20,207 matches
-
el decide să ia o pauză și pleacă din oraș oprindu-se,dintr-o toana, la Grand Hotel. În timp ce se plimba prin muzeul hotelului, Richard e captivat de fotografia unei femei frumoase. Cu ajutorul lui Arthur Biehl (Bill Erwin), cel mai vârstnic angajat al hotelului, Richard află că femeia este Elise McKenna (Jane Seymour), o actriță faimoasa la începutul secolului 20. După mai multe cercetări, Richard descoperă că e vorba de una și aceeași persoană cu necunoscută care i-a înmânat ceasul
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
bizantine în sudul Italiei și cea de început a puterii normande în Italia. Potrivit cronicarului Amato de Montecassino, Guaimar era "mai curajos decât tatăl său, mai generos și mai curtenitor." Guaimar s-a născut în jurul anului 1013, fiind cel mai vârstnic fiu al principelui Guaimar al III-lea de Salerno cu soția sa, Gaitelgrima, fiică a ducelui Pandulf al II-lea de Benevento. Guaimar avea un frate vitreg din căsătoria anterioară a tatălui său (cu Porpora de Tabellaria), Ioan, care a
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
Guaimar, Pandulf de Capaccio a fost de asemenea ucis, însă Guy de Sorrento a reușit să scape, în vreme ce sora și nepoata lui Guaimar au fost închise. Cumnații săi asasini au ocupat orașul și l-au ales pe Pandulf, cel mai vârstnic dintre ei, ca principe. Scăpat de asasinat, Guy a fugit la normanzi și în curând, cu ajutorul acestora, cei patru conspiratori au fost asasinați în Salerno de către o largă forță normandă și de armata strânsă de Guy din rândul salernitanilor. Familiile
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
în stare să apare frontiera din Pannonia în fața trupelor hanului Omurtag al bulgarilor. Ducatul a fost divizat în patru ținuturi, care în 846 au fost din nou unite ca parte componentă în cadrul Franciei de Mijloc, conduse de către fiul cel mai vârstnic al împăratului Ludovic Piosul, Lothar. La rîndul său, Lothar a conferit Friuli cumnatului său, Eberhard, odată cu titlul de "dux", deși succesorii acestuia au purtat titulatura de markgrafi. Fiul lui Eberhard, Berengar, markgraf de Friuli din 874, a fost ales rege
Marca friulană () [Corola-website/Science/324828_a_326157]
-
Gisulf I (de asemenea, "Gisulph", "Gisolf", "Gisulfo", "Gisolfo", "Gisulphus" sau "Gisulfus") (n. mai 930 - d. noiembrie sau decembrie 977) a fost principe longobard de Salerno din 952 până la moarte. Gisulf era fiul mai vârstnic al principelui Guaimar II cu soția sa, Gaitelgrima. El a fost asociat la domnie de către tatăl său din 943 și a succedat la moartea acestuia din 952. Gisulf a adoptat titlul de "Langobardorum gentis princeps": "principe al poporului longobarzilor". Inițial
Gisulf I de Salerno () [Corola-website/Science/324858_a_326187]
-
Tratatul de la Verdun. Ludovic a transformat Regensburg în centrul posesiunilor sale și a contribuit la dezvoltarea Bavariei, asigurându-i securitatea prin numeroasele sale campanii împotriva slavilor. În 865, când și-a divizat posesiunile, Ludovic a acordat Bavaria fiului său mai vârstnic, Carloman, cu titlul de rege, care deja se ocupa de administrarea provinciei. După moartea acestuia, în 880, și a scurtei domnii a lui Ludovic al III-lea "cel Tânăr", Bavaria a devenit parte a extinselor domenii ale împăratului Carol cel
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
împărat), precum Brandenburg, Olanda, Hainaut și Tirol, au fost afectate de partiție dintre cei șase frați. Ei au exercitat o autoritate mai mare sau mai mică în Bavaria, însă doar trei dintre ei au avut urmași, și anume cel mai vârstnic, Ludovic al V-lea, totodată markgraf de Brandenburg și conte de Tirol, decedat în 1361, intrat în posesia Bavariei Superioare, Ștefan al II-lea duce în Bavaria Inferioară și Albert I duce de Bavaria-Straubing, alături de un alt frate, Wilhelm I
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
("Serlo", "Serlon") a fost unul dintre fiii lui Tancred de Hauteville cu prima sa soție, Muriella, probabil cel mai tânăr dintre ei, cu toate că unele surse îl rețin drept cel mai vârstnic. Șarlo a fost unul dintre fiii lui Tancred de Hauteville care, spre deosebire de frații săi care au luat calea pribegiei în sudul Italiei, a rămas alături de tatăl său, în Normandia. După o dispută cu unul dintre vecini (un nobil de la curtea
Sarlo I de Hauteville () [Corola-website/Science/328214_a_329543]
-
Ducele a refuzat, drept pentru care Richard a asdiat și ocupat Aquino, unul dintre puținele feude rămase sub dominația ducatului de Gaeta (1058). Cronologia cuceririi Gaetei nu este clară. Documente din 1058 și 1060 fac trimitere la Iordan, fiul mai vârstnic al lui Richard, ca duce de Gaeta, însă aceste texte sunt privite cu suspiciune, fiind considerate ca falsuri, dat fiind că Atenulf încă figura ca duce când a murit în 1062. După moartea lui Atenulf, Richard și Iordan au preluat
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
alți italieni s-au deplasat în Sicilia în mare număr pe urmele cuceritorilor normanzi, iar cucerirea Siciliei s-a dovedit a fi decisivă pentru tot mai clarul declin al puterii musulmane în Mediterana occidentală din acel timp. Fiul cel mai vârstnic al lui Roger a fost un bastard, pe nume Iordan, care a murit înaintea tatălui. Cel de al doilea, Geoffroi, se pare că tot bastard, va primi titlul de conte de Ragusa. Bastard sau nu, Geoffroi suferea de lepră, așadar
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
Normannorum totius Apuliæ e Calabriæ" ("the Count of all Normans in Apulia and Calabria"), și Umfredo, care sosise și el în zonă în jur de 1044. era cel de al șaselea fiu al lui Tancred de Hauteville și cel mai vârstnic avut de acesta cu cea de a doua sa soție, Fressenda. Potrivit cronicii bizantine a Anei Comnena, Robert a părăsit Normandia cu numai 5 călăreți și 30 de pedestrași. După sosirea în Langobardia în 1047, el a devenit căpetenia unei
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
Roger al III-lea (n. 1118 - d. 2 sau 12 mai 1148) a fost un suveran normand din dinastia Hauteville, devenit duce de Apulia din 1135. Roger era fiul cel mai vârstnic al regelui Roger al II-lea al Siciliei cu prima sa soție, Elvira de Castilia. Roger apare pentru prima dată în cronici ca fiind prezent la Melfi în 1129, acceptând alături de tatăl său și de fratele său mai mic, Tancred
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
al II-lea al Austriei a murit în lipta cu maghiarii în Bătălia de pe râul Leitha în 1246, iar ginerele lui Bela, Rostislav Mihailovici, a anexat un număr de teritorii de-a lungul frontierelor sudice ale regatului. Conflictele dintre monarhul vârstnic și moștenitorul lui, Ștefan al IV-lea au dus la izbucnirea unui război civi în deceniul al șaptelea al secolului al XII-lea. În același timp, Bela al IV-lea și fiul lui au reconfirmat libertățile servitorilor regali, denumiți din
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
conte de Lecce" de la bunicul său, regele Roger al II-lea, fiind mai cunoscut în literatura de specialitate drept Tancred de Lecce. Tancred era un fiu nelegitim al ducelui Roger al III-lea de Apulia, la rândul său fiul mai vârstnic al lui Roger al II-lea, cu Ema, fiică a contelui Achard al II-lea de Lecce. În 9 martie 1161, Tancred s-a raliat unchiului său, Simon de Taranto, cei doi luând cu asalt palatul regal, capturând pe regele
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
paternă, el era nepotul contelui Roger I de Sicilia, înrudindu-se cu ceilalți membri ai familiei normande Hauteville. El a crescut având puține șanse de a ocupa tronul regal. Însă decesele mai timpurii ale celor trei frați ai săi mai vârstnici, Roger, Tancred și Alfons, petrecute între 1138 și 1148 au schimbat lucrurile, deși atunci când tatăl său a murit, Guillaume încă nu era pregătit să îi preia poziția. Odată cu asumarea puterii, Guillaume a menținut sistemul administrativ pe care tatăl său îl
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
Comitatul de Tripoli nu au participat la Cruciada a treia, deși resturile armatei împăratului Frederic Barbarossa s-au oprit pentru scurtă vreme în Antiohia în 1190, însă doar pentru a-l înmormânta pe acesta. După bătălia de la Hattin, fiul mai vârstnic al lui Bohemund al III-lea, Raimond a devenit conte de Tripoli (ca și un alt fiu, Bohemund), și s-a căsătorit cu o prințesă armeană, Alice în 1194. Bohemund al III-lea a murit în 1201. Acest eveniment a
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
foarte dură - trebuie să învețe cum să se schimbe și cum să refacă legăturile cu familia de care se înstrăinase. Pentru a se integra în noau societate, el este înscris la cursurile unei școli la care studiază și alte persoane vârstnice cărora tehnologia le-a permis să redevină ființe normale ale societății. Printre aceste persoane se numără și doi foști colegi ai lui Robert, PArker și Blount, care sunt implicați într-un proiect de salvare a Bibliotecii Universității de distrugerea cărților
La Capătul curcubeului () [Corola-website/Science/328332_a_329661]
-
(supranunmit cel Simplu) (n. cca. 1085 - d. cca. 1150) a fost conte de Blois și de Chartres între 1102 și 1107, precum și jure uxoris conte de Sully. Guillaume era fiul mai vârstnic al contelui Ștefan-Henric de Blois cu Adela de Normandia, fiică a ducelui Guillaume al II-lea de Normandia. El a fost frate mai mare față de contele Theobald al II-lea de Champagne, regele Ștefan al Angliei și episcopul Henric de
Guillaume de Sully () [Corola-website/Science/328398_a_329727]
-
pontif i-a acordat-o în 926. Cu ocazia alegerii sale, tânărul Hugo a fost trimis la Auxerre, pentru studii. În 926, la moartea contelui Roger I de Laon, Herbert a solicitat comitatul de Laon pentru Odo, fiul său mai vârstnic. El a preluat orașul prin sfidarea regelui Raoul, fapt ce a condus la ciocnirea intereselor celor doi în 927. Folosindu-se de amenințarea eliberării lui Carol al III-lea, pe care îl deținea captiv, Herbert a reușit să păstreze orașul
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
selectarea tratamentului antibiotic. Cu toate acestea, și femeile cu uroculturi negative pot prezenta ameliorări în urma tratamentului antibiotic. Având în vedere că simptomele pot fi vagi și în lipsa testelor fiabile pentru infecții ale tractului urinar, diagnosticul poate fi dificil la persoanele vârstnice. Dacă infecția implică numai tractul urinar inferior, este cunoscută sub numele de cistită (infecție a vezicii urinare). Dacă infecția implică tractul urinar superior, este cunoscută sub numele de pielonefrită. Dacă urina conține bacterii semnificative dar nu există simptome, afecțiunea respectivă
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
de aproximativ 20-30 de ori mai puțin frecvent. Aceasta constituie cea mai frecventă cauză de infecții intraspitalicești, reprezentând aproximativ 40%. Frecvența cazurilor de bacteriurie asimptomatică crește cu vârsta, de la 2-7% la femeile cu potențial fertil la până la 50% la femeile vârstnice din centrele de asistență. Frecvența cazurilor de bacteriurie asimptomatică la bărbații cu vârsta peste 75 de ani este cuprinsă între 7-10%. Infecțiile tractului urinar pot afecta 10% din persoane în timpul copilăriei. La copii, infecțiile tractului urinar sunt cele mai frecvente
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
fel de „operă deschisă” irepetabilă, fotografie sonoră a momentului interpretării. În Gorj, muzicanții profesioniști sunt prin tradiție nu doar bărbații, ci și femeile. Bărbații mânuiesc vioara, viola (braciul), chitara, acordeonul, basul, iar în anii din urmă orga electronică; cei mai vârstnici sunt și cântăreți, după „moda” timpurilor mai vechi. Femeile, întotdeauna soliste vocale, cântă eventual și la chitară sau acordeon. Ele merg la petreceri numai împreună cu un membru apropiat al familiei: tată, frate, soț, socru sau ginere. Muzicanții se grupează în
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
altfel, el și/a trimis fiul, Landulf pentru a fi crescut la Roma de către Marozia. Sora sa, Orania a fost căsătorită cu ducele Docibilis al II-lea de Gaeta, contribuind astfel la alianța dintre Gaeta și Neapole. Fiul său mai vârstnic, Marin, i-a succedat la conducerea ducatului, ca Marin al II-lea. În 944, Marin a fost numit co-duce și, în același an, abatele Eudes de Cluny l-a vizitat pe Ioan. Ioan a fost un om de litere și
Ioan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/327728_a_329057]
-
Gisulf al II-lea a fost ultimul principe de Salerno de origine longobardă, domnind între 1052 și 1077. Gisulf era fiul mai vârstnic și succesorul principelui Guaimar al IV-lea de Salerno cu Gemma, fiică a contelui Laidulf din Capua. El este descris de către cronicarul Amato de Montecassino, în a sa "Ystoire de li Normant", ca fiind un tâlhar și un pirat. El
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
a fi schimbați apoi cu prizonieri germani aflați în mâinile rușilor. În acel moment locuiau în Kiev circa 60,000 evrei, restul de peste 100,000 luând parte la război sau fuseseră evacuați. Mulți din cei rămași în oraș erau oameni vârstnici, femei și copii. La ora fixată s-au prezentat la apel circa 30,000 de evrei, precum și unele persoane din familii mixte. Mulțimea a fost dirijată de-a lungul străzii Malinkovski în direcția cimitirului evreiesc care împreună cu Babi Iar a
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]