22,212 matches
-
prin sofism orice noțiune poate fi Îndoliată cu negația ei. Dar toate aceste reticențe se găsesc În Însăși esența clasicismului. Epimeteu nu face decît să le dezvăluie... (...Întreg universul Încape sub aripile unui fluture, cu condiția ca acesta să zboare fericit În soarele de amiază. Din nefericire ne dăm seama că timpul trece fără Întoarcere tocmai cînd vrem mai mult să-l reținem. Adevăratul dar de nuntă nu era cutia pe care mi-a adus-o Pandora, ci frumusețea femeii care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pare, că singurătatea Începe pustiind totul În urmă cum face Proteu... Toate acestea fac parte dintr-o ordine interioară ce mi-a devenit aici și mai limpede; și Înțeleg parcă mai bine nevoia grecilor de a ciopli marmura În statui fericite și de a nu trimite nici un argonaut să demistifice Hiperboreea, cum ar sta cineva În spatele coloanelor Parthenonului și ar șopti: nu credeți În puritatea acestor coloane... Mă uit, poate pentru ultima oară, cum cade Înserarea În golf. Contururile se dizolvă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de ceilalți doi mari mistici spanioli împreună cu care este de regulă menționat și sfântul basc: Tereza de Avila și, mai ales, Ioan al Crucii sunt studiați deopotrivă în calitate de scriitori. Numai că evocarea acestor nume, la care se întâlnesc în mod fericit vocația de om duhovnicesc și aceea de om al literelor, nu înseamnă recunoașterea automată a unui „scriitor” îndărătul unui mistic și viceversa. Iar cazul lui Ignațiu apare în acest sens cu atât mai problematic, cu cât scrierile sale cu greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
apăreau. Îmi spunea: „Când voi fi terminat de făcut cutare lucru, amintește-mi”. După ce termina, își amintea, dar spunea: „Acum avem de făcut altceva, dar când va fi gata, mai amintește-mi”. La întoarcerea sa, Părintele Nadal a fost foarte fericit să afle că lucrul era început și m-a trimis să-l cicălesc pe Părintele, repetându-mi de mai multe ori că prin nimic altceva n-ar fi putut face el mai mare bine Societății și că prin aceasta întemeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ARĂTAT STĂPÂNEI NOASTRE (NR. 299). Rugăciune. Obișnuita rugăciune pregătitoare 1. 219. Prima introducere este istorisirea, care aici va fi cum, după ce Cristos Și-a dat sufletul pe cruce și trupul a rămas despărțit de suflet, rămânând mereu unit cu dumnezeirea, fericitul suflet a coborât în iad, și el unit cu dumnezeirea; și scoțând de acolo sufletele drepților, și venind la mormânt, a înviat și i-a apărut binecuvântatei Sale Maici cu trup și suflet. 220. A doua introducere. Compunerea vizuală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
târziu, ușile fiind închise, și i-a spus Sfântului Toma: („Adu-ți degetul aici și vezi adevărul 2, și nu fi necredincios, ci credincios”). 3. Sfântul Toma a crezut, spunând: („Domnul meu și Dumnezeul meu!”); la aceasta, Cristos îi spune: („Fericiți cei care n-au văzut și au crezut!”). 306. DESPRE CEA DE-A OPTA APARIȚIE. IN. 21,1-17. 1. Primul. Isus le-a apărut la șapte dintre ucenicii Săi, care pescuiau și care toată noaptea nu prinseseră nimic; și, aruncând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
organizat și condus, în calitate de medic primar, servicii de Anatomie Patologică, inițial la Spitalul de Neuropsihiatrie „Socola“ și apoi la Spitalul „Sf. Spiridon“ din Iași. Cunoștințele de clinică obținute în perioada când a lucrat ca extern au fost completate în mod fericit, printr-un stagiu benevol efectuat în Clinica a III-a Medicală unde, sub conducerea renumitului acad. I. Enescu și sub îndrumarea directă a prof. dr. V. Tacu, a lucrat efectiv la patul bolnavului. Această pregătire complexă, multilaterală, i-a permis
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
asigurată. Asta explică remarca conducătorului tezei, făcută în ședința publică de susținere: „Toată viața mi-am dorit să scriu o carte despre Pierre Janet. N-am reușit și nu știu dacă o voi mai scrie. Dar teza Steluței mă face fericit, numele lui Janet, va fi cunoscut în România“. În calitate de conducător de doctorat (1977-1989) și-a adus contribuția la formarea a numeroși specialiști și din alte centre universitare. În perioada 1976-1981 a îndeplinit funcția de prorector al Universității „Al.I. Cuza
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
cu Valentin, se aruncară unul în brațele celuilalt și se sărutară ca în ziua de Dragobete. Erau tăcuți amândoi, lăsând visele să hoinărească nebune pe cărările iubirii. Ore întregi au mers înlănțuiți unul cu altul. Nimeni nu putea fi mai fericit de atât. Păreau că au atins țărmuri ce erau neatinse de gândirea umană. Ochii le străluceau a primăvară timpurie cu salcâmi și castani în floare, în timp ce glasul lor se pierdea în frânturi de cuvinte de dragoste. - Dragostea e ca un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
târziu. Nu ai cum să știi dacă tu vei fi victima acestei iubiri. Viața își face drum singură, iar destinul nu ai cum să-l cunoști. Cu aceste gânduri păși pentru prima oară singură în casa lui. E. Cea mai fericită zi! Astăzi este cea mai fericită zi! Astăzi m-am îndrăgostit. Da, m-am îndrăgostit. Nu așa ca o fetișoară căreia un băiat îi surprinde privirea sau îi istorisește cine știe ce poveste nebunească, nu așa cum se întâmplă în adolescență. Astăzi m-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dacă tu vei fi victima acestei iubiri. Viața își face drum singură, iar destinul nu ai cum să-l cunoști. Cu aceste gânduri păși pentru prima oară singură în casa lui. E. Cea mai fericită zi! Astăzi este cea mai fericită zi! Astăzi m-am îndrăgostit. Da, m-am îndrăgostit. Nu așa ca o fetișoară căreia un băiat îi surprinde privirea sau îi istorisește cine știe ce poveste nebunească, nu așa cum se întâmplă în adolescență. Astăzi m-am îndrăgostit și voi fi soția
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu mai era învăluită de aceeași aureolă de mister. Începea o nouă etapă în viața ei fără să fi fost binecuvântată de familia sa. Viața are un singur cântar, iar acel cântar este destinul. Vom vedea dacă iubirea te face fericit sau se poate transforma într-o durere. Iubirea naște iubire, iar ura naște ură. Așa își încheiase Carlina gândurile în dimineața aceea. Era prima dimineață dintr-un nou capitol din viața ei. F. Moarte, speranță și iubire Auzi o bătaie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tot mai multe îndoieli. De aici trecea la o stare fără limite, la o încredere de neimaginat. Își făcea visuri incredibile de viitor spunându-și că acest copil părăsit o să crească cu toată dragostea ei, și o să fie un copil fericit, mai mult decât alții și cu cele mai pure iubiri față de părinți săi. În sfârșit, miile de gânduri care își făceau drum dinspre inimă spre cap, începuseră să se stingă puțin câte puțin în somnul ce o cuprinse înspre ziuă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
IV Între ură și iubire Privea absentă pe fereastră, fără a remarca agitația străzii. Încerca să scape de coșmarul care o bântuia ca pe o chemare prefăcută că ar mai putea să mai fie cum fusese în anii din urmă, fericită. Își aminti de glasul lui catifelat și cald de altădată, de buchetele de flori pe care le primea din când în când și cât de importanți erau unul pentru altul. Inima îi tresăltă. Ochii căutau prin fereastră cerul senin. Buzele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Nu știu, nu știu, zise Carlina plângând. În următoarea clipă îl cuprinse cu ambele mâini și-l strânse la piept, sărutându-l părintește așa cum numai o mamă încercată de durere știe s-o facă. În următoarele secunde era atât de fericită și simțea că se topește de plăcere avându-l alături. Era atât de fericită că își găsise puterea de a zice: - Bine că nu ți s-a întâmplat nimic, nici o nenorocire și Slavă Domnului, zise cu glasul mai tare ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mâini și-l strânse la piept, sărutându-l părintește așa cum numai o mamă încercată de durere știe s-o facă. În următoarele secunde era atât de fericită și simțea că se topește de plăcere avându-l alături. Era atât de fericită că își găsise puterea de a zice: - Bine că nu ți s-a întâmplat nimic, nici o nenorocire și Slavă Domnului, zise cu glasul mai tare ca de obicei. Consideră că un înger te-a protejat și că a fost mereu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că era ca un cub de zahăr dulce, era neschimbată. Își aminti cu drag de stropii de soare ai iubirii părintești. Retrăi și descoperi viața aceea simplă, plăcută, plină de bucurie și voioșie care o făcea să fie fără griji, fericită ca atunci când oferim cuiva ceva. Ieși afară, și dădu drumul lacrimilor pe care le reținuse atâta timp, acestea țâșnind pe neașteptate, fierbinți și repezi ca sângele. Suspina așa cum suspină un copil atunci când i se ia jucăria preferată. Știa din capul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fum care dispare în aer. Carlina se implică pentru a doua oară cu gândul să-l salveze, ucigându-și toate speranțele de viitor cu bună știință. Când ești sărac vrei să fii bogat, iar când ești bogat vrei să fii fericit. Dar ea își propusese la modul cel mai serios salvarea unui suflet chinuit de alcool. Știa că face cel mai mare compromis. Îi plăcea viața, îi plăcea să aibă o structură sănătoasă, să dăruiască mai mult decât să primească. E.
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
alergând din toate părțile spre inimă. Dragostea biruise lupta cu ea, iar acum corpul ei fragil și delicat se supunea cedând centimetru cu centimetru. Își atârnă mâinile de gâtul lui simțindu-se ca și când ar fi câștigat o competiție. Era mai fericită, mult mai îndrăgostită, iar glasul ei vibra în frânturi de fraze zicând: - Te iubesc! Te iubesc și eu! Te iubesc așa de mult cum n-am mai iubit pe nimeni! Ea era cu sânii goi și cu părul desfăcut, părând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un început, are capitole și un final. - Da, inima răspunde pentru toate faptele făcute din dragoste. - Dragostea trebuie să curgă ca o dulce poezie, ca o rugăciune spusă din inimă, ca o sevă dulce și parfumată. Numai așa poți fi fericit. Când eram mic o auzeam pe mama oftând și zicând: „Unde ești tu dragostea mea, fericirea mea?” Iar eu îi spuneam: „Lasă mamă, când am să mă fac mare am să le caut și am să ți le aduc!” Ea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
hotărârea asta. - Mi se rupe sufletul că trebuie să-l las aici. Nu are decât doi ani și jumătate. Înțelegi? - Parcă eu nu știu! Dar gândește-te, dacă stăm în țară, când va fi mare nu o să fie nici el fericit. Trebuie să punem pe picioare o afacere și apoi vom fi împreună toți trei, sau poate patru, râse Alin. - Mai știi! Poate vine barza din nou. După ce vom rezolva problemele financiare vom veni în țară. Nu o să rămânem niciodată dincolo
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în acea perioadă de toate angoasele vieții oferindu-i cele mai normale condiții. Nimeni nu-i spusese mai bine și mai frumos ca ea povești cu prinți și prințese, făcându-i serile de catifea cu câte o poveste cu final fericit. Promisiunile părinților și sărutul lor îl ajutase să își păstreze liniștea din el. În fiecare zi primeau vești unii de la alții și îi trimiteau cu toată dragostea un suport solid material și financiar. După șapte ani de zile, din prestările
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bărbătească pentru a fi protejată. Dar de la acest lucru și până la căsătorie era mult. Era conștientă de faptul că Nicky îi arătase mult respect și o dragoste pe măsură, risipind chiar foarte mulți bani cu ea pentru a o face fericită. Era foarte mândră de el și chiar era îndrăgostită. Îl luă de după umăr, îl trase puțin spre ea până ce obrajii lor se atinseră, se sărutară și rămaseră îmbrățișați iubindu-se așa cum fac toți îndrăgostiți. - Îmi doream așa de mult să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aduse un buchet de flori comandat de Nicky, în secret. Întinse buchetul spre Julia oferindu-i-l împreună cu un sărut. Ea prinse o floricică din buchet, o desfoi agale jucânduse copilărește „mă iubește, nu mă iubește”, iar răspunsul o făcuse fericită. Nicky se gândea pentru prima oară făcând o comparație între Carmen și Julia. O găsi pe Julia mai frumoasă, mai blândă, mai înțelegătoare. Deschise ochii mari, o privi profund și zise: Eu sunt mulțumit, sunt captivat de ea. Bețișoarele parfumate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
izvor cu apă miraculoasă, vie. Mă ajută cel mai mult să îmi păstrez liniștea din mine. E o formă de a exprima tot ce simt și trăiesc, de a comunica stările mele și de a le transfigura. - Chiar mă face fericit să aud toate astea. Și cum zici că se numește cartea? - E un volum de poezii. Se intitulează „Regăsirea”. - Sună foarte bine, e perfect! - Sunt bucuroasă că mă reprezintă. Hai că am vorbit destul despre mine. Spune-mi tu ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]