21,099 matches
-
o placă de marmură, la intrarea în edificiu. Inițial clădirea conținea un amfiteatru, două săli de curs, două săli de desen, 15 laboratoare, 3 muzee, 9 birouri și un atelier. În anul 1970 clădirii i s-a adăugat înspre nord "aripa nouă", care va fi supraetajată în 1978, spațiile obținute prin supraetajare fiind folosite ca ateliere de cercetare-proiectare. În perioada 1971 - 1972 se realizează "Atelierul școală", cunoscut inițial ca "Secția de Prototipuri și Microproducție" (SPM), actual " Unitatea de Microproducție și Practică
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
și Practică" (UMP). Spațiul, de 2900 m, este destinat practicii studenților din facultățile cu profil mecanic și electric, prin producerea și comercializarea unor produse de concepție proprie, sau conform solicitărilor beneficiarilor. În anul 1982 UMP a fost completată cu o aripă spre est. În anii 1982 - 1983 în curtea facultății se construiește pavilionul "Orologerie". În clădirea cu o suprafață de 6900 m se vor amplasa Catedrele de Mecanică și Vibrații, Rezistența Materialelor, Organe de Mașini și Mecanisme, Mecatronică și Mecanică Fină
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
amplasa Catedrele de Mecanică și Vibrații, Rezistența Materialelor, Organe de Mașini și Mecanisme, Mecatronică și Mecanică Fină. Aici, ținând de Catedra de Mecanică și Vibrații se află "Centrul de Modelare a Protezării și Intervențiilor Chirurgicale asupra Scheletului Uman". Într-o aripă a Orologeriei Catedra de Mașini Hidraulice are laboratoarele de pompe, de aerodinamică și cel de fluide magnetice. Tot aici, ținând de aceeași catedră se află "Centrul Național pentru Ingineria Sistemelor cu Fluide Complexe" (CNISFC). "Laboratorul de mașini hidraulice „Aurel Bărglăzan
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
cu o locomotivă diesel, iar până în anul 1968 s-au construit și standurile pentru studiul tracțiunii și frânării. Studenții au acces la colecția de cărți a bibliotecii centrale a universității și la bibliotecile filiale, din care una este chiar în aripa nouă a facultății. Consultarea catalogului lucrărilor disponibile și rezervarea lor poate fi făcută online. Pentru a pune la dispoziția studenților a tratatelor și cursurile universitare la cel mai mic preț, cadrele didactice din facultate le pot edita inclusiv în editura
Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara () [Corola-website/Science/315679_a_317008]
-
în centrul curții interioare servea ca gură de ventilație pentru un străvechi tanc de apă utilizat în caz de incendiu. Micuța clădire și ingeniosul dispozitiv de scoatere a apei, anexate puțului de 60 m adâncime, pot fi înca admirate în aripa de sud-vest a castelului. Un masiv turn de observație domină celelalte clădiri, amintind că odată castelul înfrunta numeroase și grele bătălii. Aspectul exterior sobru și impunător, zidurile crenelate, turnurile poligonale, contraforturile masive și, nu în ultimul rând, poziția sa dominatoare
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
alături de bijuterii din aur măiestrit confecționate la Paris și Saumur. Basoreliefuri, statuete din lemn, piatră sau alabastru, furnituri Ludovic al XV-lea cu desene rococo și Ludovic al XVI-lea se constituie într-o amețitoare sarabandă de minuni artistice. Două aripi ale castelului din Saumur sunt destinate "Muzeului Calului". Aici, ofițerii ducilor de Anjou și-au amenajat un adevărat cartier general, transformat în zilele noastre într-un interesant muzeu de arme de cavalerie, harnașamente, obiecte destinate îngrijirii și apărării cailor. Castelul
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
nu sunt înrudite. Aceste păsări sunt răspândite în regiunile de stepă și de deșert, din Europa până în Asia de Sud, Asia Centrală, Africa de Sud și Madagascar. Acestea sunt păsări de talie mijlocie având o greutate între 150 - 400 g, au capul mic, ciocul scurt, aripile sunt lungi și ascuțite, picioarele scurte și acoperite cu pene până la degete care în mod frecvent sunt numai trei iar al patrulea este redus (atrofiat). Coloritul penelor este un colorit de camumflaj care imită culoarea mediului în care duc o
Pteroclidiformes () [Corola-website/Science/315781_a_317110]
-
ele având aceleași motoare, rotoare, sisteme de transmisie și echipamente electronice de bord în cabina. Primul elicopter „Zulu” a zburat pe 7 decembrie 2000. În afară de rotorul principal cu patru pale, rotorul anticuplu a fost mutat acum înapoi pe partea stângă. Aripa revizuită a mutat grinzile interioare de acroșare mai spre exterior la distanță de schiurile mult mai solide care trebuie să facă față mesei crescute. Un lucru contraoversat a fost scoaterea capacității de operare cu rachetele antitanc TOW. Cabina a fost
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
Albatrosul călător sau Albatrosul urlător,este o pasăre marină zburătoare, asemănătoare cu pescărușul, dar mult mai mare decât acesta, de culoare albă, cu aripile lungi, înguste și negre la vârf. Ea este cea mai răspândită pasăre de mare din familia Diomedeianelor care locuiește în zona Oceanului Antarctic. Albatrosul călător este cel mai răspândit membru al Diomedeanelor, și este una dintre cele mai cunoscute și
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
Diomedeianelor care locuiește în zona Oceanului Antarctic. Albatrosul călător este cel mai răspândit membru al Diomedeanelor, și este una dintre cele mai cunoscute și mai mult studiate specie de pasăre din lume. Albatrosul călător are cea mai mare deschidere a aripilor dintre toate păsările existente, deschiderea aripilor fiind de 251-350 cm (8,2-11,5 picioare). Exemplarul cu cea mai mare deschidere a aripilor a măsurat 3,7 m (12 picioare). Datorită deschiderii mari a aripilor, pasărea este capabilă să stea în
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
Antarctic. Albatrosul călător este cel mai răspândit membru al Diomedeanelor, și este una dintre cele mai cunoscute și mai mult studiate specie de pasăre din lume. Albatrosul călător are cea mai mare deschidere a aripilor dintre toate păsările existente, deschiderea aripilor fiind de 251-350 cm (8,2-11,5 picioare). Exemplarul cu cea mai mare deschidere a aripilor a măsurat 3,7 m (12 picioare). Datorită deschiderii mari a aripilor, pasărea este capabilă să stea în aer mai multe ore fără să
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
cunoscute și mai mult studiate specie de pasăre din lume. Albatrosul călător are cea mai mare deschidere a aripilor dintre toate păsările existente, deschiderea aripilor fiind de 251-350 cm (8,2-11,5 picioare). Exemplarul cu cea mai mare deschidere a aripilor a măsurat 3,7 m (12 picioare). Datorită deschiderii mari a aripilor, pasărea este capabilă să stea în aer mai multe ore fără să bată din aripi. Lungimea corpului este de 107-135 cm (3,5-4,4 picioare), femelele fiind ușor
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
are cea mai mare deschidere a aripilor dintre toate păsările existente, deschiderea aripilor fiind de 251-350 cm (8,2-11,5 picioare). Exemplarul cu cea mai mare deschidere a aripilor a măsurat 3,7 m (12 picioare). Datorită deschiderii mari a aripilor, pasărea este capabilă să stea în aer mai multe ore fără să bată din aripi. Lungimea corpului este de 107-135 cm (3,5-4,4 picioare), femelele fiind ușor mai mici decât masculii. Penajul diferă cu vârsta, juvenilii având o culoare
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
251-350 cm (8,2-11,5 picioare). Exemplarul cu cea mai mare deschidere a aripilor a măsurat 3,7 m (12 picioare). Datorită deschiderii mari a aripilor, pasărea este capabilă să stea în aer mai multe ore fără să bată din aripi. Lungimea corpului este de 107-135 cm (3,5-4,4 picioare), femelele fiind ușor mai mici decât masculii. Penajul diferă cu vârsta, juvenilii având o culoare ciocolatie. Cu cât îmbătrânesc, cu atât culoarea penajului devine mai albă. Adulții au un corp
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
este de 107-135 cm (3,5-4,4 picioare), femelele fiind ușor mai mici decât masculii. Penajul diferă cu vârsta, juvenilii având o culoare ciocolatie. Cu cât îmbătrânesc, cu atât culoarea penajului devine mai albă. Adulții au un corp alb cu aripi de nuanță albă și neagră. Masculii au penajul mai alb decat femelele. Albatrosul călător este cel mai alb din complexul specilor albatrosului călător, celălalte specii având mai multă nunață de maro și albastru pe aripi și pe corp, asemănânduse cu
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
au un corp alb cu aripi de nuanță albă și neagră. Masculii au penajul mai alb decat femelele. Albatrosul călător este cel mai alb din complexul specilor albatrosului călător, celălalte specii având mai multă nunață de maro și albastru pe aripi și pe corp, asemănânduse cu Albatroșii călători imaturi. Ciocul are o nuanță de roz, la fel ca și piciorele. Sunt păsări de grup și au o sumedenie de semne de recunoaștere de la țipete și fluierat la grohăieli și bătăi de
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
Albatroșii călători imaturi. Ciocul are o nuanță de roz, la fel ca și piciorele. Sunt păsări de grup și au o sumedenie de semne de recunoaștere de la țipete și fluierat la grohăieli și bătăi de cioc. Când curtează își deschid aripile, își mișcă capul și bat din cioc în timp ce scot zgomote. Au o durată de viață de aproximativ 23 de ani. Se hrănesc cu pești mici, crustacee și resturi de animale care plutesc pe apă, mâncând câteodată atât de mult că
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
11-15 ani. Aproximativ 30% din juvenili supraviețuiesc. Albatrosul călător se împerechează în Insulele Crozet, Insulele Kergeulen, Insulele Prințului Edward și Insulele Macquarie și în oceanul antarctic între 28° și 60°. Marinarii obișnuiau să captureze aceste păsări datorită oaselor lungi din aripi pe care le prelucrau apoi în pipe de tabac. Primii exploratori s-au bucurat de compania albatroșilor în întunecata lor singurătate. Albatrosul obișnuiește sâ urmărească un vapor pentru mai multe zile, nu pur și simplu din spate, însă învârtindu-se
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
Prințului Edward, 1600 de perechi în Insulele Marion, 2000 de perechi în insulele Crozet, 1100 de perechi în insulele Kerguelen, și 12 perechi în Insulele Macquarie; în total 8114 de perechi imperecheate. Albatrosul călător are cea mai mare deschidere a aripilor dintre toate păsările. Populația de albatroși din Georgia de Sud se micșorează în fiecare an cu 1,8%. Nivelul păsărilor din Insulele Prințului Edward și din Insulele Crozet pare a fi stabil, totuși în ultimul timp au apărut și acolo
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
ajută cântecul specific al păsării. Fâsa de pădure este o pasăre migratoare, care iernează în savanele din Africa Centrală și Africa de Vest. Este o pasăre cu un corp suplu de o mărime de ca. 15 cm ca o vrabie. Masculii cu aripile deschise ating lățimea de 90 mm, pe când femelele 85 mm. Greutatea păsărilor în timpul împerecherii este între 22 și 24 g. Cu apropierea toamnei pasărea va crește în greutate, depășind 30 de grame. Din punct de vedere a culorii penajului nu
Fâsă de pădure () [Corola-website/Science/316561_a_317890]
-
închis. Picioarele sunt de culoare roșiatică cu gheare de culoare deschisă. Este o pasăre sperioasă care se ascunde imediat, în repaus balansează coada ca și codabatura. Zborul este în bolte, întrerupând în zbor din când în când să bată din aripi.
Fâsă de pădure () [Corola-website/Science/316561_a_317890]
-
mică specie a ordinului. Ea clocește pe litoral și în Delta Dunării, iernează în Africa Centrală pe țărmul Oceanului Indian. le sunt mai mici ca pescărușii, ele având mărimea corporală între 24 - 40 cm. Sunt păsări suple și spre deosebire de pescăruși au aripile mai înguste și coadă bifurcată ca rândunicile. Penajul păsărilor este în general alb cu negru, mai multe specii au o pată neagră pe cap. Cele mai multe specii trăiesc pe litoralul mărilor, unele specii trăind însă și pe malul apelor în interiorul continentelor
Sternidae () [Corola-website/Science/316571_a_317900]
-
asemănător cu cel din Cernăuți, cu o cupolă rotundă deasupra. În final s-a ajuns la un compromis, iar templul a fost construit în stilul Templului din Cernăuți dar cu două turnuri gemene în loc de cupolă. Femeilor le-a fost rezervată aripa de vest. Inaugurarea templului a avut loc la 18 august 1883, de ziua de naștere a împăratului Franz Joseph I, prima slujbă fiind celebrată de către noul șef-rabin al orașului, Yitzhak Kunstadt. a fost construit în stil maur, fiind o clădire
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
genurile Cursorius, Rhinoptilus și Smutsornis, cu 9 specii, iar genul Pluvianus cuprinde numai o specie: pasărea crocodilului (Pluvianus aegyptius), o pasăre de mărimea unui graur dar cu picioare mai lungi. Păsările din familia Glareolinae vânează de obicei hrana pe sol, aripile sunt lungi, ascuțite, care le ajută la alergare. Au trei degete la picoare, degetul mijlociu fiind mai lung și dezvoltat. Pasărea crocodilului, din punctul de vedere al habitatului și comportamentului în perioada clocitului, face excepție de celelalte păsări din această
Cursoriinae () [Corola-website/Science/316575_a_317904]
-
Annei a facut promisiunea de a-l ucide pe Dracula, el nu și-a putut ucide propriul fiu. În schimb, el l-a alungat pe Dracula într-o fortăreață de gheață de unde nu putea evada, însă Diavolul i-a dat aripi. Din fericire, strămoșul Annei a lăsat indicii prin castel, astfel încât generațiile viitoare să îl ucidă pe Dracula în locul său. Carl a găsit și un tablou al unui vârcolac și al unui vampir luptându-se, însă nu era în stare să
Van Helsing (film) () [Corola-website/Science/316587_a_317916]