20,316 matches
-
Évei, Béla Heyman nu este cunoscută. Tatăl vitreg Béla Zsolt a scăpat de la deportare fiind ascuns în infirmeria ghetoului Nagyvárad. Unii dintre bolnavi, printre care și mama Évei, Ágnes Zsolt, au făcut parte din grupul de aproximativ 1670 de evrei maghiari salvați prin tratativele dintre Rudolf Kasztner cu Adolf Eichmann. A călătorit pe notoriul tren a lui Kasztner, fiind transportați la sfârșitul lunii iunie 1944 la lagărul de concentrare Bergen-Belsen și ajungând de acolo în Elveția la începutul lunii decembrie 1944
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
din Europa cu statut de limbă națională. Majoritatea limbilor europene moderne au evoluat din limba proto-indo-europeană. Limbile albaneză și greacă fac de asemenea parte din familia limbilor indo-europene, însă nu se înrudesc cu nicio altă limbă. Limbile estonă, finlandeză și maghiară aparțin subfamiliei fino-ugrice. Iar malteza este o limbă semitică, cu rădăcini arabe, în timp ce pentru limba bască nu s-a putut dovedi vreo legătură cu orice altă familie de limbi. Limba albaneză este una dintre cele mai vechi limbi și se
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
Caucazul de Nord și Turcia. Termenul de limbi caucaziene are în vedere numai răspândirea geografică a limbilor cuprinse sub acest nume. Familia limbilor fino-ugrice se împarte în două ramuri: ramura ugrică și ramura finică. Din ramura ugrică fac parte limbile maghiară, mansi și hanti. Din ramura finică menționăm limbile: finlandeză, estonă, limbile sami vorbite de laponi în nordul țărilor scandinave, vepsă și isuri, vodă și levonă, limbile komi-permiană și komi-siriană, limbile mordvine (ersa și moksa), limba mari răsăriteană de câmpie, mari
Limbile Europei () [Corola-website/Science/336659_a_337988]
-
de infanterie 47 la Bologna. În 1838 a fost avansat locotenent, iar din 1839 a fost alocat serviciului general de intendență din Italia. În 1845 Scudier a fost avansat locotenent-major și mutat la Viena. În aprilie 1848, la izbucnirea Revoluției Maghiare din 1848 se afla la Cracovia, având gradul de căpitan. A făcut campania din Ungaria ca maior. În bătălia de la a fost rănit și luat prizonier. În 1849 și-a demonstrat valoarea în bătălia de la Seghedin pentru care a fost
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
bătălii, printre care Bătălia de la Kosovo Polje și asediul orașului Veliko Tărnovo. Despotul Ștefan Lazarević a trebuit să mențină Despotatul Șerbiei într-un echilibru fragil între otomani și maghiari. În jurul anului 1403, el a acceptat să devină vasal al regelui maghiar Sigismund și a stabilit nouă capitala în orașul Belgrad, care îi fusese cedat că o recompensă. După moartea despotului Ștefan în 1426, Đurađ Branković, nepotul și succesorul lui Ștefan, a trebuit sa retrocedeze ungurilor Belgradul. Pentru a compensa această pierdere
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
cu toate acestea, orașul Semendria a fost restituit Șerbiei prin Pacea de la Seghedin, iar prinților Grgur și Ștefan li s-a permis să se întoarcă în țara lor de origine. Pe la începutul anului 1449, Branković l-a închis pe regentul maghiar Iancu de Hunedoara în temnițele cetății până când a fost răscumpărat de către conaționalii săi. În 1453 sultanul Mahomed al II-lea și Isak-bey Arbanazović au condus un atac asupra Semendriei ce făcea parte dintr-o campanie militară otomană împotriva Șerbiei. Turcii
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Simon Hollosy (n. 2 februarie 1857, Marmarossziget, astăzi Sighetu Marmației -- d. 8 mai 1918, Técső, astăzi Tiachiv (Teceu Mare), azi în Ucraina ) a fost un pictor maghiar de origine armeană. El este considerat unul dintre cei mai importanți pictori maghiari adepți ai naturalismului și realismului în pictura secolului al XIX-lea din Regatul Ungariei. Hollósy a fost mai important și mai influent în activitatea didactică de profesor
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
Simon Hollosy (n. 2 februarie 1857, Marmarossziget, astăzi Sighetu Marmației -- d. 8 mai 1918, Técső, astăzi Tiachiv (Teceu Mare), azi în Ucraina ) a fost un pictor maghiar de origine armeană. El este considerat unul dintre cei mai importanți pictori maghiari adepți ai naturalismului și realismului în pictura secolului al XIX-lea din Regatul Ungariei. Hollósy a fost mai important și mai influent în activitatea didactică de profesor decât a fost ca artist. Creația sa nu a fost prea numeroasă dar
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
început la 1 septembrie 1939, după ce Germania a declarat război Poloniei. Scopul invaziei a fost recuperarea teritoriilor contestate de slovaci care au fost acordate Poloniei în 1922 și în 1938. De asemenea, slovacii displăceau Polonia din cauza apropierii Poloniei de politica maghiară care a vizat ocuparea unor teritorii slovace. Grupu de armată Bernolák era condus de prim-ministrul slovac al apărării Ferdinand Čatloš. Acesta era compus din: prima divizie de infanterie "Jánošík" condusa de Anton Pulanich în sectorul Spišská Nová Ves - Prešov
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
sau cultură Bijelo-Brdo este o cultură arheologică medievală timpurie care a înflorit în secolele X și XI în Europa Centrală. Reprezintă o sinteză a culturii introduse în zona carpatica de cuceritorii maghiari în jurul anului 900 și culturiile care precedau cucerirea maghiară (în prezent Croația, Ungaria, România, Șerbia și Slovacia). Cultură a dispărut în jurul anului 1100, cel mai probabil din cauza legilor regilor Ladislau I și Coloman al Ungariei care descriu înmormântarea morților în
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
sau cultură Bijelo-Brdo este o cultură arheologică medievală timpurie care a înflorit în secolele X și XI în Europa Centrală. Reprezintă o sinteză a culturii introduse în zona carpatica de cuceritorii maghiari în jurul anului 900 și culturiile care precedau cucerirea maghiară (în prezent Croația, Ungaria, România, Șerbia și Slovacia). Cultură a dispărut în jurul anului 1100, cel mai probabil din cauza legilor regilor Ladislau I și Coloman al Ungariei care descriu înmormântarea morților în cimitirele de lângă biserici. Inițial s-a considerat că mormintele
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
prezent Croația, Ungaria, România, Șerbia și Slovacia). Cultură a dispărut în jurul anului 1100, cel mai probabil din cauza legilor regilor Ladislau I și Coloman al Ungariei care descriu înmormântarea morților în cimitirele de lângă biserici. Inițial s-a considerat că mormintele sărace maghiare erau slave, iar mormintele călăreților bogați erau maghiare. Această părere s-a schimbat în anii 1940, iar în acest moment istoricii maghiari precum Béla Szőke resping această teorie. Cultură este numită după un sit arheologic, un mormânt medieval din aproprierea
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
a dispărut în jurul anului 1100, cel mai probabil din cauza legilor regilor Ladislau I și Coloman al Ungariei care descriu înmormântarea morților în cimitirele de lângă biserici. Inițial s-a considerat că mormintele sărace maghiare erau slave, iar mormintele călăreților bogați erau maghiare. Această părere s-a schimbat în anii 1940, iar în acest moment istoricii maghiari precum Béla Szőke resping această teorie. Cultură este numită după un sit arheologic, un mormânt medieval din aproprierea satului croat Bijelo Brdo și excavat din 1895
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
Coloman al Ungariei care descriu înmormântarea morților în cimitirele de lângă biserici. Inițial s-a considerat că mormintele sărace maghiare erau slave, iar mormintele călăreților bogați erau maghiare. Această părere s-a schimbat în anii 1940, iar în acest moment istoricii maghiari precum Béla Szőke resping această teorie. Cultură este numită după un sit arheologic, un mormânt medieval din aproprierea satului croat Bijelo Brdo și excavat din 1895. Datarea sitului 1 în secolul al VII-lea a fost stabilită de Zdenko Vinski
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
legiunilor cehoslovace din Rusia bolșevică. De asemenea, 30 de morminte au fost atribuite unor ofițeri francezi care au decedat în sudul Basarabiei în timpul celui de-al doilea război mondial. Conform ARPR, la „Cimitirul Eroilor” ar fi înmormântați prizonieri germani și maghiari care au făcut parte din detașamentele de construcții ale NKVD în timpul reconstrucției capitalei după război. Actualmente, se organizează regulat acțiuni de salubrizare a teritoriului și slujbe de pomenire a celor înmormântați. Până în prezent, din vechiul cimitir s-au păstrat doar
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
Sir , KCIE, FRAS, FBA (în ) (n. 26 noiembrie 1862 - d. 26 octombrie 1943) a fost un arheolog englez de origine maghiară, cunoscut în primul rând pentru explorările și descoperirile arheologice din Asia Centrală. El a fost, de asemenea, profesor universitar în India. Stein a fost, de asemenea, etnograf, geograf, lingvist și topograf. Colecția de cărți și manuscrise luate din peșterile Dunhuang este
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
credința Iudaică, dar Stein și fratele său, Ernst Eduard, au fost botezați ca luterani, aparent pentru a îi elibera de limitările aduse de antisemitism, care le-ar fi împiedicat evoluția.<nowiki>[2]</nowiki> În casa familiei se vorbea germană și maghiară și Stein a fost mândru de acest lucru pentru tot restul vieții sale. A urmat gimnaziile catolic și luteran din Budapesta, unde și-a însușit limbile greacă, latină, franceză și engleză, înainte de a merge pe pentru studii universitare la Universitățile
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
Editură Adevĕrul din București, având titlul ortografiat pe coperta "Locul unde nu s'a întâmplat nimic" și pe prima pagină "Locul unde nu s'a întîmplat nimic". Românul "Locul unde nu s-a întâmplat nimic" a fost tradus în limbile maghiară ("Kisvárosi csendélet", Európa Könyvkiadó, Budapesta, 1962; traducere de János Domokos, reeditata în 1967 în vol. "A baltă. Kisvárosi csend" publicat de Editură pentru Literatură din București, apoi în 1980 în vol. "Kisvárosi csend" publicat de Európa Könyvkiadó din Budapesta) și
Locul unde nu s-a întâmplat nimic () [Corola-website/Science/336907_a_338236]
-
anii 1928-1935, era o nepoată a lui Ioan. V. Socec. După ce a urmat cursurile Școlii comerciale din Brașov, Ioan V. Socec s-a refugiat de la vârsta de 18 ani în Țara Românească, evitând astfel să fie încorporat în armata revoluționară maghiară. Ajuns în București, a lucrat timp de opt ani ca angajat al librăriei negustorului de articole de „brașovenie” George Ioanid, unde, după ce a deprins tainele meseriei de librar, a preluat conducerea secției de librărie a lui Ioanid. După ce a ajutat
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
în urma unor alunecări de teren, acest tronson a fost închis. În anul 1873 baronul Boroș Beniamin, proprietar al satului Gurahonț și inginer de profesie, realizează proiectul căii ferate. Acesta este publicat în anul următor și ulterior este aprobat de guvernul maghiar pe 24 mai 1875. Pentru construcția tronsonului Arad - Sântana - Pâncota - Ineu a fost înființată societatea AKV (Arad - Körösvolgy - Vasut), adică Societatea Căii Ferate Arad - Valea Crișului Alb și încredințată inginerului Beni Zelenay Boroș. Societatea obține de la Parlamentul din Budapesta concesiunea
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
Cioran, Camus, Françoise Thomm, Evdokimov etc. Traduceri integrale, nepublicate în volum: Mărturisiri și anateme de Emil Cioran. Prezentă în antologii și dicționare: Prezent în antologii dicționare: Dorel Cosma-Elena M. Cîmpan-,Scriitori Bistrițeni” în română, engleză, franceză, germană, italiană, greacă și maghiară) Editura ,George Coșbuc” 2007; Andrei Moldovan-Pretexte. Antologie, dictionar de scriitori din Bistrița-Năsăud, Editura Eikon, 2008; Dumitru Munteanu-"Scriitori romani la frontiera mileniului III - Dictionar critic - volumul I Bistrita-Nasaud", Editura ,George Coșbuc” Bistrița; Dumitru Munteanu-,Al nouălea cer” (Antologie a Grupării
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
anti-rusească [față de] noua Polonie”. Austro-Ungaria avea trei idei diferite în ceea ce privește Polonia. Una, „soluția austro-polonă”, implica crearea unui regat polonez sub împăratul Austriei, care, printre alte titluri, deja le deținea pe cele de rege al Galiției și Lodomeriei. Elementele germane și maghiare din monarhia habsburgică se opuneau unei astfel de manevre, din teama de a nu importa în granițele sale o putere predominant slavă. Spre deosebire de împăratul Franz Joseph, cu toate acestea, Carol I al Austriei, care a urcat pe tronul Habsburgilor în
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Leopold (Lipót) Fleischer (în ebraică יהודה לייב פליישר, Yehuda Leib Fleischer, 26 februarie 1886 Székesfehérvar, Imperiul Austro-Ungar - 2 decembrie 1955 Timișoara) a fost un filolog - ebraist maghiar și român, evreu născut în Ungaria, care a trăit și activat la Timișoara și s-a făcut cunoscut mai ales prin cercetările asupra literaturii ebraice medievale, mai ales a scrierilor și vieții lui Avraham Ibn Ezra. Fleischer a avut diplomă
Leopold Fleischer () [Corola-website/Science/337166_a_338495]
-
din Consiliul Dirigent, soldații unităților dându-și singuri denumirea de "„Voluntarii lui Deleu”". Militar și el provenit de la Darnița, compozitorul Constantin Savu a compus un marș ala voluntarilor, aceștia participând efectiv alături de Armata Română la curățirea teritoriului naționale de trupele maghiare. După eliberarea Ardealului și instaurarea administrației românești pe întregul teritoriul al României Mari, la 6 iulie 1919 Corpul Voluntarilor a fost definitiv demobilizat, în cadrul unui eveniment festiv organizat la Sebeș. În perioada de existență a Consiliului Dirigent, prin intermediul administrației județelor
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
Timișoara la categoria 33 metri bras. Numeroși membri ai familiei lui Freund care au locuit în nordul Transilvaniei (anexat la Ungaria horthistă în 1940) și în Ungaria au fost deportați și omorâți la Auschwitz în anul 1944, în Holocaustul evreilor maghiari. Un unchi pe nume Pavel care trăia în România, a pierit în lagărul Vapniarca din Transnistria înființat de regimul antonescian. În timpul legilor rasiale din România în anii 1940-1944, când s-a interzis evreilor să fie tratați de medici neevrei (iar
Peter Freund () [Corola-website/Science/337245_a_338574]