20,876 matches
-
Ferdinand “Hans” von Kluge (n. 30 octombrie 1882, Posen, Imperiul German - d. 17 august 1944, Metz, Franța) a fost un feldmareșal german în cel de-al Doilea Război Mondial. Von Kluge s-a născut în Posen într-o familie de militari prusaci. În timpul Primului Război Mondial a fost ofițer de stat major și în 1916 a participat la Bătălia de la Verdun. În 1936 a fost promovat la gradul de general-locotenent și în 1937 i s-a încredințat comanda Armatei a VI-a germană
Günther von Kluge () [Corola-website/Science/327962_a_329291]
-
fi duși la București, iar unul dintre ei (interpretat de Ion Finteșteanu) se simte dator să-i mulțumească lui Cristea afirmând că serata a fost foarte reușită, iar muzica și bufetul au fost excelente. În jurul unității au loc lupte între militarii germani și comuniștii înarmați, printre care se află și servitorul Matei. Nemții părăsesc bazele militare și se retrag în pădure, urmăriți fiind de comuniști. Cristea și Alexandra pleacă împreună cu o mașină. Cei care au venit să-l aducă cu mașina
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
un turc din mulțime a deschis focul asupra grecilor, ucigând un stegar grec. Soldații greci au intrat în panică și au deschis focul asupra cazărmii și a clădirilor guvernamentale. Aproximativ 300-400 turci și cam 100 de greci (dintre care 2 militari) au fost uciși sau răniți în prima zi a debarcării. Debarcările armatei elene au fost evenimentul declanșator al Războiului de Independență al Turciei și au fost marcate de preluarea conducerii naționaliștilor turci de către Mustafa Kemal, care a ajuns la Samsun
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
abandoneze orașul și să se retragă. Forțele turce s-au dedat la masacrarea refugiaților armeni, care ajunseseeră aici după ce scăpaseră de atacurile turcilor din timpul Genocidului Armean. Retragerea controversată a francezilor și masacrarea armenilor care a avut loc sub ochii militarilor Parisului avea să fie numită mai apoi „Afacerea Maraș”. După capitularea Imperiului Otoman în fața Aliaților în octombrie 1918, orașul Marash a trecut sub ocupația reunită a armatelor britanice și franceze (cea din urmă compusă în special din voluntari armeni din
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
60 și la începutul anilor '70. Este cunoscut pentru faptul că nu folosea alți oameni pentru a își procura drogurile, ci cumpara heroina direct de la sursa sa din Golden Triangle. Lucas a declarat că a folosit la transportarea heroinei sicriele militarilor americani decedați, dar aceasta declarație a fost infirmată de asociatul său din Asia de Sud, Leslie "Ike" Atkinson. Cariera sa a fost ilustrată in filmul „American Gangster” (2007). Leroy Antonio "Nicky" Barnes (n. 15 octombrie 1933) este un fost lord al drogurilor
Baron al drogurilor () [Corola-website/Science/327099_a_328428]
-
turci. Garnizoana franceză din Urfa a rezistat două luni atacurilor turcilor până când, în urma unor negocieri, a părăsit orașul după ce i s-a garantat traversarea în siguranță a regiunii controlate de revoluționarii turci. Turcii nu și-au respectat însă angajamentele, iar militarii francezi au fost masacrați după ce au căzut într-o ambuscadă oraganizată de naționaliști pe drumul de retragere. Orașul Urfa a fost ocupat de armata franceză în toamna anului 1919, Parisul dorind să incorporeze această regiune a Imperiului Otoman în Siria
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
forțele turce s-au mobilizat și au asediat orașul pe 9 februarie. Insurecția a fost declanșată într-un moment în care forțele naționale turce urmau să se implice și în luptele pentru apărarea Marașului. Garnizoana franceză formată din 473 de militari (soldați senegalezi și algerieni ai trupelor coloniale și armeni din Legiunea franco-armeană) a opus o rezistență puternică atacurilor naționaliștilor turci și kurzi timp de 61 de zile. pe 7 aprilie, comandantul francez Hauger, luând în considerație faptul că rezervele de
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
Hauger, luând în considerație faptul că rezervele de alimente și muniție ale unității sale erau aproape complet epuizate, a încercat să negocieze o încetare a focului. Hauger a cerut în schimbul predării orașului ca turcii să permită plecarea în siguranța a militarilor săi și să garanteze securitatea populației creștine din oraș. Ali Bey a acceptat să se întâlnească cu maiorul Hauger pe un pod din apropierea spitalului american. Termenii acordului de încetare a focului au fost negociați în prezența căpitanului francez Sajous și
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
se întâlnească cu maiorul Hauger pe un pod din apropierea spitalului american. Termenii acordului de încetare a focului au fost negociați în prezența căpitanului francez Sajous și a doctorului armean. Hauger a cerut, iar Ali Bey a fost de acord, ca militarii francezi să părăsească orașul cu toate armele din dotare și să li se asigure securitatea deplasării până într-o zonă aflată sub controlul forțelor Parisului. Hauger a mai cerut ca Ali Bey să accepte ca 10 notabilități locale să însoțească
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
zonă o ambuscadă, plasându-și trăgătorii pe creste. Jandarmii care îi însoțeau pe francezi se pare că nu cunoșteau nimic despre ambuscadă. Hauger a încercat în zadar să negocieze o capitulare a soldaților săi. Lupta a continuat până aproape toți militarii francezi, inclusiv Hauger, au murit. Doar câțiva dintre francezi au reușit să spargă încercuirea și au ajuns în siguranță la Arab Punar. Ali Bey avea să justifice mai târziu masacrul afirmând că francezii au fost atacați doar după ce atacaseră în
Bătălia de la Urfa () [Corola-website/Science/327262_a_328591]
-
fi urmat să trimită prințul Jeremi Wiśniowiecki. Forțele lui Stefan erau compuse din două companii de dragoni, o unitate de infanterie (mercenari străini) și 11 companii de cavalerie (aproximativ 1.150 soldați) dintre care una de husari de elită. Restul militarilor erau cazaci înregistrați. Dacă grosul forțelor lui Stefan urmau să se deplaseze pe jos, un alt grup a fost trimis cu bărcile pe Nipru. Acest grup de 4.000 de soldați aflat sub comanda colonelui (polcovnicului) Mihailo Kricevski, era compus
Bătălia de la Żółte Wody () [Corola-website/Science/327315_a_328644]
-
Carrillo a fost ales consilier pentru ordinea publică a Consiliului de Apărare a Madridului, consiliu care avea puterea supremă în Madridul ocupat, după ce guvernul părăsise capitala. În timpul mandatului lui Carillo, mai multe mii de persoane închise, atât civili cât și militari, inclusiv femei și copii, au fost ucise de către grupuri comuniste în masacrul de la Paracuellos, la Paracuellos del Jarama și Torrejón de Ardoz (cel mai mare masacru care a fost comis în sectorul republican în timpul Războiului Civil Spaniol), morții fiind apoi
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
de la Teheran (28 noiembrie - 1 decembrie 1943): Franklin Delano Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Visarionovici Stalin. În august 1944, situația armatelor germane și române pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial era dezastruoasă. Frontul era rupt, diviziile hărțuite, iar militarii români nu mai voiau să lupte. Armata Sovietică intrase deja pe teritoriul României, iar generalul german Johannes Friessner (Sergiu Nicolaescu) plănuia retragerea armatelor pe linia Nămoloasa-Focșani-Brăila. Rapoartele sale trimise lui Adolf Hitler (Jürgen Lederer) și lui Joachim von Ribbentrop rămăseseră
Începutul adevărului () [Corola-website/Science/327366_a_328695]
-
în 1974 - când a fost și iluminat artificial, ulterior această facilitate lipsind pentru multă vreme. Construirea a fost încredințată "Trustului de Construcții Hidroenergetice București", la activitate participând aproximativ 120 de lucrători, din care 60-70 angajați civili din partea trustului și restul - militari geniști. Sediul coloniei de lucru a fost stabilit în "Căldarea Mioarelor". Din păcate pe parcursul activității au fost și victime umane.
Tunelul Capra–Bâlea Lac () [Corola-website/Science/330603_a_331932]
-
conduse de căpitanul Vasile Teodoreanu (Nistor Teodorescu după alte surse) uciși pentru controlul acestui drum, la poalele estice ale muntelui a fost ridicat un monument. O cruce veche din piatră marchează poiana în care odihnesc laolaltă în pământ sute de militari. Există intenții legate de finalizarea modernizării integrale a drumului, în cadrul unui proiect național care prevede refacerea mai multor drumuri din zonele cu potențial turistic. Acestea s-au materializat cu predilecție în partea de est, unde se speră finalizarea asfaltării până la
Drumul Talienilor () [Corola-website/Science/330654_a_331983]
-
unul din cei mai buni specialiști în domeniul războiului de gherilă, evidențiindu-se în campania africană din Primul Război Mondial în calitate de comandant al forțelor militare coloniale germane. S-a născut în Saarlouis, în landul german Saarland, într-o familie de militari și a fost instruit ca ofițer de artilerie, avansând în cariera militară ca locotenent în 1889 și ca locotenent-major în 1895. În 1900 a participat la înăbușirea răscoalei boxerilor din China, apoi a fost comandantul unui pluton de infanterie în
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
albinelor”, din cauza atacurilor unor roiuri de albine sălbatice, deranjate de zgomotul luptei. Aici Paul von Lettow-Vorbeck a obținut prima victorie importantă, rezultatele ei fiind pe de-a dreptul impresionante: britanicii au pierdut 847 de oameni, pe când germanii doar 144 de militari, deznodământul final fiind asigurat de contraatacul realizat de două companii de askari, ceea ce demonstra încă o dată capacitatea combativă înaltă și moralul ridicat al acestor trupe, asigurate în primul rând de comandantul acestor detașamente. Au urmat 18 luni grele de rezistență
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
est, în spatele liniilor rusești. Deși ofensiva rusă din 1916 i-a luat prins surprindere pe germani și austrieci, comunicațiile și logistică slabă i-a împiedicat pe ruși să profite pe deplin de situația lor. Un total de 2 milioane de militari polonezi au luptat cu armatele celor trei puteri de ocupație, si circa 450.000 au murit. Câteva sute de mii de civili polonezi au fost mutați în lagăre de muncă în Germania, iar 800.000 de oameni au fost deportați
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
est, în spatele liniilor rusești. Deși ofensiva rusă din 1916 i-a luat prins surprindere pe germani și austrieci, comunicațiile și logistica slabă i-a impiedicat pe ruși să profite pe deplin de situația lor. Un total de 2 milioane de militari polonezi au luptat cu armatele celor trei puteri de ocupație, și circa 450.000 au murit. Câteva sute de mii de civili polonezi au fost mutați în lagăre de muncă în Germania. Strategiile de retragere a ambelor părți a lăsat
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
fost de a legitima în continuare guvernarea lui Henric, dar în mai puțin de un an de la încoronarea sa, Henric a fugit din Polonia pentru a-l urma pe fratele său, Carol al IX-lea, ca rege al Franței. Un militar pe plan intern, Transilvăneanul Ștefan Báthory (1576 - 1586) se număra printre cei câțiva regi aleși care erau apreciați. În timpul Războiului Livonian (1558 - 1582), lupta între Ivan cel Groaznic al Rusiei și Comunitatea polono-lituaniană, Pskov a fost asediat de forțele poloneze
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
constituie armata terestră a Armatei Naționale a Republicii Moldova. A fost formată după destrămarea Uniunii Sovietice, în 1992. La începutul anului 1994, forțele terestre din cadrul Armatei Naționale (din cadrul Ministerului Apărării) constau din 9,800 de militari, organizați în trei brigăzi motorizate, o brigadă de artilerie, și un batalion de recunoaștere/atac. Echipamentul său era constituit din 56 de rachete balistice, 77 TBT-uri și 67 transportatoare ușoare; 18 tractate de artilerie de 122 mm, 53 de
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
Republica Moldova a primit o cantitate de armament din fostele stocuri sovietice menținute pe teritoriul republicii, precum și cantități nedeterminate de arme provenite din România, în special în timpul luptelor din Transnistria. În anii 2006 - 2007, armata a fost redusă până la 5,710 militari, inclusiv trei brigăzi motorizate, o brigadă de artilerie, o brigadă independentă și un batalion de geniști, plus o unitate de pază independentă. Echipamentul includea 44 BMD-1, și 266 TBT-uri, inclusiv 91 BTR-60, precum și 227 de piese de artilerie. În
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
independentă și un batalion de geniști, plus o unitate de pază independentă. Echipamentul includea 44 BMD-1, și 266 TBT-uri, inclusiv 91 BTR-60, precum și 227 de piese de artilerie. În 2010, armata a fost redusă din nou până la 5,148 militari (3,176 de militari profesioniști și 1,981 militari în termen), plus 2,379 de paramilitari. Forța de rezervă este constituită din 66.000 de soldați. Echipamentul include 44 AIFV-uri, 164 TBT-uri, 148 piese de artilerie, 117 rachete
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
de geniști, plus o unitate de pază independentă. Echipamentul includea 44 BMD-1, și 266 TBT-uri, inclusiv 91 BTR-60, precum și 227 de piese de artilerie. În 2010, armata a fost redusă din nou până la 5,148 militari (3,176 de militari profesioniști și 1,981 militari în termen), plus 2,379 de paramilitari. Forța de rezervă este constituită din 66.000 de soldați. Echipamentul include 44 AIFV-uri, 164 TBT-uri, 148 piese de artilerie, 117 rachete antitanc, peste 140 de
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
de pază independentă. Echipamentul includea 44 BMD-1, și 266 TBT-uri, inclusiv 91 BTR-60, precum și 227 de piese de artilerie. În 2010, armata a fost redusă din nou până la 5,148 militari (3,176 de militari profesioniști și 1,981 militari în termen), plus 2,379 de paramilitari. Forța de rezervă este constituită din 66.000 de soldați. Echipamentul include 44 AIFV-uri, 164 TBT-uri, 148 piese de artilerie, 117 rachete antitanc, peste 140 de arme fără recul, 36 de
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]