21,274 matches
-
tatăl în 1753 și a unit teritoriile sale în 1783 cu Nassau-Saarbrücken, Nassau-Usingen și Nassau-Dietz. La 5 martie 1760, la Haga, el s-a căsătorit cu Prințesa Wilhelmine Carolina de Orania-Nassau. Soția lui era fiica lui Willem al IV-lea, Prinț de Orania, Stadtholder al Țărilor de Jos și a soției acestuia, Anne, Prințesă Regală. Cuplul a avut 15 copii dintre care 7 au atins vârsta adultă: După decesul soției sale, el a făcut o căsătorie morganatică cu Barbara Giessen von
Karl Christian de Nassau-Weilburg () [Corola-website/Science/336444_a_337773]
-
hindus din Srirangam, India. Dedicat lui "Ranganatha", una dintre manifestările zeului Vișnu, Sri Ranganathaswamy este cel mai mare templu hindus încă funcțional din lume și al doilea cel mai mare după Angkor Wat. Conform tradiției, statuia lui Ranganatha a aparținut prințului Rama, unul dintre avatarele lui Vișnu. Acesta a adorat-o o lungă perioadă de timp, iar când s-a întors biruitor din Sri Lanka după înfrângerea regelui-demon Ravana, i-a dat idolul cadou lui Vibhishana, fratele lui Ravana și noul rege
Templul Sri Ranganathaswamy () [Corola-website/Science/336460_a_337789]
-
ei, Ernest Frederic. Sophia Albertine a fost fiica cea mică a contelui Georg Ludwig I de Erbach-Erbach (1643-1693) și a soției acestuia, contesa Amalia Katharina de Waldeck-Eisenberg (1640-1697). La Erbach, la 4 februarie 1704, Sophia Albertine s-a căsătorit cu Prințul Ernest Frederick, fiul cel mare al Ducelui Ernest de Saxa-Hildburghausen. Cuplul a avut 14 copii: Sophia Albertine a fost responsabilă pentru educația copiilor lor, soțul ei fiind devotat vieții de militar în afara țării. După decesul soțului ei, în 1724, Sophia
Sofia Albertine de Erbach-Erbach () [Corola-website/Science/336483_a_337812]
-
Într-o încercare de a obține bani, ea a vândut valoroasa bibliotecă ducală. Soțul ei a vândut districtul Schalkau Ducatului de Saxa-Meiningen în 1723, în scopul de a strânge bani. Ea a considerat această vânzare ca fiind ilegală. Influențată de prințul Joseph de Saxa-Hildburghausen, care era în Hildeburghausen la acea vreme, Sophia Albertina a declarat război Saxa-Meiningen și a ocupat militar Schalkau la 11 iulie anul 1724. După ce fiul ei a preluat guvernarea în 1728, ea s-a retras la Wittum
Sofia Albertine de Erbach-Erbach () [Corola-website/Science/336483_a_337812]
-
Parlament (principală) și Rege (secundară). Regele era învestit cu putere executivă când acționa prin intermediul Consiliului de Stat. Casa de Bernadotte, actuala dinastie regală suedeză, a fost înființată în septembrie 1810 când Parlamentul (Riksdag) l-a ales pe Mareșalul francez și prințul de Pontecorvo Jean-Baptiste Bernadotte ca prinț moștenitor. Această numire a avut loc deoarece regele Carol al XIII-lea nu avea nici un moștenitor legitim, iar prințul moștenitor precedent, ales în ianuarie 1810, murise în mod surprinzător din cauza unui accident vascular cerebral
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
era învestit cu putere executivă când acționa prin intermediul Consiliului de Stat. Casa de Bernadotte, actuala dinastie regală suedeză, a fost înființată în septembrie 1810 când Parlamentul (Riksdag) l-a ales pe Mareșalul francez și prințul de Pontecorvo Jean-Baptiste Bernadotte ca prinț moștenitor. Această numire a avut loc deoarece regele Carol al XIII-lea nu avea nici un moștenitor legitim, iar prințul moștenitor precedent, ales în ianuarie 1810, murise în mod surprinzător din cauza unui accident vascular cerebral în timpul unui exercițiu militar. Deși monarhii
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
fost înființată în septembrie 1810 când Parlamentul (Riksdag) l-a ales pe Mareșalul francez și prințul de Pontecorvo Jean-Baptiste Bernadotte ca prinț moștenitor. Această numire a avut loc deoarece regele Carol al XIII-lea nu avea nici un moștenitor legitim, iar prințul moștenitor precedent, ales în ianuarie 1810, murise în mod surprinzător din cauza unui accident vascular cerebral în timpul unui exercițiu militar. Deși monarhii din Casa de Bernadotte care l-au succedat pe Carol al XIV-lea Ioan în secolul al 19-lea
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
XIX-lea Ioan, să acceadă la tron în 1818, Regele Suediei avea multe alte titluri ce făceau referire la teritorii ale Imperiului Suedez: Mare Duce al Finlandei, Duce al Skåne, al Estoniei, al Careliei, al Bremen-Verden, al Szczecin, al Cașubiei, Prinț al Insulei Rügen, Lord de Wismar, Duce de Bavaria, Jülich, Kleve și al Comitatului de Berg. Pe parcursul domniei Casei Holstein-Gottorp (1751-1818), a fost utilizat titlul de Moștenitor al Norvegiei ("Arvinge till Norge"). După ce Norvegia a intrat într-o uniune personală
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
Rege al Norvegiei. Odată cu încoronarea sa, Carol al XVI-lea Gustaf, a ales doar Rege al Suediei (Sveriges Konung) ca titlu. Această alegere se reflecta și în motto-ul său personal: "För Sverige, i tiden". Titlul uzual al moștenitorului este Prinț Moștenitor al Suediei ("Sveriges Kronprins") sau Prințesă Moștenitoare a Suediei ("Sveriges Kronprinsessa"). Soția unui Prinț Moștenitor primește de asemenea un titlu echivalent, însă nu și soțul unei Prințese Moștenitoare. Regele Gustav al III-lea a restabilit o tradiție din timpul
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
al Suediei (Sveriges Konung) ca titlu. Această alegere se reflecta și în motto-ul său personal: "För Sverige, i tiden". Titlul uzual al moștenitorului este Prinț Moștenitor al Suediei ("Sveriges Kronprins") sau Prințesă Moștenitoare a Suediei ("Sveriges Kronprinsessa"). Soția unui Prinț Moștenitor primește de asemenea un titlu echivalent, însă nu și soțul unei Prințese Moștenitoare. Regele Gustav al III-lea a restabilit o tradiție din timpul lui Gustav Vasa și din epoca medievală prin acordarea moștenitorilor la tron titluri de duce
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
-lea. Există de asemenea și reședințe care sunt deținute în mod privat de către familia regală, precum Palatul Solliden, situat pe insula Öland, o cabană în Storlien în provincia Jämtland și Vila Mirage în Sainte-Maxime în sudul Franței (inițial cumpărată de Prințul Bertil). Palatul Regal ("Kungliga slottet"), cunoscut și sub numele de Palatul din Stockholm, este reședința oficială a regelui. Palatul regal este localizat pe insula Stadsholmen (Insula orașului), cunoscută sub numele de Gamla Stan (Orașul Vechi) în capitala Stockholm. Birourile regelui
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
șefi de stat sau șefi ai guvernului). În aprilie 2009, Primul Ministru Fredrik Reinfeldt a anunțat că Palatul îi va fi cedat înapoi regelui și că astfel va putea fi folosit de către Victoria, Prințesa Moștenitoare a Suediei și soțul acesteia, Prințul Daniel, Duce de Västergötland. Aceștia ocupă Palatul Haga din toamna anului 2010. În prezent, conform Curții Regale, Familia Regală Suedeză este formată din trei grupuri; Cu toate acestea, nu există nicio legislație sau alt document public care delimitează regulile de
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
mod fundamental regulile de succesiune făcând posibil accesul la tron al primului născut, indiferent de sex (până în acel moment, doar primul fiu al regelui putea accede la tron). Astfel, Prințesa Victoria a devenit Prințesă Moștenitoare în detrimentul fratelui său mai mic Prințul Carl Philip care fusese născut drept Prinț Moștenitor. În prezent, Articolul 1 al Actului de Succesiune limitează numărul potențial al pretendenților la tron, astfel încât doar descendenții lui Carol al XVI-lea Gustaf pot moșteni tronul. În cazul în care Casa
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
accesul la tron al primului născut, indiferent de sex (până în acel moment, doar primul fiu al regelui putea accede la tron). Astfel, Prințesa Victoria a devenit Prințesă Moștenitoare în detrimentul fratelui său mai mic Prințul Carl Philip care fusese născut drept Prinț Moștenitor. În prezent, Articolul 1 al Actului de Succesiune limitează numărul potențial al pretendenților la tron, astfel încât doar descendenții lui Carol al XVI-lea Gustaf pot moșteni tronul. În cazul în care Casa Regală se va stinge, Parlamentul nu are
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
ființa în pragul senectuții: „Ehei nu mai înveți până-i lume să vorbești/ după patruzeci de ani nu te mai duci în povești/ poți lăcrima suspina smiorcăi strânge dinții/ gata te uiți te-ai uitat te uită și cerșetorii și prinții” Compătimirea micilor vietăți, a unei cățelușe triste și obosite, bunăoară, ia forme paradoxale, după cum spectacolul prăbușirii casei cu pereții crăpați ia forme absurde. Registrul absurd se amplifică și în poemul următor («Artur e mort și cântă la cele mai bune
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
sa "Il dolce Farniente" a atras atenția la Salonul din 1836. Un an mai târziu, "Il Decameron" a fost, de asemenea, lăudat; ambele tablouri sunt compozițiile academice în stilul lui Rafael. La Salonul din 1838 a expus un portret al prințului de Wagram cu mica lui fiică. Cariera sa ca pictor portretist a fost curând asigurată atunci când, în același an, el a pictat portretul Louisei Marie de Orleans, regina Belgiei, și al fiului ei, Ducele de Brabant.
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
Prințul Luís de Orléans-Braganza (26 ianuarie 1878 - 26 martie 1920), a fost moștenitor al tronului Imperiului Braziliei. El s-a născut în Brazilia, ca al doilea fiu al Prințului Gaston, Conte de Eu și a Isabel, Prințesă Imperială a Braziliei. A
Luís de Orléans-Braganza (1878–1920) () [Corola-website/Science/333517_a_334846]
-
Prințul Luís de Orléans-Braganza (26 ianuarie 1878 - 26 martie 1920), a fost moștenitor al tronului Imperiului Braziliei. El s-a născut în Brazilia, ca al doilea fiu al Prințului Gaston, Conte de Eu și a Isabel, Prințesă Imperială a Braziliei. A fost exilat împreună cu familia ca rezultat al loviturii de stat din 1889 care a dus la formarea republicii. În 1908, anul în care el s-a căsătorit, fratele
Luís de Orléans-Braganza (1878–1920) () [Corola-website/Science/333517_a_334846]
-
a se refugia în Franța la Château du Vieux-Bost. După ce s-a instituit regimul mareșalului Pétain, familia a părăsit Franța și a plecat succesiv în Spania, Portugalia, înainte de a părăsi continentul pentru Statele Unite, unde a ajuns la 27 iulie. Pentru că prinții nu stăpâneau complet limba engleză, familia s-a stabilit în Quebec, provincie francofonă, unde copiii au putut vorbi în franceză. În timpul războiului, Carl Ludwig și fratele său mai mare Felix au servit ca voluntari în batalionul 101 infanterie al armatei
Carl Ludwig de Habsburg-Lorena () [Corola-website/Science/333521_a_334850]
-
de asemenea, descendentă nelegitimă din Infanta Sancha Henriques a Portugaliei, fiica lui Henric, Conte de Portugalia. Inês a venit în Portugalia în 1340 ca doamnă de onoare a Constancei de Castilia, recent căsătorită cu Petru, moștenitor aparent la tronul Portugaliei. Prințul s-a îndrăgostit de ea și a început să-și neglijeze soția, punând în pericol relațiile deja slabe cu Castilia. Mai mult decât atât, dragostea lui Petru pentru Inês a adus nobilimea castiliană exilată foarte aproape de putere, frații lui Inês
Inês de Castro () [Corola-website/Science/333507_a_334836]
-
îndrăgostit de ea și a început să-și neglijeze soția, punând în pericol relațiile deja slabe cu Castilia. Mai mult decât atât, dragostea lui Petru pentru Inês a adus nobilimea castiliană exilată foarte aproape de putere, frații lui Inês devenind prietenii prințului și consilieri de încredere. Regelui Afonso al IV-lea al Portugaliei nu-i plăcea influența lui Inês asupra fiului său și a așteptat ca dragostea lor nebună să se încheie însă acest lucru nu s-a întâmplat. Constance de Castilia
Inês de Castro () [Corola-website/Science/333507_a_334836]
-
ibn Ali ibn Hussein al-Hashimi sau Abdul Ilah (în arabă: عبد الإله بن علي بن حسين الهاشمي 14 noiembrie 1913 - 14 iulie 1958) a fost un prinț (emir) arab din familia Hașemită din Hidjaz , regent al Irakului între 4 aprilie 1939 - 23 mai 1953, în timpul copilăriei regelui Faisal al II-lea. Din anul 1943 a deținut titlul de Prinț moștenitor al Irakului, reconfirmat în 1953. a deținut
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
noiembrie 1913 - 14 iulie 1958) a fost un prinț (emir) arab din familia Hașemită din Hidjaz , regent al Irakului între 4 aprilie 1939 - 23 mai 1953, în timpul copilăriei regelui Faisal al II-lea. Din anul 1943 a deținut titlul de Prinț moștenitor al Irakului, reconfirmat în 1953. a deținut și rangurile militare de Feldmareșal al Armatei Regale Irakiene, mareșal al Aviației Regale Irakiene și de mareșal onorific al Aviației Regale britanice RAF. Abd al-Ilah s-a născut în 1913 la Ta
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
a murit într un accident de automobil, Abd al-Ilah, în vârstă de 26 ani a fost ales regent al nepotului său,noul rege Faisal al II-lea, care avea doar 4 ani. Din 1943 Abd al-Ilah a fost numit și prinț moștenitor. Se consideră că Nuri Pașa as-Said, Taha al Hashimi și ofițeri naționaliști conduși de colonelul Salah ad Din Al Sabagh au sprijinit alegerea sa ca regent pentru că vedeau în el o personalitate slabă, ușor de influențat și de manipulat
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
din acest motiv să propună britanicilor să-l schimbe din funcția de regent, cu emirul Zaid, frate vitreg al regelui Feisal I și al emirului transiordanian Abdallah, a cărui candidatură o sabotase înainte. În timpul celui de-al doilea război mondial prințul Abd al-Ilah a fost deposedat de funcția sa de către ofițeri naționaliști pro-germani (din asa numitul „Pătrat de aur”, sau „Cei Șapte”) și fostul prim ministru, avocatul Rashid Ali pașa Al Kaylani. Aceștia au dirijat la 1 aprilie 1941 o lovitură
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]