20,850 matches
-
numele lui Dietrich, creând astfel o ramură minoră a familiei de Wettin. Această ramură se va stinge odată cu moartea fiului lui Dietrich, Frederic Tuta, din 1291. Ulterior, Landsberg a fost vândut către casa de Ascania. Dietrich a murit în 1285. Mormântul său este localizat în Seußlitz, astăzi parte a orașului Nünchritz. În 1258, Dietrich s-a căsătorit cu Elena de Brandenburg (d. 1304), una dintre fiicele markgrafului Ioan I de Brandenburg. Cu Elena, el a avut trei copii:
Dietrich de Landsberg () [Corola-website/Science/328562_a_329891]
-
și a Luzaciei Inferioare. Paralizat în urma unui fulger din 1321, Frederic a murit la 16 noiembrie 1323 la Eisenach. Osemintele sale au fost ulterior strămutate la castelul Grimmenstein din Gotha, iar după demolarea acestuia în castelul Friedenstein; cu toate acestea, mormântul lui a fost edificat în Reinhardsbrunn. and after her death he married Elizabeth of Arnshaugk, the daughter of his stepmother, in 1303. Only two children survived him, Elizabeth, who was married to Henry II, Landgrave of Hesse, in 1322, and
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
a fost prins, ca urmare a perfidiei episcopului Adalberon, și trimis împreună cu cel de al doilea fiu al său, Ludovic ca prizonieri ai lui Hugo, în Orléans, unde el a murit după puțină vreme, în sau înainte de 993. În 1666, mormântul lui Carol a fost descoperit în basilica Sfântului Servatius din Maastricht. Se pare că trupul săuar fi fost îngropat acolo abia în 1001, însă aceasta nu trebuie să coincidă cu data morții sale, așa cum presupun unii istorici. Carol s-a
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
orizont Blatnica-Mikulčice” obiecte metalice care combină elemente ale culturilor avare și carolingiene din secolul al VIII-lea. De asemenea, a crescut numărul cazurilor de înhumare sub influența atât a ritualurilor de înmormântare avare și carolingiene. Au fost descoperite săbii în mormintele „Blatnica-Mikulčice”, ceea ce demonstrează o schimbare a tacticilor militare caracteristice popoarelor nomade cu cele ale cavaleriei de tip occidental. Au fost descoperite ruinele unor fortificații datate în jurul anului 800, cu ziduri de apărare din bușteni și pământ sau piatră fără mortar
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
mult de 40 de cimitire și 18 fortificații care au fost datate în perioada 800 - 1100. Cele mai multe cimitire transilvănene de secol IX aparțin așa-numitului „grup Mediaș” . Aceste necropole sunt caracterizate prin predominanța ritualurilor de incinerare (Brateiu, Dăbâca, Șeica Mică. Mormintele de înhumare din aceleași cimitire pot fi cauzate de diferențele etnice, religioase, sociale sau cronologice. Totuși, acestea sunt puține în comparație cu cele de incinerare: 89% dintre cele 135 de morminte de descoperite la Ocna Sibiului de exemplu sunt ale ritualurilor de
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
sunt caracterizate prin predominanța ritualurilor de incinerare (Brateiu, Dăbâca, Șeica Mică. Mormintele de înhumare din aceleași cimitire pot fi cauzate de diferențele etnice, religioase, sociale sau cronologice. Totuși, acestea sunt puține în comparație cu cele de incinerare: 89% dintre cele 135 de morminte de descoperite la Ocna Sibiului de exemplu sunt ale ritualurilor de incinerare. În norD-vestul Transilvaniei, necropolele „grupului Nușfalau-Someșeni” aparțin de asemenea ritualului incinerării, dar aici cenușa este îngropată sub tumuli în loc să fie depozitate în urne funerare. Există un al treilea
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
câteva locuri, datarea lor ca fiind de secol IX este incertă. De exemplu, în cazul cetății Dăbâca, au fost descoperite patru pandantive în formă de clopot cu analogii în situri din Austria, Bulgaria și Polonia date între 975 și 1050 . Mormintele primei generații de unguri care s-au așezat în Bazinul Panonic pot fi identificate cu relativă ușurință, dar mai puțin de 10 cimitire care pot fi atribuite cu siguranță ungurilor, au putut fi excavate în stepele nord-pontice. Cele mai multe cimitire maghiare
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
care s-au așezat în Bazinul Panonic pot fi identificate cu relativă ușurință, dar mai puțin de 10 cimitire care pot fi atribuite cu siguranță ungurilor, au putut fi excavate în stepele nord-pontice. Cele mai multe cimitire maghiare conțin 25 - 30 de morminte de înhumare, dar au existat numeroase înhumări solitare. Adulții bărbați (uneori și femei și copii) au fost îngropați cu harnașamente de cai sau părți ale cadavrelor cailor lor, ori unele obiecte care simbolizau cai. În astfel de morminte se găsesc
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
30 de morminte de înhumare, dar au existat numeroase înhumări solitare. Adulții bărbați (uneori și femei și copii) au fost îngropați cu harnașamente de cai sau părți ale cadavrelor cailor lor, ori unele obiecte care simbolizau cai. În astfel de morminte se găsesc centuri bogat decorate, tolbe din piele cu ornamente metalice, scări de călărie în formă de pară și alte obiecte metalice. Multe dintre aceste obiecte au analogii strânse cu cele ale culturii multietnice „Saltovo-Mayaki” ale stepelor pontice . Cele mai multe cimitire
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
după cucerirea maghiară, în Bazinul Panonic s-a răspândit o nouă cultură de sinteză, „cultura Bijelo Brdo”, caracterizată prin bijuterii cu forme specifice. O caracteristică a acestei ultime culturi este lipsa obiectelor care să facă vreo legătură cu caii în mormintele descoperite. Cele mai timpurii situri ale curturii Bijelo Brdo au fost datate cu ajutorul monedelor descoperite ca fiind din timpul domniei împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenet, adică pe la mijlocul secolului al X-lea. Cimitire timpurii ale acestei culturi au fost descoperite
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
identificare primelor două cursuri de apă ca fiind Niprul și Bugul de Sud nu este acceptată în mod unanim de istorici, ultimele trei nume se referă aproape fără îndoială la Nistru, Prut și Siret. În această regiune vastă, cele trei morminte descoperite la Suboți pe râul Adiamka (dintre care unul al unui bărbat care a fost îngropat cu picioarele și capul unui cal) sunt atribuite ungurilor și sunt datate mai înainte de invazia Bazinului Panonic However, these tombs may as well be
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
și alți autori contemporani i-au descris pe unguri ca fiind un popor de războinici nomazi. Împăratul Leon Filozoful a remarcat importanța pe care o aveau acțiunile cavaleriei în tactica militară a ungurilor. Analizele făcute craniilor de cai găsite în mormintele războinicilor unguri nu au descoperit diferențe semnificative între acești cai și cei din rasele vest-europene. Regino din Prüm îi descrie pe unguri ca nefiind cunoscători ai tehnicilor de luptă în formație corp la corp sau de asediu ale fortificațiilor, dar
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
corp sau de asediu ale fortificațiilor, dar admite că ei erau arcași foarte buni. Cercetările arheologice au confirmat că arcul compozit era principala armă a ungurilor. Războinicii maghiari mai foloseau și săbii scurte curbate, astfel de arme fiind descoperite în morminte din timpul „descălecatului” maghiar. Regino din Prüm a notat de asemenea tactica războinicilor maghiari, care se prefăceau că se retrag, numai pentru ca să contraatace inamicul care pornea dezordonat în urmărire. Martorii invaziilor maghiare au subliniat sălbăticia ungurilor, care obișnuiau să îi
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
a dus în final la imperiului acestora din urmă . Ungurii au păstrat nelocuite în scopuri defensive o serie de „mărci” ("gyepű") în zonele de frontieră. Războinicii maghiari au păstrat o serie de avananvposturi la este de Munții Carpați, după cum demonstrează mormintele datate ca fiind de secol X, descoperite la Krilos (Ucraina), Przemyśl, Sudova Vyshnia (Polonia), Grozești, Probota și în cartierul Tei (București) (România). Teama pe care o resimțeau ungurii față de vecinii lor estici, pecenegii, este demonstrată de rapotrul lui Constantin al
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
au opus unei inițiative de numire a unui pod din Slovacia în amintirea sa, motivând că a fost asociat Mișcării legionare. Ulterior, "MAE" a remis (în 28 august 2015) un comunicat în care recunoaște că a greșit în acest caz. Mormântul lui Ion Șiugariu se află în Cimitirul eroilor români din Zvolen, Slovacia, unde a fost reînhumat după 1958. În localitatea natală există Casa Memorială a poetului Ion Șiugariu. De asemenea, școala gimnazială din localitate poartă numele poetului-erou.
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]
-
a localizat această regiune la est de capitala Volga-Kama Bolghar . Există o teorie conform căreia maghiarii s-au mutat în această zonă dintr-un "urheimat" nordic, după care au continuat deplasarea spre sud. În Bașkiria, descoperirile arheologice din 150 de morminte din secolul al VIII-lea - al IX-lea din regiunea Volga-Kama au confirmat prezența strămoșilor ungurilor în zonă.. Cercetările lingvistice și toponimele sugerează că maghiarii au venit în contact cu bulgarii de pe Volga în regiunea Volga-Kama după anul 680. Alți
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
Balcic”, tot “realismul socialist” fiind un episod nesemnificativ. Valeriu Pantazi avea un crez: Valeriu Pantazi a decedat pe 25 iulie 2015 după o lungă suferință și a fost înmormântat pe 28 iulie în Cimitirul Străulești 2 pe Aleea Scriitorilor, lângă mormântul poetului Mihai Elin. Valeriu Pantazi a scris de-a lungul carierei 6 cărți, după cum urmează: Valeriu Pantazi a devenit și subiect de roman. George Colpit a descris în romanul său „"Nebunul"”, editat în anul 1912 (ISBN 978-606-92963-8-7) viața aventuroasă și
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
buzduganul pentru a-l lovi așa cum făcuse cu ani în urmă și cu tatăl său. În acel moment, fostul căpitan de oști scoate sabia și îl lovește cu ea pe boier drept în moalele capului, apoi îi târăște cadavrul pe mormântul lui Ionașcu. În acest timp, șoimăreștenii îi atacă pe dragonii polonezi care-l însoțeau pe boier și îi ucid, dau foc curții boierești sub privirile Magdei și a soțului ei care sunt alungați din sat, iar apoi ară cu plugurile
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Național Țărănesc. A murit decimat de enterită dizenteriformă după patru luni de detenție și a fost îngropat într-un loc necunoscut. A fost privat până și de dreptul elementar creștinesc, de a avea parte de rugăciunile prohodului și de un mormânt cu cruce la căpătâi. În memoria sa, din inițiativa lui Mircea-Dimitrie Rațiu a fost realizat un basorelief din bronz al Dr. Liviu Cigăreanu (sculptori: Cornel Vana și Ovidiu Guleș), care împreună cu o placă comemorativă au fost așezate pe fațada Colegiului
Liviu Cigăreanu () [Corola-website/Science/328790_a_330119]
-
Timotei Cipariu nr. 2. Datorită opoziției actualilor proprietari ai casei, acest lucru nu s-a putut realiza deocamdată. În parcela rezervată membrilor familiei Rațiu din cimitirul Bisericii Rățeștilor din Turda-Veche (Cimitirul Central), lângă soția sa, așteaptă încă un loc de mormânt gol, cel al martirului Liviu Cigăreanu.
Liviu Cigăreanu () [Corola-website/Science/328790_a_330119]
-
chiar unui Rațiu așa ceva?! S-a repatriat împreună cu soția în orașul natal Turda în anul 2007, împlinind vechiul legământ al familiei Rațiu de a reveni în Ardealul strămoșilor. După revenirea în țară, deși grav bolnav, s-a implicat în refacerea mormintelor familiei, ridicarea a trei noi monumente ctitorilor bisericii familiale din Turda Veche, reașezarea pisaniei, edificarea unui monument și dezvelirea unei plăci în memoria lui Basiliu Rațiu la Blaj. Este înmormântat în parcela familiei din Cimitirul Central, Turda Veche.
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
al II-lea. După moartea sa, a fost zeificat că Pakal și s-a spus că putea comunica cu urmașii săi. Pakal a fost îngropat în Templul Inscripțiilor. Deși Palenque a fost examinat de către arheologi înainte, secretul de a deschide mormântul său, închis cu o lespede de piatră, a fost descoperit de arheologul mexican Alberto Ruz în 1948. A fost nevoie de patru ani pentru a șterge molozul de la scară care duce în jos la mormântul lui Pakal, dar a fost
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]
-
înainte, secretul de a deschide mormântul său, închis cu o lespede de piatră, a fost descoperit de arheologul mexican Alberto Ruz în 1948. A fost nevoie de patru ani pentru a șterge molozul de la scară care duce în jos la mormântul lui Pakal, dar a fost în cele din urmă descoperit în anul 1952 . Rămășițele sale scheletice încă zac în sicriu, purtând o mască de jad și coliere cu șiraguri de mărgele, înconjurat de sculpturi și reliefuri care descriu trecerea domnitorului
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]
-
mască de jad și coliere cu șiraguri de mărgele, înconjurat de sculpturi și reliefuri care descriu trecerea domnitorului la divinitate și cifrele din mitologia Maya. Urme de pigment arată că aceste culoare au fost odată pictate. Faptul că oasele din cadrul mormântului sunt într-adevăr cele ale Pakal însuși este în curs de dezbatere, datorită faptului că analiza de uzură a dințiilor scheletul plasează vârstă morții proprietarului la 40 de ani, mai tânăr decât Pakal . Epigrafiștii insist că inscripțiile de pe mormânt indică
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]
-
din cadrul mormântului sunt într-adevăr cele ale Pakal însuși este în curs de dezbatere, datorită faptului că analiza de uzură a dințiilor scheletul plasează vârstă morții proprietarului la 40 de ani, mai tânăr decât Pakal . Epigrafiștii insist că inscripțiile de pe mormânt indică faptul că acesta este intr-adevar Pakal K'inich Janaab "înmormântat în cadrul, si ca el a murit la vârsta de 80 ani. Unii cred că simbolurile se referă la două persoane cu același nume sau că o metodă neobișnuită
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]