22,212 matches
-
rămase insensibilă. - Da, am încercat să fiu cu cineva. Cu Leon. Aveam nevoie de cineva. De un spate acoperit. În străinătate aveam nevoie de cineva care să aibă grijă de mine. Să mă protejeze, să mă iubească. Doream să fiu fericită. Tot ce nu găseam la tine voiam să caut în altă parte. Îmi doream să fiu lângă un om care știe să ofere toate acestea iar eu la rândul meu să îi ofer liniște, stabilitate și relații conjugale normale. Din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
le dorise dintotdeauna. Toți erau ca o carte deschisă pe care dorea s-o citească o viață întreagă, iar trecutul ei avea să rămână învăluit în umbră, uitat de vreme, încetul-cu-încetul. Împlinirea copiilor o făcuse să se simtă cea mai fericită mamă și bunică. Ștersese toți anii de durere și tristețe din trecut. În pribegie, Carlina fusese ca în mijlocul naturii, acolo unde nu există favoriți pentru supraviețuire și totuși viața nu o lăsase să se piardă, ba mai mult, a premiat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ei, înviorându-le existența, iar somnul liniștit venea ușor și pe furiș. Viața îi părea frumoasă ca atunci când nu te mai saturi să privești stelele pe cer sau azurul unei dimineți care te încântă. Nu mai exista nici o mamă mai fericită ca ea. Vedea viața în miliarde de culori. Toate barierele de până atunci le frânse iar impedimentele care le întâlnise, acum erau un obstacol depășit. Făcuse față cu brio tuturor dificultăților. În zâmbet de amurg asfințise tot trecutul ei care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al cărui unic reprezentant la noi este Nae), ci pentru că mi s-a părut că filmul acesta nu este la fel de reușit ca E pericoloso sporgersi sau Filantropica, să zicem. Ceea ce îi reușea de minune lui Nae în filmele amintite mariajul fericit și „până la adânci bătrâneți” între filmul de autor și cel care aduce încasări mi s-a părut aici ezitant, imprecis, cu sincope ; un mariaj început sub cele mai bune auspicii (scenariu premiat, reputația soțului-regizor etc.) care eșuează după nici o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai important lucru din lume nu știu. Că nu e deloc așa. Cineastul care crede că filmele sunt atât de importante, încât devine obsedat de ele cade într-o mare greșeală, după părerea mea. în multe cazuri este o greșeală fericită, o felix culpa, admit. Restul e tăcere este atât de bine povestit, încât numai cineva scandalos de superficial vede doar povestea facerii primului film românesc. Mie mi se pare că Nae decodifică patternul complicat al oricărui început la români. Așa
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
spus : Am văzut în Filantropica uriașele oportunități de afaceri cinstite din România. Și mi-am spus : dacă așa e România acum, eu trebuie să fiu acolo. A venit, are mare succes, s-a căsătorit aici, are un copil, e foarte fericit... Dacă revezi Filantropica alături de acest om, înțelegi ce voia să spună, deși, la prima vedere, Filantropica ar trebui să descurajeze pe orice om de afaceri onest să vină în România. Vreau să spun doar că filmele lui Nae au proprietatea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Fellini Italia din filmele lui este a lui Fellini...) Pentru mine, realismul nu exclude deschiderea, nu se închide în mica felie de viață, ci, dimpotrivă, trimite la ceva ce este dincolo de toate acele detalii verificabile în care excela Balzac, rezonând fericit cu un timp care nu mai seamănă cu timpul pe care-l trăim noi astăzi altfel de ce am mai citi Tolstoi, Flaubert, Cehov ?... Altfel spus, dacă realismul ar fi doar un cod de bare (produs cu dată de expirare dincolo de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Dacă ești perspicace, citești logourile de pe microfoane, dar asta e la fel de simplu ca a desluși numerele blocurilor noaptea, din goana taxiurilor Reporterii ar trebui să poarte veste electrizante în culori diferite, ca să te prinzi din prima : verde praz ProTV ; albastru fericit Antene ; portocaliu TVR ; căcăniu OTV etc.) Primul cu care mă-ntâlnesc odată ajuns sus este Alexandru Bălănescu, nominalizat pentru coloana sonoră de la Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii. îi spun că am good vibes că o să câștige (ceea ce se și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
drept gramatică (replicabilă) ceea ce nu era, în fond, decât un stil (nereplicabil sau, în orice caz, nerecomandat să fie replicat !). Și totuși, au existat și excepții : Adela lui Mircea Veroiu, după romanul lui Ibrăileanu realizat în 1985 , este un exemplu fericit de lirism bine controlat, ce transpune intimitatea pudică a poveștii într-un stil perfect adecvat subiectului. în acest caz, mereu inspiratul de literatură Veroiu (care debutase în 1970, alături de Dan Pița, cu un film-în-tandem Nunta de piatră , ecranizare artistică a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la Iași, în 22 septembrie 1918, ce consacră ca instituție de stat Liceul de băieți „Cuza Vodă“. Prin noua să configurație, așezămîntul menit „să educe sufletul“ tineretului atras la cursuri și „să -i facă cunoscută știință“, urma a răspunde „situației fericite“ în care, „din margine de țară“, orașul Huși devenea „centrul vechii Moldove“, adică „cel mai apropiat oraș din țară în regiunea cuprinsă între orașele Chișinău, Bender și Cahul“. Prin reunirea elevilor basarabeni cu cei din partea apuseana a Prutului, structura de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Cuza Vodă” din Huși, cel care ne-a deschis căile către perspectivele largi ale cunoașterii și ale vieții, se cuvine mai întâi să aruncăm o privire de recunoștință spre ceea ce au fost oamenii acestor locuri cu mult înaintea noastră. O fericită coincidență face că tot anul acesta să se împlinească 520 de ani de la menționarea numelui localității Huși într un document ce poartă pecetea marelui domnitor al Moldovei, Ștefan cel Mare. Dar, că tot ce ține de multimilenara existența a poporului
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ai societății de mâine. Prețuind măreția și semnificația acestui eveniment, nu numai pentru școala care împlinește vârstă de 95 de ani de învățmânt liceal românesc, ci și pentru întreaga viață școlară și culturală a orașului, care întruchipează într-un mod fericit tradițiile trecutului, cu schimbările prezentului, mă simt fericită că am prilejul să urez Colegiului Național „Cuza Vodă” noi și depline succese pentru a-și duce la îndeplinire misiunea nobilă de a da țării cetățeni de valoare. Școala noastră își merită
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
acestui eveniment, nu numai pentru școala care împlinește vârstă de 95 de ani de învățmânt liceal românesc, ci și pentru întreaga viață școlară și culturală a orașului, care întruchipează într-un mod fericit tradițiile trecutului, cu schimbările prezentului, mă simt fericită că am prilejul să urez Colegiului Național „Cuza Vodă” noi și depline succese pentru a-și duce la îndeplinire misiunea nobilă de a da țării cetățeni de valoare. Școala noastră își merită această titulatura, dovadă fiind managementul performant și realizările
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
provincii, are un rol decisiv în transformarea Gimnaziului „Anastasie Panu” în Liceul de băieți „Cuza Vodă”. În expunerea de motive prezentată Senatului se specifică clar cauza acestei transformări: „mărețul act al unirii Basarabiei cu Patria-Mamă a creat orașului Huși situația fericită de a fi, din margine de țară, centrul vechei Moldave care cuprindea întreaga regiune a centrului Basarabiei. Cel mai apropiat oraș din țară în regiunea cuprinsă între orașele Chișinău, Bender și Cahul este Huși. El trebuie să servească întreaga populație
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
la noi o nouă primăvară. Cu o înzestrare însemnată de desenator, de portretist, cu evidente și remarcabile daruri pe tărâmul artei compoziției, cu o voință de înnoire ce poate fi dată de exemplu, Octav Angheluță ne apare astăzi că o fericită împletire de maturitate și de tinerețe sufletească.” Lucrări: Natură statică, Colț de atelier(expuse la Salonul oficial, acordândui-se premiul „Anastase Simu” în 1929), Autoportret, Peisaj din Câmpina (expuse la Salonul Oficial în 1930), După lucru (expusă la Salonul Oficial în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
plasat în 2002!). Atunci, împreună cu câțiva prieteni hușeni și scriitori care l-au însoțit, a ținut să viziteze ultima reședința hușeana, din apropierea actualei Case de Cultură care poartă numele altui hușean ilustru, marele actor Alexandru Giugaru. L-am văzut, atunci, fericit (ultima lui fericire!), ca reîntors în copilărie și adolescență. Studiile liceale sunt legate de Târgoviște și de Huși. La Târgoviște, i-a avut colegi pe viitorii mari prozatori Radu Petrescu și Mircea Horia Simionescu, împreuna creând fenomenul a ceea ce s-
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
din aură spirituală a Hușilor. Am în vedere albumul dedicat unui mare plastician al locului - Viorel Huși, album editat la centenarul nașterii: Pictorul și graficianul Viorel Huși. Centenar (1911-1972), București, Monitorul Oficial, 2012. Responsabilă cu alcătuirea acestui majestuos album, sub fericitul imbold al unei datorii filiale, împletit cu respectul pentru actul artistic, este plasticiana și muzeografa Aură Popescu - fiica artistului. La realizarea tehnică au contribuit mai multe instituții și colecționări particulari, dar autoarea și-a extins cercetările în arhive, în presa
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
răspuns mama. Poate-o să dăm cote mai mici de-acum, a mormăit tata, scoțîndu-și opincile înghețate. Focul ardea cu putere în sobă, mama i-a pus masa tatii, iar eu m-am băgat sub plapumă, sătul de marmeladă și fericit că a murit perceptorul. Așa gîndeam eu, că a murit perceptorul, de vreme ce zicea tata că poate-o să dăm cote mai mici. Și-mi mai amintesc o dimineață de Crăciun, cu fulgi mari, plutind încet spre mijlocul șoselei, unde ieșisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Lupu. Nu, mulțumesc! Păcat! zice inginerul Brăduț. Noi parcă am mai bea una. Ce zic tovarășii funcționari? întreabă el, privindu-și colegii. Un tovarăș funcționar te bagă undeva, răspunde Graur. Îl vezi, îmi zice Brăduț, s-a supărat, în loc să fie fericit și să facă el cafeaua, că i-a mai apărut un articol în revistă. Pe care nu-l citește nici dracu', mormăie Graur. Ești pesimist azi, tovarășu', zice Brăduț. Cîți s-au grămădit să ceară relații asupra articolului publicat luna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e adevărat tot ce a auzit, schimb casca dintr-o mînă în alta, înclin capul domol și zic: La revedere, doamnă. Mă întorc și ies. Am grijă să închid ușa încet, apoi pornesc pe culoar spre scări, cobor treptele repede, fericit, cu sufletul ușor, felicitîndu-mă în gînd că am reușit să fiu rău, așa cum îmi propun de multă vreme: să fiu rău cu cei care merită. Cîteva etaje mai jos, pe scări, mă întîlnesc cu Graur tocmai voia să intre pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că totul e bine, îmi amintesc cum Livia mi-a spus odată că, dacă faci dragoste dimineața, îți merge bine toată ziua, îi dau dreptate, mă bucur și mai mult că azi voi primi garsoniera și ies pe poarta combinatului, fericit nevoie mare. Leneșă, greoaie, deși are doar cîțiva pasageri, cursa pornește spre oraș. Doamne!, cît de încet merge... Niciodată nu am înghițit cu atîta nesaț distanța pînă la oraș. Niciodată nu am fost mai înfuriat că autobuzul merge așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
magnolie gata să se desfacă..." Dumnezeule!... Doamna Teona... Mi-a întins brațele și eu am lovit-o... Am ieșit din biroul ei triumfător, dar din clipa cînd am închis ușa cu grijă în urma mea, imediat ce am început să cobor scările fericit, un gînd m-a prins pentru o clipă; nu l-am înțeles atunci sau n-am vrut să-l înțeleg; gîndul rău și necruțător, ca un judecător suprem, s-a agățat de mine și mă pîndește, doar-doar va găsi clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din interes literar, să-i văd reacția, el fiind "administrație locală", dar acum primarul este acolo, la ședință. Nu-mi rămîne decît să plec, nu înainte de-a trece pe la grupul sanitar, să ies de-acolo mai liber și mai fericit... Totuși, zic eu, întorcîndu-mă spre blond, chiar nu știți nimic? Nici măcar nu bănuiți? Așa, să-mi dați o sugestie... Nu, surîde neputincios blondul. Scot portmoneul din buzunar și trag din el trei sute, punîndu-le pe birou, în fața lui, sperînd prostește în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o astfel de teamă. E important să aflu cine m-a tăiat, că doar nu s-or fi adunat cu toții să ia o hotărîre comună!... Acum, mulți sînt fericiți că nu-s în comitetul sindicatului și vor fi și mai fericiți dacă m-ar ști în altă întreprindere. Sînt cu toții de acord că e bine să se scrie lucrări literare inspirate din viața combinatului, dar lucrările astea să prezinte numai panoul de onoare un fel de viață de uzină văzută din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei, bănuindu-mă de multe ori că și eu sînt complice la cele petrecute. Așa s-a întîmplat la începutul anului, cînd m-am întîlnit cu un muncitor de la arzătoarele de gaz metan. Am vrut să-i urez an nou fericit, dar el m-a întîmpinat cu răceală: Nu credeam că și dumneavoastră, tovarășe inginer... Ce vrei să spui, nea Mircea?! m-am mirat eu. Dacă voiați un coniac, vi-l dădeam eu, că, zău!, mi-ar plăcea să stăm la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]