21,807 matches
-
CRC, 1992, 6; Romanița Constantinescu, Crepuscul duminical, RL, 1992, 33; Țeposu, Istoria, 104; Ioana Pârvulescu, Poezia cu ispite și regrete, RL, 1994, 34; Milea, Sub semnul, 149-151; Bucur, Poeți optzeciști, 49-50; Daniel Corbu, „Poetica temporalității”, CL, 2002, 1; Constantin Cubleșan, „Poetica temporalității”, VTRA, 2002, 3-4; Gheorghe Grigurcu, Un decepționat caligrafic, RL, 2002, 38; Dan Bogdan Hanu, O fuziune a sentimentelor, CL, 2003, 11. N.I.
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
hoți și tâlhari / care înjură de sfinți și dau cu cuțitul”. Accentele argheziene de împotrivire și revoltă se transformă, într-o conștiință anticonformistă și dezabuzată, în viziuni cinice, terifiante, dominate de imagini ale descompunerii și putrezirii ce amintesc de universul poetic bacovian. Ceea ce îl deosebește însă pe C. este discursivitatea, tonul voit prozaic - semne lingvistice ale unei atitudini antipoetice, în care tresăririle vitalității („Poeți! Voi trebuie să agitați lumea”) sunt repede înghițite de un scepticism atotcuprinzător: „Lebedele nu-mi știu zarea
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
vitalității („Poeți! Voi trebuie să agitați lumea”) sunt repede înghițite de un scepticism atotcuprinzător: „Lebedele nu-mi știu zarea. / Cerul nu mă mai conține. / Când și când, doar disperarea / Intră-n lespedea din mine... „Omul profilat pe cer” al lumii poetice a lui C. nu mai are nimic din tonusul vitalist și privirea încrezătoare caracteristice umanismului clasicist; redus la o singură dimensiune - aceea a orizontalității -, el se chircește, se retrage tot mai aproape de pământ, până la a deveni una cu mineralul: „Omul
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
închisorile comuniste de la Jilava, Aiud, Cavnic și Baia Sprie -, C. redebutează cu volumul de poeme Eseu, urmat, după un an, de acela intitulat Dimineața nimănui (1967). Poezia lui gravitează în jurul a două teme esențiale: dezabuzarea și singurătatea, rezultate din distilarea poetică a unor suferințe greu de imaginat. Experiența pușcăriei, nenumită ca atare, este pretutindeni prezentă, făcând din autor un al doilea Ulise, dar nu unul care se întoarce fericit în Ithaca, ci unul care, trecând prin infernul oamenilor, și-a pierdut
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
un nou Oedip, ispășind o vină care nu este a sa, și își compune cântecul din „halucinații și oracole”, pribegind în afara cetății pradă unui „extaz al suferinței”. Din când în când, exilatul mai găsește totuși resurse pentru a sublima materialul poetic în imagini estete, mallarmeene: „Armonios obosită, vara era pe sfârșite. / Luna ca o iacobină se ridicase / pe genunchii apocalipsului. Nimic nu înflorește mai frumos ca un corolar. / Ți-au fost dragi păsările, apele și arborii, / Dar n-ai avut nici
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
fost dragi păsările, apele și arborii, / Dar n-ai avut nici păsări, nici arbori, nici ape.” Fluxul lirismului de acum al lui C. oscilează între notație și metaforă, sugrumând suflul puternic și protestatar al poemelor de debut într-o respirație poetică sacadată, întretăiată, ce urmează urcușurile și coborâșurile unei suferințe mereu prezente: „Clepsidre ori perle risipite pe lac, / stelele-n cer. Broaștele tac. / Ninge peste adâncurile lumii cu seri. / E ca și când luna și copiii / ar fi plecat din oraș pentru totdeauna
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
o sleire a puterilor creatoare ale poetului, sunt produsul unei alte tehnici de lucru decât aceea caracteristică versurilor de tinerețe, o tehnică perfect conștientizată și deliberată. Interesant de notat este și faptul că, în opinia unui critic a cărui operă poetică distilează cele mai grele zațuri ale existenței, „Bacovia [...] nu e totuși un poet atât de depresiv, cum pare la prima vedere”. Traducător pe cât de inspirat pe atât de prolific, C. a dăruit culturii române câteva antologii de poezie remarcabile, dintre
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
aproape automatic, fără nici o sintaxă lirică, întunecatele lui viziuni, coșmarele, torturantele mișcări ale unui suflet ultragiat, și, în același timp, să recurgă la o expresivitate în care să se regăsească, sedimentate, resturile unei atât de intense și de profunde culturi poetice. Conflictul acesta între spontaneitate, brut, cruzime, originalitate absolută, pe de o parte, și elaborație, artă rafinată, ereditate culturală pe de alta, formează, poate, aspectul cel mai izbitor și insoluționabil critic al poeziei lui Ion Caraion. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Panopticum, București
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
colaborare); Anna Ahmatova, Versuri, București, 1974; Ezra Pound, Cantos și alte poeme, București, 1975; Malcolm Lowry, La poalele vulcanului, București, 1978; Poeți canadieni contemporani, pref. trad., București, 1978; Antologia poeziei americane, îngr. trad., București, 1979 (în colaborare); Raymond Queneau, Arta poetică, pref. trad., București, 1979; Ward Ruyslinck, Rezervația, pref. trad., București, 1979. Repere bibliografice: Felea, Dialoguri, 125-134; Piru, Panorama, 152-154; Felea, Poezie, 43-54; Perpessicius, Lecturi, 179-187; Grigurcu, Teritoriu, 28-35; Munteanu, Opera, 109; Raicu, Structuri, 209-213; Poantă, Modalități, 262-266; Ciobanu, Critică, 52-58
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
deșertăciunea vieții, labilitatea soartei ș.a.) și rostiri de moralist încrezător, sub „clare ceruri”, în valorile sufletești pozitive. Tristețea ce se împânzește, prelingându-se dintr-un anotimp în altul, printre irizări albăstrui, exprimă chinurile potolite ale unei iubiri târzii. În creația poetică a lui C., după atâtea întortocheri și canoniri, sonetele aduc o liniște și o claritate reconfortante. SCRIERI: Exod, Cernăuți, 1933; Proze pentru anul inimii, Cernăuți, 1934; Aur vechi, Cernăuți, 1936; Zaruri, Cernăuți, 1936; Cântece de leagăn, Mediaș, 1936; Casă pe
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
falsificare și deznaționalizare „stimulată” în țară de cercurile prosovietice și de oficialitatea comunistă. Activitatea Centrului a fost structurată pe zece secțiuni: de la filosofie, filosofia istoriei și a culturii până la etnologie, istorie a religiilor, arheologie și morfologie a culturilor, de la literatură (poetică și critică) până la teologie, probleme religioase și probleme ecumenice, de la lingvistică, filologie indo-europeană și orientală până la drept, economie politică și probleme sociale, de la istorie, geografie și probleme demografice până la științe exacte și științe aplicate. Mai înainte însă ca aceste secțiuni
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
și unele sunete care amintesc de Tudor Arghezi. Legătura cu mitul este percepută ca o poruncă al cărei sol este poetul: „din ani de mit” vine chemarea de a reîmpărți lumii culorile paradisului, de a realiza, cel puțin prin rostire poetică, o întoarcere la taina primordială. Poetul nutrește speranța că i se va dezvălui măcar un semn al divinității; când, în cele din urmă, căutarea își află împlinirea în chiar sufletul său, intervine neputința ființei de a suporta atâta adevăr (Trup
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
nimeni nu izbutește să fugă din el însuși (Metafora fântânilor); omul se zbate între două hotare - cel de început, cuvântul, și „acel ce va fi iarăși, la sfârșit” (Metafora cuvintelor). Versurile din Pasărea de cenușă (1972) valorifică superior ermetismul expresiei poetice, concentrându-se asupra „renașterii” ca șansă unică a vieții. Aici este tradus în poezie sensul câtorva creații plastice, intrându-se, astfel, în sfera interferențelor dintre arte. Un experiment, dar și o performanță se realizează în volumele Brâncuși (1972) și Brâncuși
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
Marele El/ m-a iubit - n-am știut, nu m-am priceput”. O scrisoare păstrată de la „Marele El” îl arată mai degrabă jenat de o relație pe care dorește să o întrerupă politicos. Iubirea aceasta se va dovedi însă fertilă poetic, C. construindu-și personalitatea artistică tânără dintr-o sinteză între ermetismul barbian și avangardismul spontan. Concomitent, studiază compoziția și pianul cu Măriuca Cernovodeanu, Theodor Fuchs, Paul Jelescu, Mihail Jora, mai târziu cu Alfred Mendelsohn și Leon Klepper. În primii ani
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
coregrafică, cronică umoristică, folosind pseudonime diverse: Maria Veniamin, Ana Varga, Nic., Hortensia. Mai colaborase și la revista umoristică „Pițigoiul”, cu pseudonimele Cezarina Pipotă, Haralambina Ficat, Clementina Maț, „în veselă tradiție suprarealistă”. Ludicul va rămâne o trăsătură definitorie a universului său poetic. Împreună cu Mihu Dragomir, va folosi și pseudonimul Const. Adam, în anii ’50 (în „Viața românească”). În 1948, divorțează de Vladimir Colin și se căsătorește cu Al. I. Ștefănescu, activist politic în domeniul cultural, devenit scriitor la îndemnurile și, din ambițiile
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
celor afirmate în 1879, când o criticase vehement, și relevă calitățile artistice deosebite ale piesei, subliniind totodată valoarea ei de document social. Spre sfârșitul anului 1883, C. publică un articol dedicat lui Eminescu, în care Fr. Damé reliefează semnificația operei poetice eminesciene. R.Z.
CIMPOIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286230_a_287559]
-
de Nichita Stănescu; el vorbește de o conceptualizare a imaginii la C.: „Textul cărții este dur și penetrant ca o lacrimă înghețată”. Poetul se crede un damnat, în veșnic abandon. Solitar insolit, va fi mereu un incomod protestatar în forme poetice voalate, dar care uneori frizează pamfletul: „o mână spălând-o pe cealaltă, / o față acoperindu-se cu alta / și-ntre ele vipera-mi mursecă / irozi ca-n marea roșie petrecând” (Fabulă cu mâna). În Muntele (1990), nesfârșită variație pe aceeași
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
unde va publica ulterior și proză scurtă. În 1967 i se reprezintă, la Timișoara, de către o trupă studențească, Restaurarea hainelor Sfântului Augustin. Piesele sale de teatru, unele încă inedite, au fost puțin jucate; ele sunt, de cele mai multe ori, expresia unei poetici a protestului și manifestă un gust accentuat pentru problematica de ordin social, atunci când nu se vor, de-a dreptul, pledoarii pentru spiritul revoluționar internaționalist. Cariera scenică a acestor texte începe cu reprezentarea, în 1969, a unei piese axate pe figura
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
Mihu Dragomir. Metamorfozele creației (2000), respinge percepția critică alimentată de cărțile conformiste ale autorului și procedează la o altă abordare, după criteriul biobibliografic, care ar oferi „un tablou al dispunerii creației mai adecvat și mai util din perspectiva conturării profilului poetic al lui Mihu Dragomir.” Examenul critic surprinde coerența unei lirici bogate, cu acumulările, viziunea unitară și modernitatea ei. Accentul principal este pus pe cercetarea ineditelor. Versurile din volumele Dor, Minutar peste netimp, Noapte calmă și Sărbătorile poetului sunt racordate la
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
într-un con de umbră”, C. caută explicațiile acestei situații: una ar fi aceea că după 1913 învățatul a părăsit cercetările în domeniu, devenind adeptul școlii idealiste. Subliniind faptul că cercetările lui D. Caracostea au prefigurat domeniul stilisticii și al poeticii, C. pune în evidență concepția originală a acestuia, întemeiată pe „studiul fenomenelor limbajului, al literaturii populare și al celei culte, cu instrumentele performante ale lingvisticii”. Asociindu-se altor opinii, el susține că studiile literare ale lui D. Caracostea (analize fonetice
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
performante ale lingvisticii”. Asociindu-se altor opinii, el susține că studiile literare ale lui D. Caracostea (analize fonetice, sintactice și lexicale) atestă o viziune modernă și îl recomandă pe autorul lor ca precursor al cercetării semiotice, al cercetării stilistice și poetice românești, al filosofiei limbajului. SCRIERI: Năluca (în colaborare cu Fănuș Neagu și Dan Micu), București, 1996; Mihu Dragomir. Metamorfozele creației, București, 2000; Introducere în mass-media, București, 2001; Prejudecata Caracostea, București, 2002; Accente, București, 2003. Ediții: Iuliu C. Săvescu, Scrieri, București
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
în pagină din întinsul poem Ion Creangă, craiul semnelor (1995). Alcătuire voit severă, structurată formal pe consecuția alfabetică a literelor, poemul se animă în portretele concepute în tonul și cu hazul povestirilor lui Creangă. Adeziunea la acest tip de limbaj poetic ajunge la o realizare integrală în Înger în gerunziu (1998), carte subintitulată Jurnal itinerant (19 mai- 19 noiembrie 1997). Se apelează aici frecvent la o imprevizibilă mișcare a lexicului, la dispunerea fantezistă a literelor, pentru a exprima o vibrație emoțională
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
de a conjuga liric socialul cu intimismul, pe calea unui metaforism hiperbolic pe cât de stufos, pe atât de retoric uneori. În volumele ulterioare, se scutură de balastul imagistic, nu însă și de transferul metaforic, considerat drept principiu definitoriu al gândirii poetice: Amforă (1972), Arbori îndrăgostiți (1977), Cerul de la Cepeleuți (1982), Izvoarele lui august (1984) ș. a. Temele și motivele sunt proprii întregii lirici basarabene postbelice: războiul și pacea, neliniștile spiritului, întoarcerea la izvoare, evocarea înaintașilor, etosul popular, graiul matern, menirea poeziei ș.a.
CIOCOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286255_a_287584]
-
Moldova (1982), pe care C. a realizat-o în colaborare cu Lucia Berdan, a avut și semnificația sfidării politicii culturale a timpului, descântecele fiind socotite sub regimul comunist o manifestare de obscurantism. În amplul studiu introductiv, autoarea stăruie asupra instrumentarului poetic: eufemisme, elemente criptice, simboluri, simbolistica numerelor și a culorilor, se oprește asupra tipurilor de discurs, subliniază marea lor diversitate de forme poetice. Ampla antologie de texte (391) facilitează cunoașterea tipologiei compoziționale a descântecelor: tipuri simple (denumirea agentului nociv); invocații; porunci
CIRES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
descântecele fiind socotite sub regimul comunist o manifestare de obscurantism. În amplul studiu introductiv, autoarea stăruie asupra instrumentarului poetic: eufemisme, elemente criptice, simboluri, simbolistica numerelor și a culorilor, se oprește asupra tipurilor de discurs, subliniază marea lor diversitate de forme poetice. Ampla antologie de texte (391) facilitează cunoașterea tipologiei compoziționale a descântecelor: tipuri simple (denumirea agentului nociv); invocații; porunci și exorcisme; analogii; analogii narative; analogii directe; analogii indirecte; forme magice și parodii. Substanțialele capitole de note și variante, bibliografia, indicii și
CIRES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]