20,398 matches
-
deasupra două turnulețe. În 1329, cu ajutorul desenelor și modelelor arhitectului sienez Tino da Camaino, ducele Robert I de Anjou a lărgit cetatea descrisă în documente că "palatium în summitatae montanae Sancti Erasmi". Camaino supravegheat, de asemenea, construcția mănăstirii cartusiene adiacente Sân Martino. Prin 1336, palatul era menționată că un "castrum" sau castel, iar lucrările au continuat până la moartea lui Camaino în 1343. Attanasio Primărio și Francesco di Vico au condus apoi lucrările de construcții. Prin 1348 documente se referă la clădire
Castel Sant'Elmo () [Corola-website/Science/333341_a_334670]
-
că pe unul dintre primele cinci "hoteluri somptuoase" din oraș. În 2010, s-au realizat filmări intensive la hotel pentru "The Tourist", cu Johnny Depp și Angelina Jolie. Clădirea principala a hotelului este Palazzo Dandolo, aflat în apropiere de Piață Sân Marco, cu o fațadă pe cheiul de promenada Riva degli Schiavoni și cu vedere la Bazinul Sân Marco. Ea se învecinează cu mai multe clădiri datând din secolele al XIV-lea și al XV-lea. Clădirea a fost construită la
Palatul Dandolo () [Corola-website/Science/333421_a_334750]
-
la hotel pentru "The Tourist", cu Johnny Depp și Angelina Jolie. Clădirea principala a hotelului este Palazzo Dandolo, aflat în apropiere de Piață Sân Marco, cu o fațadă pe cheiul de promenada Riva degli Schiavoni și cu vedere la Bazinul Sân Marco. Ea se învecinează cu mai multe clădiri datând din secolele al XIV-lea și al XV-lea. Clădirea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de către Dandolo, o familie venețiana nobilă. În secolul al XVI-lea, clădirea
Palatul Dandolo () [Corola-website/Science/333421_a_334750]
-
de ciumă în 1630. În semn de mulțumire, aici are loc în fiecare an, la 21 noiembrie, Festa della Madonna della Salute, în care sunt unite malurile opuse ale Canal Grande (de la biserica Santa Maria del Giglio la Calle di Sân Gregori), printr-un pod de bărci impresionant. Trotuarul din față, aparent proiectat de însuși Longhena, este ornat cu marmură albă între pietrele vechi de secole și are la capătul sau o scară largă care coboară către Canal Grande. Peste Rio
Campo della Salute () [Corola-website/Science/333430_a_334759]
-
față, aparent proiectat de însuși Longhena, este ornat cu marmură albă între pietrele vechi de secole și are la capătul sau o scară largă care coboară către Canal Grande. Peste Rio della Salute se observă frumoasele abside gotice ale bisericii Sân Gregorio. Importantă "" în viața de zi cu zi a orașului (nu doar datorită sărbătorii menționate mai sus și a importanței religioase a bisericii și a seminarului) este foarte relevanță pentru absența aproape totală a caselor învecinate. Cu toate acestea, el
Campo della Salute () [Corola-website/Science/333430_a_334759]
-
Că' di Dio ("Casa lui Dumnezeu") este un fost azil din Veneția. Este situat pe "Riva de la Că 'di Dio", în apropierea podului și de-a lungul canalului omonim și cu fațadă spre bazinul Sân Marco. "Casa lui Dumnezeu" era numele dat azilurilor care ofereau ospitalitate pelerinilor ce așteptau să plece pe mare către Sfanțul Mormânt din Țară Sfântă sau pe cale terestră către Romă pentru a obtine iertarea de păcate. Deja la mijlocul secolului al XIII
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
să plece pe mare către Sfanțul Mormânt din Țară Sfântă sau pe cale terestră către Romă pentru a obtine iertarea de păcate. Deja la mijlocul secolului al XIII-lea există în Veneția un azil pentru pelerini, construit pe un teren aparținând mănăstirii Sân Giorgio Maggiore donat în 1254 de abatele "Marco Bollani" un frate pe nume "Lorenzo". Același frate a primit ca donație de la cojocarul "Marco Trevisan" un teren situat în acest cartier. Această donație a fost ratificată de Maggior Consiglio în 1272
Ca' di Dio (Veneția) () [Corola-website/Science/333441_a_334770]
-
a căsătorit din nou cu Esther Lockwood, mamă a unui copil, Robert Lockwood Jr. care va deveni la rândul sau cântăreț de blues, pe urmele tatălui său vitreg. Johnson a făcut în anii 1936-1937 două sesiuni de înregistrări, prima la Sân Antonio, Texas, în 23, 26 și 27 noiembrie 1936, si a doua la Dallas, Texas, la 19 -20 iunie 1937. Moartea sa s-a petrecut în circumstanțe neclare. După unii, ar fi murit otrăvit cu whiskey amestecat cu stricnina de către
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
Lindei Ronstadt, din care cel mai reușit a fost cel din 1996 „Dedicated to the One I Love”. Hamlisch a fost și dirijorul principal de muzică ușoară al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh, al Orchestrei Simfonice din Milwaukee, al celei din Sân Diego, din Seattle, Buffalo, al Orchestrei Naționale Simfonice, al Orchestrei Simfonice din Pasadena. Înainte de a muri se pregătea să preia funcția de dirijor principal pentru muzica ușoară al Orchestrei Simfonice din Philadelphia. În mai 1989, la 45 ani, Hamlisch s-
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
la Florența. Prima sa lucrare importantă a fost o statuie florentina a Sf. Iacob pentru Domul din Florența și o statuie a lui Bacchus pentru Giovanni Bartolini. Cand Papă Leon al X-lea a anunțat un concurs pentru proiectul bazilicii Sân Lorenzo, Sansovino a fost învins de Michelangelo. Din 1518 până în 1527 rămâne din nou la Romă, unde a lucrat, de asemenea, si ca arhitect, pe lângă activitatea sa de sculptor. De atunci datează proiectele bisericilor Sân Giovanni dei Fiorentini și Sân
Jacopo Sansovino () [Corola-website/Science/334730_a_336059]
-
un concurs pentru proiectul bazilicii Sân Lorenzo, Sansovino a fost învins de Michelangelo. Din 1518 până în 1527 rămâne din nou la Romă, unde a lucrat, de asemenea, si ca arhitect, pe lângă activitatea sa de sculptor. De atunci datează proiectele bisericilor Sân Giovanni dei Fiorentini și Sân Marcello al Corso. Din cauza evenimentului militar Sacco di Romă de către trupele împăratului Carol Quintul, construcția bisericii Sân Marcello a fost întreruptă și Sansovino s-a refugiat, ca și mulți dintre colegii săi din Romă. În
Jacopo Sansovino () [Corola-website/Science/334730_a_336059]
-
Sân Lorenzo, Sansovino a fost învins de Michelangelo. Din 1518 până în 1527 rămâne din nou la Romă, unde a lucrat, de asemenea, si ca arhitect, pe lângă activitatea sa de sculptor. De atunci datează proiectele bisericilor Sân Giovanni dei Fiorentini și Sân Marcello al Corso. Din cauza evenimentului militar Sacco di Romă de către trupele împăratului Carol Quintul, construcția bisericii Sân Marcello a fost întreruptă și Sansovino s-a refugiat, ca și mulți dintre colegii săi din Romă. În călătoria să în Franța, a
Jacopo Sansovino () [Corola-website/Science/334730_a_336059]
-
unde a lucrat, de asemenea, si ca arhitect, pe lângă activitatea sa de sculptor. De atunci datează proiectele bisericilor Sân Giovanni dei Fiorentini și Sân Marcello al Corso. Din cauza evenimentului militar Sacco di Romă de către trupele împăratului Carol Quintul, construcția bisericii Sân Marcello a fost întreruptă și Sansovino s-a refugiat, ca și mulți dintre colegii săi din Romă. În călătoria să în Franța, a făcut o oprire în Veneția, pe care nu a mai părăsit-o până la sfârșitul vieții, cu excepția unei
Jacopo Sansovino () [Corola-website/Science/334730_a_336059]
-
în Veneția, pe care nu a mai părăsit-o până la sfârșitul vieții, cu excepția unei vizite în orașul său natal, Florența, în anul 1540. La recomandarea cardinalului Grimani obține în 1527 de la dogele Andrea Gritti comandă restaurării cupolei principale de la bazilica Sân Marco. Doar doi ani mai tarziu el a devenit "proto", d. h. adică constructor suprem al bazilicii Sân Marco. El transforma Corul cu două amvoane. În același an a început reproiectarea completă a pieței Sân Marco: transformarea și finalizarea Procurațiilor
Jacopo Sansovino () [Corola-website/Science/334730_a_336059]
-
natal, Florența, în anul 1540. La recomandarea cardinalului Grimani obține în 1527 de la dogele Andrea Gritti comandă restaurării cupolei principale de la bazilica Sân Marco. Doar doi ani mai tarziu el a devenit "proto", d. h. adică constructor suprem al bazilicii Sân Marco. El transforma Corul cu două amvoane. În același an a început reproiectarea completă a pieței Sân Marco: transformarea și finalizarea Procurațiilor Vechi, nouă clădire Zecca, Loggetta și Bibliotecă Marciana (Libreria di Sân Marco). Bolta unei săli a Libreriei s-
Jacopo Sansovino () [Corola-website/Science/334730_a_336059]
-
restaurării cupolei principale de la bazilica Sân Marco. Doar doi ani mai tarziu el a devenit "proto", d. h. adică constructor suprem al bazilicii Sân Marco. El transforma Corul cu două amvoane. În același an a început reproiectarea completă a pieței Sân Marco: transformarea și finalizarea Procurațiilor Vechi, nouă clădire Zecca, Loggetta și Bibliotecă Marciana (Libreria di Sân Marco). Bolta unei săli a Libreriei s-a prăbușit, ceea ce a determinat arestarea lui Sansovino. În același timp, el primea numeroase comenzi pentru sculpturi
Jacopo Sansovino () [Corola-website/Science/334730_a_336059]
-
d. h. adică constructor suprem al bazilicii Sân Marco. El transforma Corul cu două amvoane. În același an a început reproiectarea completă a pieței Sân Marco: transformarea și finalizarea Procurațiilor Vechi, nouă clădire Zecca, Loggetta și Bibliotecă Marciana (Libreria di Sân Marco). Bolta unei săli a Libreriei s-a prăbușit, ceea ce a determinat arestarea lui Sansovino. În același timp, el primea numeroase comenzi pentru sculpturi și reliefuri în principal din bronz, care au fost executate în atelierul său. Prin prietenia cu
Jacopo Sansovino () [Corola-website/Science/334730_a_336059]
-
-lea au format o rețea națională de transport ce lega întreaga țară pe calea ferată. Prima dintre acestea, „Calea Ferata a Pacificului”, de 3103 km, a fost construită de către Central Pacific Railroad și Union Pacific Railroad pentru a lega Golful Sân Francisco la Oakland, California cu rețeaua națională existența în est, la Council Bluffs, Iowa/Omaha, Nebraska, formând prima cale ferată transcontinentala din lume la deschiderea ei în 1869. Construcția a fost făcută posibilă de Guvernul SUA prin Legile Căii Ferate
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
de la fondarea țării. Mare parte din această linie este astăzi utilizată de "California Zephyr", deși unele părți au fost redirecționate sau abandonate. a furnizat posibilități de călătorie rapidă, sigură și ieftină. Costul unei călătorii de o săptămână de la Omaha la Sân Francisco într-un vagon de dormit pentru emigranți era de circa 65 de dolari pentru un adult. Această variantă a înlocuit mult mai periculoasele și mai lentele călătorii cu diligenta și cu convoaiele de căruțe. Numărul de emigranți care apucau
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
și prin Munții Sierra Nevada și apoi de-a lațul statului Nevada până la nodul din nordul statului Utah. George J. Gould a încercat în primul deceniu al secolului al XX-lea să asambleze un sistem cu adevarat transcontinental. Linia de la Sân Francisco, California la Toledo, Ohio, a fost terminată în 1909, ea constând din Calea Ferata de Vest a Pacificului, Calea Ferata Denver și Rio Grande, Calea Ferata Missouri Pacific, și Calea Ferata Wabash. Dincolo de Toledo, ruta scontata urma să utilizeze
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
ferata funcționează sub administrație privată a Companiei Căii Ferate a Canalului Panama, și capacitatea să completează traficul de marfă al Canalului Panama. O a doua cale ferată inter-oceanică din America Centrală a început să funcționeze în 1908 că legătura între Puerto Sân José și Puerto Barrios în Guatemala, dar traficul de pasageri către Puerto Sân José a încetat în 1989. O a treia cale ferată inter-oceanică central-americană a fost deschisă în 1910 de la Puntarenas la Limón, cu ecartament de 1067 mm. Există
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
capacitatea să completează traficul de marfă al Canalului Panama. O a doua cale ferată inter-oceanică din America Centrală a început să funcționeze în 1908 că legătura între Puerto Sân José și Puerto Barrios în Guatemala, dar traficul de pasageri către Puerto Sân José a încetat în 1989. O a treia cale ferată inter-oceanică central-americană a fost deschisă în 1910 de la Puntarenas la Limón, cu ecartament de 1067 mm. Există încercări de revitalizare a legăturii între Valparaíso și Santiago în Chile, și Mendoza
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
Frumoase din Viena (germană: "Akademie der Künste bildenden Wien") este o instituție de învățământ superior din domeniul artelor din Viena, Austria. Academia de Arte Frumoase din Viena a fost înființată în anul 1692 că o școală privată, similară Academiei din Sân Luca ("Accademia di Sân Luca") și a Academiei Regale de Pictură și Sculptură din Paris ("Académie royale de peinture et de sculpture") avându-l că fondator pe pictorul Peter Ștrudel care ulterior a căpătat titlul de "Praefectus Academiae nostrae". În
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
Akademie der Künste bildenden Wien") este o instituție de învățământ superior din domeniul artelor din Viena, Austria. Academia de Arte Frumoase din Viena a fost înființată în anul 1692 că o școală privată, similară Academiei din Sân Luca ("Accademia di Sân Luca") și a Academiei Regale de Pictură și Sculptură din Paris ("Académie royale de peinture et de sculpture") avându-l că fondator pe pictorul Peter Ștrudel care ulterior a căpătat titlul de "Praefectus Academiae nostrae". În anul 1701, Peter Ștrudel
Academia de Artă din Viena () [Corola-website/Science/334800_a_336129]
-
We Bare Bears") este un serial de animație american creat de Daniel Chong pentru Cartoon Network. Acesta urmărește trei urși frați: Grizzly, Panda și Ursul polar și încercările sale penibile de a se integra în societatea umană în Regiunea Golfului Sân Francisco. Bazat pe benzile desenate web "The Three Bare Bears", episodul pilot a avut premiera în lumea întreagă la Festivalul de Animație KLIK! din Amsterdam unde a câștigat la categoria "Young Amsterdam Audience". Serialul a avut premiera originală pe 27
Aventurile fraților urși () [Corola-website/Science/334849_a_336178]