20,316 matches
-
poloneză ("Ciemność", 2 vol., Wydawnictwa Literacko-Naukowego, Cracovia, 1933; traducere de Stanisław Łukasik), italiană ("L’ombra che scende", Editrice La Capitale, Roma, 1945; traducere de Agnese Silvestri-Giorgi), franceză ("Effondrements", 3 vol., Editions en langues étrangères, București, 1956; traducere de Iosif Igiroșianu), maghiară ("Sötét évek", Állami irodalmi és Művészeti Kiadó, București, 1956; traducere de Ferenc Boros; reeditată în 1964 de Irodalmi Könyvkiadó din București), engleză ("Gathering Clouds", 3 vol., Foreign Language Publishing House, București, 1957; traducere publicată sub supravegherea autorului), germană ("Umdüsterung", 3
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
ca fiu al învățătorului Damaschin (1844-1915) și al Mariei Panaiot. A urmat școala primară la Topolovățu Mare, unde tatăl său fusese mutat și — deoarece pentru putea urma liceul trebuia să termine școala generală la o școală de stat — la Școala Maghiară din Fabric. Gimnaziul și liceul l-a făcut la Liceul Piarist din Timișoara, luându-și bacalaureatul în 1888. În continuare, beneficiind de o semibursă (150 florini) „Emanuil Gojdu”, a urmat dreptul, inițial la Debrețin, apoi la Universitatea din Budapesta, unde
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
istoric, colecționar de artă și mecena. A fost președinte-fondator al Societății de Arheologie și Istorie din Ungaria de Sud (Banat). Și-a donat prin testament Muzeului de Artă colecția sa de pictură, grafică și artă decorativă italiană, flamandă, germană, austriacă, maghiară și bănățeană. Bustul său a fost realizat de Béla Szakáts și dezvelit la 9 mai 2014. Inginer, director al Societății de Tramvaie Comunale Electrice și al Uzinei Electrice Comunale. În 1938 a inventat instalația de sudat șinele de tramvai la
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
la București prima expozitie a cărții, artelor plastice și grafice din Banat. Bustul său, donație a familiei Birou, a fost realizat de Romul Ladea și dezvelit la 3 august 2010. A fost un compozitor, pianist, muzicolog și folclorist de origine maghiară. În colaborare cu compozitorul Kodály Zoltán a realizat o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, în 12 volume. A compus 153 piese pentru pian și șase cvartete de coarde. Bustul său a fost realizat de
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
donație a familiei Birou, a fost realizat de Romul Ladea și dezvelit la 3 august 2010. A fost un compozitor, pianist, muzicolog și folclorist de origine maghiară. În colaborare cu compozitorul Kodály Zoltán a realizat o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, în 12 volume. A compus 153 piese pentru pian și șase cvartete de coarde. Bustul său a fost realizat de Péter Jecza în 1973 și dezvelit la 30 noiembrie 2009. Primar al Timișoarei, în
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Invazia Transcarpatiei a fost o operațiune militară a Armatei Regale Maghiare, care a avut loc între 15-18 martie 1939. În urma aceste operațiuni militare Carpato-Ucraina a fost încorporată în Regatul Maghiar până în toamna anului 1944, când a fost ocupată de către Armata Sovietică (în cadrul celui de Al II-lea Război Mondial). Regiunea Transcarpatia
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
Invazia Transcarpatiei a fost o operațiune militară a Armatei Regale Maghiare, care a avut loc între 15-18 martie 1939. În urma aceste operațiuni militare Carpato-Ucraina a fost încorporată în Regatul Maghiar până în toamna anului 1944, când a fost ocupată de către Armata Sovietică (în cadrul celui de Al II-lea Război Mondial). Regiunea Transcarpatia era anexat de Cehoslovacia în urma Tratatului de la Trianon în anul 1920. Cauzele conflictului din viitor poate să fie explicate
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
din două motive: în primul rând componența etnică era o sursă de conflict, regiunea fiind locuită mai ales de ruteni, în rândurile căruia era puternică agitația pentru dreptul de autodeterminare. O altă sursă de conflict era politica oficială a statului maghiar, care în epoca interbelică a continuat o politică externă revizionistă, a cărui scop era restabilirea integrală sau parțială a Ungariei Mare. Politica revizionistă a Regatului Maghiar a dus la rezultate mai întâi în față de statul cehoslovac. Când liderul Germaniei naziste
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
pentru dreptul de autodeterminare. O altă sursă de conflict era politica oficială a statului maghiar, care în epoca interbelică a continuat o politică externă revizionistă, a cărui scop era restabilirea integrală sau parțială a Ungariei Mare. Politica revizionistă a Regatului Maghiar a dus la rezultate mai întâi în față de statul cehoslovac. Când liderul Germaniei naziste, Adolf Hitler, în cadrul acordului de la München a atins scopul de a ocupa - sub recunoaște internațională - Regiunea Sudeților (o regiune locuită preponderent de germani), un paragraf a
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
a obligat pe conducerea de stat a Cehoslovaciei să ajunge la înțelegere cu Polonia și Ungaria, în ceea ce privește revendicările teritoriale ale țăriilor vecine. În urma tratativelor bilaterale, majoritatea regiunii Zaolzie (cu orașul Cieszyn) era transferat la Polonia. În contrar, tratativele cu delegațiunea maghiară la Komárno au fost eșuate. În final, conflictul era rezolvat prin primul arbitraj de la Viena, în cadrul căruia Ungaria a primit aproximativ 12 000 km² din partea sudică a țării, un teritoriu, care era locuit în majoritate de maghiari (59% conform recensâmăntului
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
căruia Ungaria a primit aproximativ 12 000 km² din partea sudică a țării, un teritoriu, care era locuit în majoritate de maghiari (59% conform recensâmăntului cehoslovac din 1930, iar 84% conform recensâmăntului maghiar din 1941.). În cadrul arbitrajului era transferat la Statul Maghiar partea sudică a Transcarpatiei - cu orașele Ujhorod ("Ungvár"), Muncaci ("Munkács") și Bereg ("Beregszász") - într-o zonă care era locuit preponderent de etnici maghiari, dar în orașele Ujhorod și Muncaci și în împrejurimea lor a existat și o minoritate rutenă semnificativă
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
maghiari, dar în orașele Ujhorod și Muncaci și în împrejurimea lor a existat și o minoritate rutenă semnificativă. Anexarea orașelor Ujhorod și Muncaci după un scurt timp a devenit o sursă de conflict între unele forțe politice din Cehoslovacia, guvernul maghiar și elita politică a rutenilor. Pentru a evita dezintegrarea statului, guvernul cehoslovac a asigurat autonomia Transcarpatiei, cu data de 9 octombrie 1938 numind un guvern autonom ruten, în fruntele cu Andrij Brodij. Însă la începutul anului 1939 era acuzat cu
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
timp, miliția a devenit armata de facto oficială a regiunii autonome. La 6 ianuarie 1939 o unitate militară cehoslovacă sub conducerea generalului Lev Prchala a pornit un atac împotriva orașului Munkács. Asediul era respins de către garnizoana militară orășenească și voluntari maghiari localnici (dintre apărători șapte persoane au fost ucis). Referindu-se la atacul de la Munkács, ambasadorul maghiar din Berlin, Döme Sztójay, a cerut suportul conducerii Germaniei pentru invazia maghiară a Transcarpatiei, explicate prin motive strategice (apărarea mai ușoară a orașelor Ungvár
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
unitate militară cehoslovacă sub conducerea generalului Lev Prchala a pornit un atac împotriva orașului Munkács. Asediul era respins de către garnizoana militară orășenească și voluntari maghiari localnici (dintre apărători șapte persoane au fost ucis). Referindu-se la atacul de la Munkács, ambasadorul maghiar din Berlin, Döme Sztójay, a cerut suportul conducerii Germaniei pentru invazia maghiară a Transcarpatiei, explicate prin motive strategice (apărarea mai ușoară a orașelor Ungvár și Munkács). Ambasadorul german din Budapesta, a înmânat la 11 martie răspunsul favorabil al guvernului german
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
împotriva orașului Munkács. Asediul era respins de către garnizoana militară orășenească și voluntari maghiari localnici (dintre apărători șapte persoane au fost ucis). Referindu-se la atacul de la Munkács, ambasadorul maghiar din Berlin, Döme Sztójay, a cerut suportul conducerii Germaniei pentru invazia maghiară a Transcarpatiei, explicate prin motive strategice (apărarea mai ușoară a orașelor Ungvár și Munkács). Ambasadorul german din Budapesta, a înmânat la 11 martie răspunsul favorabil al guvernului german. La 14 martie, garnizoanele maghiare la Ungvár și Munkács au pornit o
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
a cerut suportul conducerii Germaniei pentru invazia maghiară a Transcarpatiei, explicate prin motive strategice (apărarea mai ușoară a orașelor Ungvár și Munkács). Ambasadorul german din Budapesta, a înmânat la 11 martie răspunsul favorabil al guvernului german. La 14 martie, garnizoanele maghiare la Ungvár și Munkács au pornit o ofensivă pentru ocuparea unor localități strategice, aflate în împrejurimea celor două orașe. În urma atacului, șapte sate au fost ocupate, care mai târziu au devenit capete de pod pentru armata maghiară în ofensiva pentru
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
14 martie, garnizoanele maghiare la Ungvár și Munkács au pornit o ofensivă pentru ocuparea unor localități strategice, aflate în împrejurimea celor două orașe. În urma atacului, șapte sate au fost ocupate, care mai târziu au devenit capete de pod pentru armata maghiară în ofensiva pentru cucerirea Transcarpatiei. La data de 14 martie 1939 o grupare politică s slovacilor, în fruntele cu Jozef Tiso a proclamat independența Slovaciei. Ca un răspuns, guvernul lui Voloșin tot a proclamat independența Transcarpatiei, declarând pe orașul Hust
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
cehoslovac la Hust, care mai înainte a refuzat să retrage din oraș. Ca un rezultat al incidentului, mai mulți militanți au fost uciși, iar ostașii cehoslovaci au asigurat - temporar - pozițiile lor în Hust. La 15 martie dimineață a început ofensiva maghiară împotriva Transcarpatiei. Conform planului operațional, trei grupuri de armate au fost înființate, cu sediile la Munkács, Ungvár și Beregszász, iar cu supravegherea ofensivei a fost însărcinat generalul-maior Ferenc Szombathelyi (el mai târziu, între 1941-1944 a devenit șef de stat major
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
retras după lupte sporadice. În paralel, grupul din Ungvár a complicat în lupte violente cu armata regulară cehoslovace lângă satul Domaninci ("Alsódomonya", astăzi se constituie un cartier al orașului Ujhorod) și înaintarea lui a fost încetat. La 16 martie, Armata Maghiară a pornit atacul împotriva orașului Hust, care a devenit bătălia cea mai sângeroasă a conflictului, însâ trupele maghiare au reușit să obține controlul asupra localității. În acest timp batalionul 14 biciclist, sub comanda colonelului Károly Ungár a ocupat orașul Teceu
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
lângă satul Domaninci ("Alsódomonya", astăzi se constituie un cartier al orașului Ujhorod) și înaintarea lui a fost încetat. La 16 martie, Armata Maghiară a pornit atacul împotriva orașului Hust, care a devenit bătălia cea mai sângeroasă a conflictului, însâ trupele maghiare au reușit să obține controlul asupra localității. În acest timp batalionul 14 biciclist, sub comanda colonelului Károly Ungár a ocupat orașul Teceu Mare ("Técső"), iar după 114 de mile marș forțat, lângă Frasin a ajuns la granița Poloniei (colonelul Ungár
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
faptul aceasta). În paralel, grupul din Ungvár, obținând întăriri seminificative, a forțat pe unitățiile cehoslovace să se retrage din teritoriul Transcarpatiei, iar la 17 martie a ajuns la Pasul Ujok. La 18 martie, o unitate rutenă a atacat un regiment maghiar la Slatina, dar fără succes. După bătălia aceasta, majoritatea militanților au capitulat, iar mulți dintre ei au încercat să se retrage pe teritoriul Poloniei, dar au fost uciși în luptele cu grănicerii polonezi. La sfârșitul lunii martie, regentul Miklós Horthy
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
un număr asemănător de piese de teatru și nuvele, mai multe volume de povestiri scurte, poezie și nonfiction. Oates s-a nascut Lockport, New York. Este cel mai mare dintre cei trei copii ai Carolinei (născută Bush), o gospodina de origine maghiară, si a lui Frederic James Oates, un proiectant de scule. A fost crescută în spiritul religiei catolice dar este în prezent atee. Fratele ei, Fred Jr., s-a născut în 1943, și sora ei, Lynn Ann, care are o formă
Joyce Carol Oates () [Corola-website/Science/336607_a_337936]
-
Oradea făcea parte din teritoriul Transilvaniei de nord care a trecut în 1940 în administrația Ungariei sub numele magiar de Nagyvárad. În vara anului 1941 a avut loc deportarea din Nagyvárad a evreilor care înainte de 1919 nu au avut pașaport maghiar, sau care erau apatrizi. Aceștia au fost deportați în Ucraina și uciși în masacrul de Kamenetz-Podolsk, primul masacru de peste 10.000 de evrei din timpul războiului. Éva reamintește, în jurnalul ei în mod repetat de prietena ei de școală, Marta
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
printre acești deportați, menționând că aceștia au fost uciși. În primăvara anului 1944 armata germană a ocupat Ungaria și imediat a declanșat o nouă persecuție a evreilor. Această a fost organizată de Einsatzkommando-urile Eichmann, în cooperare cu autoritățile și miliția maghiară. Astfel în numai două luni și jumătate (27 aprilie- 11 iulie 1944), au fost deportați la Auschwitz 437.402 de Evrei în 147 trenuri. După o stopare temporară a deportărilor, alți 76.000 de evrei au fost trimiși în marșurile
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
au intrat în spitalul Evreiesc din oraș, si au extorsionat de la șeful comunității Evreiești Sándor Leitner livrarea de diverse bunuri. Pe 6 aprilie a început teroarea, SS-ul evacuând case cu forța pentru nevoile sale. La 18 aprilie membrii armatei maghiare Honvéd au început a se folosi de bunurile evreilor. La 30 aprilie a avut loc o întâlnire în Nagyvárad între secretarul de stat al Ministerului de interne, László Endre (1895-1946), Administrația municipală și căpitanul SS Theodor Dannecker. Primarul Dr. Istvan
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]