20,856 matches
-
cei slabi. Convențiile rezultate vor acorda drepturi unor categorii de variate, dar, de vreme ce aceste drepturi depind de puterea de negociere, contractualismul hobbesian nu consider] c] indivizii posed] un statut sau drepturi morale inerente. Într-adev]r, din aceast] perspectiv], sclavia sau crimă sunt permise, deoarece „atunci cand diferențele personale sunt suficient de mari”, cei puternici vor avea capacitatea de a-i „elimina” pe cei slabi, de a le lua posesiunile stabilind astfel „o înțelegere asem]n]toare sclaviei” (Buchanan, 1975, pp. 55-60). Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Jun., 1893). 17 Deontologia contemporan] Nancy (Ann) Davis Concepția etic] obișnuit], asemenea multor tradiții aparținând gândirii etice occidentale, recunoaște faptul c] exist] lucruri pe care un om moral nu le-ar putea face, indiferent ce s-ar întâmpla... Minciună sau crimă sunt fapte care nu trebuie s]vârșite sub nici un motiv, nu doar în ideea c] sunt fapte rele, ci și total greșite. Ele nu constituie simple rele care trebuie cânt]rite și compensate prin mai multe fapte bune sau prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fie nevoiți fie s] încalce ei înșiși o regul] deontologic], fie s] permit] producerea unui incident și mai grav. Ne este interzis nu doar a face r]u unei persoane nevinovate pentru că astfel s] diminu]m num]rul altor crime, ci și a face r]u cuiva pentru a diminua num]rul crimelor nejustificate s]vârșite de c]tre cei ale c]ror motivații sau caractere nu sunt inferioare din punct de vedere moral fâț] de ale noastre. Au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
permit] producerea unui incident și mai grav. Ne este interzis nu doar a face r]u unei persoane nevinovate pentru că astfel s] diminu]m num]rul altor crime, ci și a face r]u cuiva pentru a diminua num]rul crimelor nejustificate s]vârșite de c]tre cei ale c]ror motivații sau caractere nu sunt inferioare din punct de vedere moral fâț] de ale noastre. Au fost aduse numeroase critici poziției imparțiale consecințialiste pe motivul c] acestea afecteaz] sau diminueaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
împotriva consecințialismului De regul], se spune despre aceast] teorie c] ar face ca un agent s] realizeze fapte îngrozitoare, atâta timp cât aceste fapte promit urm]ri dintre cele mai bune. Absolut nimic nu este interzis: nici violul, nici tortură, nici chiar crimă. Acest aspect este relevant doar în circumstanțe îngrozitoare, desigur. Astfel, dac] cineva care deține valori ordinare încurajeaz] tortură, acest lucru este valabil doar în situații în care exist] un mare câștig potențial - salvarea unor vieți nevinovate, prevenirea unei catastrofe - și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ți asupra unor indivizi refractari de dragul vieții f]tului. Precum a ar]țâț Judith Thomson în mult discutatul articol din 1971, „Pledoarie pentru avort”, nu exist] nici un alt caz în care legea cere indivizilor (care nu au fost condamnați pentru crime), s]-si sacrifice libertatea, autodeterminarea și integritatea fizic] pentru a salva viața altuia. Poate o analogie pentru sarcinile involuntare sunt recrut]rile pentru armat]. În orice caz, comparația poate s] ofere o susținere limitat] poziției antiavort, din moment ce justificarea serviciului militar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Solomon, R. (with Hanson, K.): It’s good business (New York: Atheneum, 1985; Harper and Row, 1987). Velasquez, M.: Business Ethics (Eaglewood Cliffs, NJ.: Prentice Hall, 1979). 32. Crim] și pedepas] C.L. TEN Legea penal] interzice unele forme de comportament precum crimă, atacul, violul și tâlh]ria. Infractorii sunt pedepsiți adesea cu închisoarea. Ce justific] pedeapsă? Pedeapsă este privarea, îndep]rtarea de ceea ce infractorul apreciaz] foarte mult - libertatea sau o sum] de bani în situațiile în care aceștia sunt doar amendați. În
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ptuite ale persoanei, gradul de pedepsire variaz] în funcție de gravitatea pedepsei. O persoan] care omoar] intenționat o alt] persoan] este, în mod evident, măi vinovat] într-o m]sur] mult mai mare decât cineva care fur] o c]mas]; prin urmare, crima ar trebui pedepsit] mai drastic, iar hoțul m]runt nu ar trebui s] fie pedepsit. În toate aceste aspecte, teoria retributiv] pare a fi superioar] celei utilitariste. Totuși, dac] accept]m teoria retributiv], cazurile în care se realizeaz] pedepsirea vinovaților
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obținerea unui avantaj necinstit fâț] de cet]tenii care se supun legii. Dar acest aspect este deseori înșel]tor. R]ul f]cut de criminal este, în principal, suferit de victimă să și nu de c]tre o terț] persoan]. Crimă se pedepsește nu doar pentru a înl]tură avantajele necinstite pe care criminalul le-a obținut fâț] de cet]tenii care se supun legii, ci și pentru prevenirea unor viitoare crime asupra altor oameni. Mai mult, faptul c] cet]tenii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
să și nu de c]tre o terț] persoan]. Crimă se pedepsește nu doar pentru a înl]tură avantajele necinstite pe care criminalul le-a obținut fâț] de cet]tenii care se supun legii, ci și pentru prevenirea unor viitoare crime asupra altor oameni. Mai mult, faptul c] cet]tenii care respect] legea accept] unele limit]ri ale libert]ții lor, pe care infractorii nu le accept], presupune c] cei dintâi au dorința de a inc]lca legea. Dar mulți cet
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de agonia sfârșitului dureros care se profileaz]. Chiar dac] scopul legii talionului este restrâns la cazuri în care r]ul este f]cut în mod intenționat, inc] mai exist] problemă referitoare la nivelul la care pedeapsă ar trebui s] imite crimă. Ar trebui criminalii uciși în aceeași manier] în care și-au ucis victimele? În orice caz, este imposibil de aplicat legea talionului în cazul mai multor r]uf]c]tori: hoțul f]r] bani, tâlharul f]r] dinți care îi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cel care realizeaz] fraud] fiscal] etc. În cazul în care, fiind conștienți de defectele legii talionului, retributiviștii inc] mai insist] că pedeapsa s] fie proporțional] cu gravitatea moral] a faptei comise, atunci aceast] condiție este îndeplinit] în momentul în care crimă este pedepsit] mai aspru decât infracțiunile mai puțin grave. Astfel, nu este nevoie de pedeapsă capital]. Din punctul de vedere al utilitariștilor, pedeapsa capital] poate fi justificat] dac] produce consecințe mai bune în momentul în care este supus] comparației cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
când a fost aplicat] și când nu a mai fost aplicat] pedeapsă capital]. Rezultatele nu demonstreaz] superioritatea pedepsei capitale în raport cu alte pedepse. Abordarea utilitarist] este respins] de c]tre cei care doresc s] accentueze valoarea vieților persoanelor nevinovate în cazul crimelor prin comparație cu cea a criminalilor care au comis aceast] fapt] în mod intenționat. Este sugerat faptul c] rezultatele comparației de mai sus nu relev] în mod decisiv superioritatea pedepsei capitale, iar în asemenea condiții este mai bine s] nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi superioar], atunci criminalii au fost executați f]r] a exista o necesitate în aceast] direcție. Dac], pe de alt] parte, este abolit] pedeapsă capital] și se dovedește a fi o pedeaps] superioar], atunci vor ap]rea victime colaterale ale crimei. Acest argument este ins] inacceptabil deoarece, unde exist] pedeaps] capital], este sigur faptul c] acei criminali condamnați la moarte vor fi uciși, dar în absență pedepsei capitale și în lumina experienței avute pan] în prezent exist] o mic] probabilitate a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unde exist] pedeaps] capital], este sigur faptul c] acei criminali condamnați la moarte vor fi uciși, dar în absență pedepsei capitale și în lumina experienței avute pan] în prezent exist] o mic] probabilitate a apariției mai multor victime nevinovate ale crimelor (Conway, 1974). În orice caz, exist] riscul pentru câteva persoane s] fie acuzate în mod greșit de crim] și s] fie executate în momentul în care exist] pedeapsă capital]. Acest argument trebuie adus în categoria celor împotriva pedepsei capitale. În
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a-i excepta de la pedeaps] pe cei care o comit în mod accidental sau care au o scuz]. Mai mult r]u social este cauzat de c]tre cei care comit infracțiunile involuntare, de exemplu, în accidente rutiere decât în crime premeditate. Dac] rolul legii penale este de a preveni r]ul social mai mult decât este de a pedepsi coruperea moral], trebuie ignorat statutul mental al r]uf]c]torului și toți aceștia ar trebui s] devin] subiecți ai tratamentului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fac] acest lucru, pentu o perioad] bun] de timp. Referințe: Coway, D.A., „Capital Punishment and Deterrence: Some Considerations în Dialogue Form”, Philosophy and Public Affairs, 3 (1974), 431-43. Harț, H.L.A., Punishment and Responsibility (Oxford: Clarendom Press, 1968). Wootton, B, Crime and the Criminal Law (London: Steven and Sons, 1981). Bibliografie suplimentar] Burhg, R.W.: ‘Do the gulity deserve punishment?’, Journal of Philosophy, 79 (1982), 193-210. Duff, R.A.: Trials and Punishments (Cambridge: Cambridge University Press, 1986). Honderich, Ț.: Punishment: The Suppoosed
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cal.: Wadsworth, 1973). Murphy, J.G.: Retribution, Justice and Therapy (Dordrecht: Reidel, 1979). Primoratz, I.: Justifying Legal Punishment (Atlantic Highlands: Humanities Press, 1989). Sprigge, T.L.S.: ‘A utilitarist reply to Dr. McCloskey’ Contemporary Utilitarism, ed. M.D. Bayles (New York: Doubleday, 1968). Ten, C.L.: Crime, Guilt, and Punishment: A Philosophical Introduction (Oxford: Clarendon Press, 1987). 33 Politică și problema „mâinilor murdare” C.A.J. COADY i. Introducere Politica a ridicat întotdeauna întreb]ri provocatoare despre scopul și autoritatea a ceea ce se înțelege a fi morală
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
R]zboi și pace”) Cei care se refer] la nevoile politicii, cel puțin de la Machiavelli încoace, au vorbit adesea nu numai despre riscuri necesare de o natur] aparent imoral], dar și despre necesitatea minciunilor, actelor de cruzime și chiar a crimelor. Ghidându-se dup] piesa lui Sartre cu același nume, filosofii moderni tind s] vorbeasc] despre necesitatea „mâinilor murdare” în politic], aceasta însemnând c] vocația pentru politic] oarecum le cere pe bun] dreptate celor care o practic] s] încalce importante standarde
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]spund] retragererii printr-o r]zbunare teribil] asupra poporului dumneavoastr], creând mii de victime colaterale. Retragerea treptat], ofer] totuși perspective bune pentru evitarea celor amintite mai sus, cu toate c] această înseamn] continuarea unui r]zboi nedrept și a crimelor pe care le presupune. În anumite cazuri, acesta este totuși cel mai bun lucru care poate fi f]cut, cu toate c], pornind de la premise neutilitariste, aceasta presupune un comportament imoral. Luați aminte c] nu este un simplu caz al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar trebui s] subliniem faptul c] modurile prin care politică poate afecta sensibilit]țile morale sunt variate, si c] unele nu pun probleme la fel de dramatice că cele invocate de paradigmă machiavelic]. Este una s] susții c] politică ar putea cere crime morale, si cu totul altceva s] insisți c] implic] un stil de viat] care nu permite anumite opțiuni morale atractive. Viața politic] poate însemna c] valorile și pl]cerile prieteniei, ale vietii de familie și ale anumitor forme de spontaneitate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
naturii lor. Persoanele care au opinii absolutiste în leg]tur] cu r]zboiul se numesc pacifiști. Ele cred c] r]zboiul nu este niciodat] justificat. Deși cei mai mulți dintre noi cred c] exist] un argument moral puternic împotriva violenței și a crimelor în r]zboi, pacifiștii sunt diferiți în comparație cu mulți dintre noi prin convingerea lor c] acest argument nu poate fi anulat și c] niciodat] nu se poate g]și o justificare moral] pentru r]zboi. Totuși, ca și realismul, pacifismul este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a pus punctul pe „i” în 1738, cînd a scris în importantă să lucrare Tratat asupra naturii umane c] morală este o problem] care ține de „sentiment, si nu de rațiune”: Luați orice acțiune care este recunoscut] ca fiind vicioas]: crimă cu premeditare, de exemplu. Examinați-o din toate punctele de vedere și uitați-v] dac] puteți g]și acel fapt sau existent] real] pe care o numiți viciu... N-o s]-l g]siți pan] în momentul în care o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi că cineva s] cread] cu adev]rât c] nimic nu este bine sau r]u. Aceasta ar implica, probabil, c] violul nu este nici un lucru bun, nici unul r]u; c] tortură nu este nici bun], nici rea; c] o crimă nu este nici bun], nici rea; și așa mai departe. Dac] toate aceste lucruri ar fi spuse la modul serios, si nu doar ca parte a unei discuții filosofice, ar fi un lucru extrem de alarmant. Ar însemna c] ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nici rea; și așa mai departe. Dac] toate aceste lucruri ar fi spuse la modul serios, si nu doar ca parte a unei discuții filosofice, ar fi un lucru extrem de alarmant. Ar însemna c] ei nu se opun violului, torturii, crimei, sau oric]rui alt lucru. Gândiți-v] ce ciudat ar fi. Nu i-ar afecta dac] lor li s-ar întâmpla aceste lucruri? Nimeni care nu a c]zut prad] unei patologii însp]imânt]toare n-ar putea s] aprobe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]