual, personal și necomunicabil. Rațiunea ne unește, adevărurile ne separă. [Acum însă îmi dau seama că pesemne adevărul e ceea ce ne unește și rațiunile sunt ceea ce ne separă. Și că toată această filozofie tulbure despre rațiune, adevăr și nebunie decurgea dintr-o stare sufletească de care, în momente de mai mare seninătate a spiritului, mă vindec. Și aici, la frontieră, față-n față cu munții pământului meu natal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar vorbi copilărește, într-o îngânare de pace și încredere. Și pentru că i s-ar fi stricat ceasul, s-ar duce la un ceasornicar care, declarând că nu știe bască, i-ar spune că pe oameni limbile și religiile îi separă. Ca și cum Cristos și Buddha nu i-ar fi spus lui Dumnezeu același lucru, doar că în două limbi diferite. Jugo de la Raza al meu ar hoinări gânditor pe strada Citadelei ce urcă de la biserică la castel, operă a lui Vauban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
latinizat al lui Ibn Rushd, Abu’l Walid Muhammad (1126-1198) celebrul filozof arabo-andaluz, comentator al lui Aristotel. Potrivit teoriei sale, individul nu are intelect activ, nici posibil, ci numai dobândit. Intelectul este, cantitativ vorbind, unul singur și există ca substanță separată de indivizi. Tantal: rege mitologic al Frigiei sau Lidiei, osândit în Infern la foame și sete veșnică pentru vina (tradițiile diferă) de a fi dezvăluit secretele zeilor sau pentru a-și fi servit propriul fiu drept bucate la un ospăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]