21,807 matches
-
Sunt cultivate, de asemenea, imagini nocturne, lunare, reci, se invocă sunete înfiorate, de flaut sau viori, căderea apei în bazine, muzicalitatea versului devenind, câteodată, plină. Lipsit de temperamentul unui simbolist autentic, C. participă discret numai la familiarizarea cu o recuzită poetică nouă. SCRIERI: Din anii tineri, Craiova, 1895; Ploaie și soare, Craiova, 1904. Repere bibliografice: C. Dobrogeanu-Gherea, Studii critice, I, București, 1957, 388; Dafin, Iașul, I, 82-84; Dicț. lit. 1900, 185. G.D.
CISMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286278_a_287607]
-
lui Eminescu fiind întreprinsă, în ansamblul coordonatelor ei, prin raportare la secolul al XX-lea și la gândirea filosofică modernă. Examinând lirismul eminescian, cu imaginile, simbolurile și miturile lui arhetipale, criticul a reușit să reconstituie și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul, bulgărele și steaua, Satan și Demiurg, efemerul și eternul, relativul și
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Studiul monografic Întoarcerea la izvoare (1985) propune o imagine critică a creației lui Grigore Vieru și explorează din perspective particulare toate aspectele operei; accentul cade pe motivele-cheie și pe sistemul de imagini, pe legăturile cu folclorul și tradițiile clasice, pe poetică și stilistică: capitolele despre „dor” și „prea-plin”, despre „principiul matern al universului” și „logica jocului”, despre „timpul clasic și timpul intern”. Este demonstrat modul cum în poezia lui Vieru elementul de actualitate imediată dobândește o proiecție general-umană. C. a trecut
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, apărut în 1966, în care, așa cum a observat Nicolae Manolescu, C. este deja un poet format, nu un începător, precum cei mai mulți debutanți din colecția „Luceafărul” a Editurii pentru Literatură. I s-a remarcat de la început cultura poetică, evidentă în exersările pe diverse modele de mare poezie, printre care și modelul greu de urmat al lui Ion Barbu, pe care și-l asumă ca tehnică și viziune, dar cu note clare de originalitate. Poetul refuză înserierea tipologică, neacceptând
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
unde sunt caracterizate, cu bogate exemplificări, dadaismul, futurismul, suprarealismul. Se insistă asupra caracterului lor antiacademic (și chiar negativist), asupra dorinței de a epata și uneori a efectului involuntar comic. Multe dintre poeziile acestea sunt programatice, fără a fi adevărate „manifeste poetice”. Deși nu e receptiv la dicteul automat, la bufonerie și absurd, C. recunoaște că avangardismul (futurismul) i-a învățat pe poeți să se exprime mai liber. Respinge și conceptul de poezie pură al abatelui Bremond, însă distinge între iraționalitatea suprarealismului
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
1944, C. va ține un curs despre Universul poeziei, unde va dezvolta și completa ideile din Principii de estetică. Criticul susține că nu toate lucrurile intră în universul poeziei, ci numai acelea care, datorită imaginației omenirii, pot deveni „hieroglife”. Elemente poetice ar fi: apa, focul, himerele. Sunt apoi trecute în revistă modalități și stiluri poetice fundamentale: franciscanismul, petrarchismul, marinismul, gongorismul, simbolismul, barochismul, ermetismul. În Tehnica criticei și a istoriei literare, se revine asupra unor idei esențiale, formulate încă de la debut. Istoricul
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
ideile din Principii de estetică. Criticul susține că nu toate lucrurile intră în universul poeziei, ci numai acelea care, datorită imaginației omenirii, pot deveni „hieroglife”. Elemente poetice ar fi: apa, focul, himerele. Sunt apoi trecute în revistă modalități și stiluri poetice fundamentale: franciscanismul, petrarchismul, marinismul, gongorismul, simbolismul, barochismul, ermetismul. În Tehnica criticei și a istoriei literare, se revine asupra unor idei esențiale, formulate încă de la debut. Istoricul literar trebuie să fie și critic literar, să aibă capacitatea de a stabili ierarhii
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
În foileton, C. a mai publicat Monastirea Sinaia de Gh. Sion, o traducere a lui Rogard (poate un pseudonim al lui Tr. Demetrescu) din Schiller (O faptă mărinimoasă) și două articole semnate Hayda (Din viața lui Milton și O gândire poetică). Destul de bogat este aportul lui Traian Demetrescu. În numărul 12, el semnează Noaptea de septembrie și, după aceea, versuri aproape în fiecare număr. O cronică la spectacolul cu Moara roșie de Xavier de Montépin (piesa era localizată de I. P. Bancov
CLOPOTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286303_a_287632]
-
revistei „Familia” și rubrica „Poșta redacției”. În 1987 se transferă ca redactor la revista „Vatra” din Târgu Mureș, iar în 1991 ajunge redactor-șef adjunct la aceeași revistă. În 1993 intră în redacția Editurii Arhipelag din același oraș, coordonând seria „Poetica”. Lector (din 1994) la Universitatea „Transilvania” din Brașov, predă cursuri de literatură română contemporană și la Cluj și Alba Iulia, iar din 2001 la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș. Obține titlul de doctor în filologie cu teza Ion Pillat
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
sub titlul Barometrul livrescului, un decupaj tipologic privitor la poezia românească de azi (de la Ștefan Aug. Doinaș la Mariana Bojan). Un Conspect și o Aplicație (fină interpretare a poeziei lui Mircea Ivănescu) trasează liniile generale spre o tipologie a spiritului poetic livresc. Acțiunea criticului se înscrie într-o campanie de recunoaștere, definire și „reabilitare” a conceptului, susținută, printre alții, de Adrian Marino și Al. Paleologu, și vizează descrierea și evaluarea fenomenului în spațiul poetic românesc. Explicând succint această „fenomenalitate în progresie
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
liniile generale spre o tipologie a spiritului poetic livresc. Acțiunea criticului se înscrie într-o campanie de recunoaștere, definire și „reabilitare” a conceptului, susținută, printre alții, de Adrian Marino și Al. Paleologu, și vizează descrierea și evaluarea fenomenului în spațiul poetic românesc. Explicând succint această „fenomenalitate în progresie, înscrisă poate în codul genetic cultural”, C. constată că există „un tip de sensibilitate ce trăiește din mediere, și nu din frustețe și inocență, dintr-o cultură a senzației, și nu din senzația
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
al metamorfozelor literare și conceptuale ale imaginii lui Alexandru cel Mare în literatura română, în comparație cu literaturile orientale și cu literaturile europene occidentale. A cercetat, de asemenea, prima versiune românească a Istoriilor lui Herodot. Are studii în domeniul retoricii literare, al poeticii și esteticii antice, medievale și moderne. Urmărește problema imitației creative (tractatio) în cadrul școlilor retoricii antice, precum și diferitele faze ale imitației propriu-zise de la copierea servilă la emulația cu modelele tradiționale. Teoretizează modalitățile de manipulare ale unor atare modele în sensul manierismului
CIZEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286290_a_287619]
-
de la copierea servilă la emulația cu modelele tradiționale. Teoretizează modalitățile de manipulare ale unor atare modele în sensul manierismului literar și în sens politic. A scris și despre anumiți autori antici, medievali, neolatini, priviți sub raportul calității lor retorice sau poetice, al relației cu modelele urmate. SCRIERI: Eroi politici ai Antichității. Modele ideologice și literare, București, 1976; Imitatio et tractatio. Die literarisch-rhetorischen Grundlagen der Nachahmung in Antike und Mittelalter, Tübingen, 1994; Alexander bifrons. Le Roi et le Sage. Études sur la
CIZEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286290_a_287619]
-
elemente. Dacă disonanța depășește această magnitudine, rezistența elementelor cognitive va fi schimbată, astfel reducându-se disonanța”. * * * Observăm cu ușurință pledoaria pentru consonanță. Dar cuvântul englezesc consonancy poate fi tradus și prin „armonie”. Festinger a evitat metodic expresia harmoniosly datorită conotațiilor poetice. Și totuși, preocuparea sa profundă a fost găsirea căilor de armonizare a omului cu sine, cu semenii și cu lumea. A recunoscut aceasta în 1987, cu câțiva ani înainte de a muri, la o întâlnire cu psihologii americani specializați în studiul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
unicitatea oamenilor, decât o decizie de tip Sartre, dacă să fii bărbat sau femeie. O diferență clară față de viziunea existențialistă pe care Maslow a descoperit-o privește deosebiri în declanșarea experiențelor culminante (peak experiences) între sexe. Experiențele culminante mistice, estetice, poetice ale bărbatului pot veni, de exemplu, dintr-un meci de fotbal. Un fotbalist relata că, atunci când a marcat și a fugit pe teren, a avut un adevărat moment de extaz. O colaboratoare, Debora Tanzer, a întâlnit o femeie care folosea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
-i treacă pântecul regesc/ La rindeaua dulce a uleiului de migdale” (Poem). În volumul Tărâmul celălalt (1938), lirica sinestezică a lui G. își găsește deplina forță de expresie, ceea ce se petrece, paradoxal, la nivelul structurilor fixe de sonet. Întreaga materie poetică, apropiată tematic de registrul simbolist (reveria agonică, respingerea și în același timp atracția față de citadinul maladiv, amurgul în acorduri de clavir sau de marș funebru), se convertește în secvențe ce țin de imaginarul suprarealist: „Să mă sculptez într-un ghețar
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
frecvent convingerile exprimate în Ars poetica („Năvod aruncă-ți viața și inima să prindă/ Din crișuri de imagini, poeme, pești de aur!”). În cărțile următoare (Curent continuu, 1968, Ținută de seară, 1970, Sonete, 1975) se încearcă o recuperare a formulei poetice definitorii pentru operele de tinerețe, capabilă să pună în funcțiune dinamica formelor fixe, de unde și predilecția pentru sonet și rondel. Însă distanța în timp, schimbarea tonului și a atitudinii auctoriale, de la ironia tinereții față de provocările vieții la tristețea bătrâneții copleșitoare
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
tinerețe, capabilă să pună în funcțiune dinamica formelor fixe, de unde și predilecția pentru sonet și rondel. Însă distanța în timp, schimbarea tonului și a atitudinii auctoriale, de la ironia tinereții față de provocările vieții la tristețea bătrâneții copleșitoare, duc la pierderea inefabilului poetic, a exuberanței jocului metaforic și, în același timp, la tentația de a simula contemplația. Cu doar câteva zile înaintea morții, după cum își amintește criticul Valeriu Râpeanu în prefața antologiei Poezii. 1928-1977 (1986), autorul predase Editurii Eminescu manuscrisul Cartea rondelurilor, ce
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
sentimentelor „pozitive”. Problema centrală investigată ar fi aceea a libertății umane, a (im)posibilității atingerii fericirii. Evident încadrabilă în estetica modernismului, comună generației căreia îi aparține autorul, proza lui G. reprezintă o sinteză între estetica realistă, tradițională, cuminte și cea poetică, metaforică, parabolică, fantastică sau fantastă, sinteză cumpănită și eficace esteticește (cu, desigur, unele stângăcii). Caracteristică e metafora prozastică în care termenul comparat, având un înțeles abstract, e substituit de un comparant concret (de pildă, alcătuiri ori fenomene naturale, geologice, tectonice
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
Bucovinei”, „Poporul”, „Junimea literară”, „Gazeta poporului”, „Codrul Cosminului” (toate din Cernăuți), dar semnează și în „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Cultura poporului”, „Revista Moldovei”, „Transilvania” ș.a. Poeziile sale de început nu sunt cu totul desprinse de influențe, însă cultura poetică întinsă și condeiul dibace se completează. Poetul îi cere muzei „glas de clopot” pentru cuvânt, iar micile frământări ale eului, concertate, susțin dorința de mântuire a lumii de tot ce are rău. În cântecul despre natură, iubire, suferință, viață, expresia
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
respinge, mai mult din resentiment, critica lui T. Maiorescu, în schimb discută pe larg teoria macedonskiană a absurdului sublim. După G., absurdul nu are sublim și sublimul absurdului e un paradox ce nu se poate susține (Sublimul logicei prin imagini poetice în proză). Orice imagine este permisă, în proză sau în versuri, cu condiția să cuprindă o semnificație. Obiectul artei, în argumentația lui uneori prolixă, plastică foarte adesea, este realitatea care există, dar și aceea care ar putea să existe. În ce privește
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
ca redactor; seria nouă apare, la Editura Fundației Culturale Române, din 1998 până în 2001. În 1980 este numit, prin decret regal, profesor titular de limba și literatura română la Universitatea din Amsterdam. Fondator și secretar al Cercului de stilistică și poetică, la București, în anii ’60, A. manifestă de timpuriu o înclinație spre rigoarea formală și devine unul dintre misionarii locali ai structuralismului, aflat atunci la apogeu. Este unul dintre fondatorii Asociației olandeze de Semiotică și al unui institut de cercetări
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
actual fiind metodologic datată și rămânând ca un moment de referință în istoria criticii literare românești. În colaborare cu Dan Grigorescu, publică în acești ani un studiu despre Romanul realist în secolul al XIX-lea (1971), iar cu Mihai Nasta, Poetică și stilistică (1972). Face traduceri din literatura anglo-saxonă (George Meredith, John Ruskin, René Wellek), scrie eseuri despre Shakespeare. În Paradoxul român (1998), primul volum publicat în România după 1990, A. examinează decalajul perpetuu - reiterat în forme variabile în spațiul românesc
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
sur la littérature roumaine, Pitești, 1999; Privind înapoi, modernitatea, tr. Mirela Adăscăliței, Șerban Anghelescu, Mara Chirițescu și Ramona Jugureanu, București, 1999; Identitate în ruptură. Mentalități românești postbelice, tr. autorului în colaborare cu Mirela Adăscăliței și Șerban Anghelescu, București, 2000. Antologii: Poetică și stilistică. Orientări moderne (în colaborare cu Mihai Nasta), București, 1972; Dichters uit Roemenië [Poeți din România], postfața edit., Amsterdam, 1976; Roemenië. Verhalen van deze tijd [România. Povestiri din vremea noastră], tr. Jan Willem Bos, Amsterdam, 1988; Une anthologie de la
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
febril în actualitate, el trece în revistă, pe sute de pagini, literatura europeană modernă, de la simbolism până la Proust, Joyce, Céline și Kafka, într-un proiect în care personalitățile ostracizate de ascensiunea forțelor antidemocratice au un loc privilegiat. De începuturile lui poetice (Motive și simfonii, Stihuri venerice, Fragmente-Romanțe, Reverii sculptate și Prin lentile negre), un fragmentarium liric, amalgam de virtualități și de poze moderne, se va dezlega având sentimentul unui experiment de vârstă (va mărturisi că a fost poet în epoca lui
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]