21,599 matches
-
, (; născut la 28 iulie 1941) este un muzician și dirijor italian, actualmente directorul muzical al Chicago Symphony Orchestră. Născut în Napoli, Muți și-a petrecut copilăria în Molfetta, în apropierea orașului Bari, în regiunea Apulia a zonei sudice a coastei Adriaticii. Tatăl său fusese doctor și un cântăreț amator, în timp ce mama
Riccardo Muti () [Corola-website/Science/329743_a_331072]
-
a petrecut copilăria în Molfetta, în apropierea orașului Bari, în regiunea Apulia a zonei sudice a coastei Adriaticii. Tatăl său fusese doctor și un cântăreț amator, în timp ce mama sa fusese o cântăreață profesionistă. În autobiografia să, publicată în 2010, muzicianul italian conclude că această combinație de părinți și copii fusese "tipică" pentru Napoli. Muți a absolvit (liceul clasic) Vittorio Emanuele ÎI din Napoli, pentru a studia ulterior pianul la din Sân Pietro a Majella cu Vincenzo Vitale; unde Muți a absolvit
Riccardo Muti () [Corola-website/Science/329743_a_331072]
-
(; ), localizat în Caselle Torinese, la 15 km nord-nord-vest de centrul orașului Torino, Italia. Mai este cunoscut sub numele de -Caselle ("Aeroporto di Torino-Caselle"), după regiunea în care se află, și Aeroportul Sandro Pertini ("Aeroporto Sandro Pertini"), după fostul președinte italian Sandro Pertini. Aeroportul este oraș focus pentru Alitalia. În 2012, aeroportul a fost tranzitat de 3.521.847 de pasageri, ceea ce reprezintă o scădere de 5,1% față de anul 2011, și au fost efectuate 51.773 de mișcări de aeronave
Aeroportul Torino () [Corola-website/Science/329751_a_331080]
-
actriței a fost un film pe care Jerry Lewis l-a turnat în Franța, filmul de limbă franceză "" în 1984, urmat de un rol într-un mini-serial italian intitulat "Colletti Bianchi" în 1988. Ulterior, actrița a mai apărut în filmul italian "Vacanze di Natale '91" (în 1991) și în filmul francez "Le Paradis Absolument" (în 1993). Între 2004 și 2012, a avut o relație de durată cu bateristul Lars Ulrich al formației Metallica. Cei doi au un fiu împreună, Bryce Thadeus
Connie Nielsen () [Corola-website/Science/329798_a_331127]
-
de televiziune și de dublaj. Brooks s-a născut în New York City, fiind fiul actriței Anne Bancroft și al regizorului, producătorului, scriitorului și actorului Mel Brooks. Tatăl său este evreu, iar ambii părinți ai mamei proveneau din familii de imigranți italieni, fiind crescuți în credința catolică. Brooks este dislexic și a urmat cursurile Școlii Crossroads din Santa Monica, California. A început să studieze istoria la Colegiul Pitzer din Claremont, California, curs pe care l-a abandonat ulterior și a petrecut un
Max Brooks () [Corola-website/Science/329816_a_331145]
-
Francesco Saverio Geminiani (n. 5 decembrie 1687 - d. 17 septembrie 1762) a fost un violonist, compozitor și teoretician italian. Născut la Lucca, a primit lecții de muzică de la Alessandro Scarlatti și a studiat vioara sub îndrumarea lui Carlo Ambrogio Lonati în Milano și apoi sub îndrumarea lui Arcangelo Corelli. În 1707 a preluat locul deținut de tatăl său din
Francesco Geminiani () [Corola-website/Science/329884_a_331213]
-
furat un manuscris căruia Geminiani i-a alocat mult timp și efort. A fost atât de afectat de această pierdere încât, se spune, devastarea i-a grăbit moartea. Se pare că a fost un violonist de primă clasă. Elevii săi italieni l-au numit "Il Furibondo" ("Nebunul") datorită ritmurilor sale expresive. Cele mai cunoscute lucrări ale lui Geminiani sunt trei seturi de "concerti grossi": Opus 2 (1732), Opus 3 (1733) și Opus 7 (1746) (sunt 42 de concerte per total) care
Francesco Geminiani () [Corola-website/Science/329884_a_331213]
-
puternic contrapunctuale pentru a mulțumi publicul londonez încă îndrăgostit de Corelli. Cea mai mare contribuție a lui Geminiani este tratatul său din 1751 "Arta cântatului la vioară", publicat la Londra, care este cea mai cunoscută și complexă rezumare a tehnicii italiene de interpretare la vioară din secolul al XVIII-lea și este o sursă importantă pentru studiul interpretării din perioada barocului. Cartea este structurată sub forma a 24 de exerciții acompaniate de un text relativ scurt dar foarte informativ ce oferă
Francesco Geminiani () [Corola-website/Science/329884_a_331213]
-
Disney Channel "Violetta", o co-producție între America Latină, Europa, Orientul Mijlociu și Africa, în care ea joacă personajul Violetta Castillo. Stoessel cântă melodia tema a seriei, lansată pe 5 aprilie 2012, si intitulată „În lumea mea”, si de asemenea, versiunea în limba italiană, intitulată „Nel mio mondo”. Pentru acest rol a câștigat un premiu pentru „Actrița Apocalipsa” în ediția din 2012 a „Kids' Choice Awards' Argentina” și a fost, de asemenea, nominalizată pentru versiunea americană, „Nickelodeon Kids' Choice Awards”, la categoria „Artista Latină
Martina Stoessel () [Corola-website/Science/329900_a_331229]
-
Glow”, numită „Tu Resplandor”. Ea cântă, de asemenea, această versiune pentru evenimentul final Disney Channel America Latină, Celebratón, la 31 decembrie 2011. În 2013, a fost de asemenea confirmat că ea va fi vocea lui Carrie din "Monsters University" în versiunea italiană a filmului, cu colega ei din serialul "Violetta", Lodovica Comello.
Martina Stoessel () [Corola-website/Science/329900_a_331229]
-
sub titlul din franceză L'amour des trois oranges (Rusă: Любовь к трём апельсинам, Lyubov' k tryom apel'sinam) este o operă satirică în patru acte a lui Serghei Prokofiev. Libretul în limba franceză este inspirat după piesa de teatru italiană "L'amore delle tre melarance" a lui Carlo Gozzi. Premiera operei a avut loc la Teatrul Auditorium din Chicago, Illinois pe 30 decembrie 1921. Opera a fost rezultatul unei comenzi după prima vizită de succes a lui Prokofiev în Statele Unite
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
laureați ai premiului Nobel, iar dintre studenții școlii trei au devenit deasemenea laureați ai Premiului Nobel, doi - laureați ai premiului Fields și o duzină - membri ai Academiei franceze de științe. La un an după deschiderea școlii din Les Houches, societatea italiană de fizică a cerut ajutor în organizarea unei școli similare în Italia și peste un an a demarat renumita școală de la Varenna. În anul 1958 NATO, la insistența senatorului Henry M. Jackson, a fosmat un comitet științific sub direcția lui
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
(n. 22 decembrie 1821 - d. 7 iulie 1889) a fost compozitor, dirijor și contrabasist italian. A fost un virtuoz al instrumentului său, fiind supranumit "Paganini al contrabasului". Născut în Crema, Lombardia, Bottesini a învățat bazele muzicii de la tatăl său, un clarinetist desăvârșit și compozitor, și de la o vârstă mică a interpretat la timpane în Crema
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
franci pentru interpretare solo. Acești bani i-au permis să cumpere un instrument fabricat de Carlo Antonio Testore. După ce părăsit Milanul a petrecut o perioadă de timp în America și, de asemenea, a ocupat postul de contrabasist principal la Opera Italiană din Havana, unde mai târziu a devenit director. Aici a fost produsă prima sa operă, "Cristoforo Colombo" în 1847. În 1849 a facut prima sa apariție la Londra unde a interpretat solouri de contrabas. După aceasta a făcut multe vizite
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
doua sa operă, "L'Assedio di Firenze", în 1856. În 1861 și 1862 a dirijat la Palermo, unde a supravegheat montarea operei sale "Marion Delorme" în 1862 iar în 1863 la Barcelona. În 1871 a dirijat un sezon de opere italiene la teatrul Lyceum din Londra, unde a fost produsă opera sa "Ali Babà", și a fost ales de Verdi pentru a dirija premiera operei sale "Aida", care a avut loc la Cairo pe 27 decembrie 1871. Când dirija operele Bottesini
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
În muzică, ostinato (derivat din limba italiană: incăpățânat, din engleză: "obstinate" - "încăpățânat"), este un motiv sau o frază ce se repetă constant în același glas muzical, de obicei, la același teren. Cel mai cunoscut ostinato pe baza unei piese poate fi Bolero de Ravel. Un ostinato este
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
repetiții poate fi un model ritmic, o parte dintr-o melodie sau o melodie completă în sine. Ambele forme - "ostinate" și "ostinati" sunt acceptate la forma de plural, în limba română și limba engleză, acesta din urmă reflectând cuvântul etimologiei italiene. <br> Un celebru tip de ostinato, numit "crescendo Rossini", își datorează numele de la un crescendo care stă la baza unui model muzical persistent, care culminează, de obicei, într-o cadență vocală-solo. Acest stil a fost imitat de mulți compozitori, in
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
Un preludiu (Germană: "Präludium" sau "Vorspiel"; latină: "Praeludium"; franceză: "Prélude"; italiană: "Preludio") este o compoziție muzicală scurtă cu o formă ce poate varia de la o piesă la alta. Preludiul poate îndeplini rolul de prefață, poate fi o piesă de sine stătătoare sau poate fi introducerea unei lucrări. De exemplu, în perioada
Preludiu (muzică) () [Corola-website/Science/329985_a_331314]
-
fizician flamand, a avut contribuții majore în hidrostatică, descoperind legile presiunii lichidelor asupra pereților vaselor (inclusiv „paradoxul hidrostatic”: presiunea într-un lichid nu depinde de forma vasului care îl conține, ci numai de adâncime). Evangelista Torricelli (1608-1647), matematician și fizician italian, unul din elevii lui Galileo Galilei, a descoperit, printre altele, legea scurgerii lichidelor prin orificii. Matematicianul, fizicianul și filozoful francez Blaise Pascal (1623-1662) a efectuat numeroase experimente asupra presiunii atmosferice și echilibrului lichidelor, stabilind principiul transmiterii presiunii într-un fluid
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
titlurile academice, inclusiv pe acela de profesor, drept reînnoit și reconfirmat în 1650 de Ioan Cazimir al II-lea Vasa și în 1678 de Ioan III Sobieski. Clădirea colegiului iezuit din Poznan a fost proiectată în anii 1701-1733 de arhitectul italian Giovanni Catenazzi. Cea mai înaltă apreciere a unei Universități ar fi trebuit însă să vină din partea papalității, care nu a ridicat însă colegiul iezuit din Poznan la același rang cu Universitatea Jagellonă din Cracovia. Odată cu suprimarea Ordinului iezuit în 1773
Colegiul iezuit din Poznan () [Corola-website/Science/328086_a_329415]
-
în perioada Iluminismului. Au studiat aici personalități importante ale culturii poloneze ca Szymon Szymonowic, Adam Burski (Bursius), Tomasz Drezner, Jan Niedźwiecki-Ursinus, Szymon (Simon) Birkowsk și Stanisław Staszic, dar și studenți străini printre care ca și juristul englez William Bruce, teologul italian Domenico Convalis and și matematicianul flamand Adriaan van Roomen. Primul conducător al Academiei a fost episcopul de Chełm, Stanisław Gomoliński. Majoritatea studenților proveneau din teritoriile de sud-est ale Uniunii polono-lituaniane și din țările învecinate. Unei perioade inițiale de mare succes
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
de sate. Jan Zamoyski a devenit și custodele puterii regale pentru alte 112 cetăți și 612 sate (cca 17.500 km²). În 1580 a fondat orașul care îi poartă numele (Zamość) proiectat și construit potrivit planului “cetății ideale” al arhitectului italian Bernardo Morando. În 1595 a pus bazele Academiei Zamojska, cea de-a patra instituție de învățământ superior din Polonia, unde au pătruns încă de la început studiile umaniste. Jan Zamoyski este unul dintre personajele reprezentate în cunoscutele picturi ale lui Jan
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
în 1587. Capela, numită după altarul de argint unde se află Madonna cu simboluri în relief de argint, este formată din două încăperi separate de un grilaj. Ea găzduiește, în afară de cele două morminte de marmură de Alexander Colin, o orgă italiană (~1580) cu țevi aproape exclusiv din lemn ("„Organo di legno“"). În 1993 și 1998 au fost efectuate lucrări de restaurare (Pierpaolo Donati și Jürgen Ahrend). Deasupra scării ce duce în capelă se află mormântul Katharinei Loxan, o mătușă a Philippinei
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
puțin disponibile în comerț decât filmele produse în multe alte țări europene. Din 1955 încoace, munca de regizorat a așa-zisei "Școli Poloneze de Film" a avut o mare influență asupra tendințelor contemporane, cum ar fi noul val francez, neorealismul italian sau chiar cinematografia hollywoodiană clasică târzie. După al doilea război mondial, în ciuda cenzurii, realizatori de filme precum Roman Polanski, Krzysztof Kieślowski, Agnieszka Holland, Andrzej Wajda sau Andrzej Zulawski au influențat dezvoltarea cinematografiei. În perioada de după căderea comunismului, când nu a
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
susținător al arhitecturii baroce moderne din Italia, pe care a văzut-o în special la Roma. El a dispus construirea în apropiere a clădirii "Alte Residenz", care este în prezent anexată la catedrală. Wolf Dietrich l-a angajat pe arhitectul italian Vincenzo Scamozzi să pregătească un plan pentru o clădire nouă și mai încăpătoare în stil baroc. Construcția a început abia în timpul lui Markus Sitticus von Hohenems (1612-1619), succesorul lui Wolf Dietrich, care a pus piatra de temelie a noii catedrale
Domul din Salzburg () [Corola-website/Science/328210_a_329539]