221,754 matches
-
necesitatea conectării acestora între ele după apariția marilor centrale termice și hidraulice situate în locații îndepărtate cu o producție de energie ce depășea cu mult necesitățile unei singure localități. În Europa companiile de producere a energiei electrice, în anul 1950, ajung la concluzia necesității interconectării rețelelor naționale, astfel că în anul 1967 se vor sincroniza rețelele Franței, Germaniei și Elveției având avantajul posibilității sprijinirii reciproce în producție. Actualmente statele continentale ale Uniunii Europene, mai puțin cele scandinave făcând parte din rețeaua
Generarea distribuită () [Corola-website/Science/310331_a_311660]
-
la temperaturi joase care au condus, "inter alia", la obținerea heliului lichid."" a avut contribuții în termodinamică și electricitate. Este întemeietorul laboratorului criogenic din Leiden în 1882, unde a atins pentru prima oară temperaturi apropiate de zero absolut și a ajuns să lichefieze heliul în anul 1908. A studiat fenomenul opalescenței critice împreună cu W.H. Keesom, și a descoperit în anul 1911, fenomenul supraconductibilității..
Heike Kamerlingh Onnes () [Corola-website/Science/310345_a_311674]
-
veniți din Transilvania, în special din zona Moieciu sau zona Sibiului. Vatra actuală a satului Râu Alb era acoperită de păduri, partea de sud-est era stăpânită în devălmășie de moșneni pietrăreni, iar partea de nord-vest era proprietatea moșnenilor satului Bărbulețu ajungând până la actualul cătun Ciobănești și Vârful lui Boagher în locul numit „Purcăreață”. Din punct de vedere istoric Râu Alb apare ca sat în anul 1733; până la 1870 a făcut parte din comuna Bărbulețu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Râu
Comuna Râu Alb, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310350_a_311679]
-
după Parcul National Yellowstone. Compania ferată Canadian Pacific a construit Hotelul Banff Springs și Chateau Lake Louise pentru a atrage turiști și pentru a crește numărul pasagerilor pe calea ferată. La început, Banff-ul era popular pentru turiștii europeni înstăriți, care ajungeau în Canada via curse transatlantice de lux și continuau către vest pe calea ferată, precum și turiști americani și englezi din clasele superioare. Unii vizitatori participau în activități de alpinism, adesea angajând ghizi locali. Tom Wilson, împreună cu Jim și Bill Brewster
Parcul Național Banff () [Corola-website/Science/310334_a_311663]
-
După lovitura de stat de la 23 august 1944, s-a alăturat unui comitet al Grupului Etnic German, de ajutorare a refugiaților , rămânând în Vârșeț, în Districtul Banatul de Sud, în timp ce familia sa a plecat în Germania. În încercarea de a ajunge la familia sa, nu a reușit să tracă de râul Tisa, aflat în zona menținută de trupele sovietice, așa că s-a întors în Banatul românesc, unde a stat ascuns. A supraviețuit ca țesător, zilier și profesor particular, până ce familia sa
Hans Kehrer () [Corola-website/Science/310338_a_311667]
-
de acord cu una din deciziile lui. A fost chemat la comisia de disciplină a Federației Franceze de Fotbal, și suspendat o lună. Cantona a răspuns prin apropierea de fiecare membru al comitetului, și atribuirea epitetului de „idiot”. Suspendarea a ajuns la două luni. Pentru Cantona a fost picătura care a umplut paharul, și a anunțat că se va retrage din fotbal în decembrie 1991. Antrenorul de atunci al echipei naționale a Franței, Michel Platini, era un fan al lui Cantona
Eric Cantona () [Corola-website/Science/310336_a_311665]
-
cu 5 minute înainte de final, și este poate cel mai faimos din întreaga lui carieră. Un corner de pe partea stângă i-a pus probleme portarului lui Liverpool, David James, care a încercat să respingă mingea în afara careului, dar ea a ajuns la limita careului, pe centru. Cantona, care se retrăsese când a fost executat cornerul, a reușit un voleu extrem de atletic cu piciorul drept, trimițând mingea printr-o pădure de jucători, în plasă. A fost golul victoriei. Se revanșase față de fani
Eric Cantona () [Corola-website/Science/310336_a_311665]
-
executivă aparținea guvernului provizoriu, iar puterea legislativă, adunării naționale. Se introducea votul universal pentru bărbați și drepturile și libertățile cetățenești. Atunci când adunarea națională a hotărât desființarea atelierelor naționale create cu scopul asigurării de locuri de muncă pentru muncitorime, s-a ajuns la confruntări de stradă între muncitori și burghezie. Acestea au fost câștigate de burghezie. Președinte al Franței a fost ales Louis-Napoléon Bonaparte, care va profita de situația politică și, în decembrie 1852, se va proclama împărat sub numele de Napoleon
Revoluția franceză de la 1848 () [Corola-website/Science/310358_a_311687]
-
însoțit și abia după câteva zile, după ce domnitorul, în urma unei noi și zadarnice rezistențe în Argeș, a părăsit țara, s-au întors la casele lor. În secolul următor și în secolul al XVIII-lea, Ploieștiul a cunoscut o dezvoltare permanentă, ajungând să concentreze cea mai mare parte a vieții economice a regiunii. Așezat la loc bun, târgul de miercurea atrăgea lume multă. „"Veneau negustori cu mărfuri și meșteșugari și țărani cu produsele lor spre desfacere. Mămulari, cojocari, tivilicheri, mărgelari, cercelari, plăpumari
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
fie întrecută de Ploiești. Treptat, Gherghița a sărăcit, negustorii au început să se mute aiurea, însemnătatea sa a scăzut și, odată cu aceasta, și-a pierdut și protecția domnitorilor, care au dăruit-o în 1765, cu toată moșia ei, mitropoliei, locuitorii ajungând clăcași. Locul acestora l-a luat Ploieștiul, ajuns în secolul al XVIII-lea o așezare importantă, înscrisă și pe hărți. Dacă până la începutul secolului al XVIII-lea nu știm unde rezidau ispravnicii județului Prahova, de atunci încolo ei stăteau sigur
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
negustorii au început să se mute aiurea, însemnătatea sa a scăzut și, odată cu aceasta, și-a pierdut și protecția domnitorilor, care au dăruit-o în 1765, cu toată moșia ei, mitropoliei, locuitorii ajungând clăcași. Locul acestora l-a luat Ploieștiul, ajuns în secolul al XVIII-lea o așezare importantă, înscrisă și pe hărți. Dacă până la începutul secolului al XVIII-lea nu știm unde rezidau ispravnicii județului Prahova, de atunci încolo ei stăteau sigur aici, unde îi găsește Sulzer, într-o „căsuță
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
de călărași odată cu înființarea lui ca oraș. Călărașii, al căror număr a crescut în prima jumătate a secolului al XVII-lea, prestau serviciu, ca și ceilalți slujitori, în armată pe timp de război, în administrație în timp de pace, unii ajungând stegari sau chiar iuzbași. Pentru a trăi, foloseau pământ din moșiile domnești sau boierești, fiind obligați la toate prestațiile feudale, dar rămânând oameni liberi și scutiți de biruri. De aici o serie de nemulțumiri față de marii boieri și de unii
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
comerțul. După 1887, meșteșugurile au început să-și piardă preponderența, menținându-se însă în continuare. Jumătatea secolului XIX a adus în economia ploieșteană și industria, prima ramură în care s-a depășit stadiul manufacturier fiind tăbăcaria. Foarte repede s-a ajuns la mari întreprinderi ca cele ale fraților Velicu (1878), a lui I. Hristodoresu (1885), a fraților Mihăilescu, a fraților Rîmniceanu etc., care aveau câte 40 - 50 de muncitori și prelucrau sute de piei lunar, producând talpă, iuft, marochin, meșină și
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
reprezentată la Ploiești prin morile mecanice care produceau toate calitățile de făină (în 1911 apare prima fabrica de morărit, cea a lui Jacques Leon), ca și industria poligrafică, ce a debutat în 1866, cu atelierul lui G. Vallenstein, și a ajuns până la marea fabrică „Progresul” (1880), cu opt secții și 95 de mașini la care lucrau câteva sute de muncitori. De semnalat este și faptul că în Ploiești începe să apară și o industrie metalurgică, legată fie de agricultură (reprezentante ale
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
armele pe care le-a găsit la locuitori, a făcut înrolări de greci și de bulgari și, plecând spre București, a lăsat la Ploiești, până către sfârșitul lunii mai, o unitate condusă de Ducaș. Oștirea lui Tudor Vladimirescu nu a ajuns până la Ploiești, dar din câteva însemnări pe marginea unor cărți bisericești, reiese că prahovenii erau de acord cu programul revoluției. Vechile tradiții de luptă, noile idei democratice, conștiința națională tot mai puternică pregătiseră pe ploieșteni pentru revoluție. Chiar în ziua
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
1917, primarul orașului a fost destituit și arestat), fără ca mișcarea de rezistență să poată fi înăbușită. În condițiile desăvârșirii unității naționale, ale făuririi României Mari, orașul s-a dezvoltat cu repeziciune. Populația s-a refăcut și a depășit numărul antebelic, ajungând în 1930 la aproape 80.000 locuitori. Industria a cunoscut și ea o revenire rapidă, sporindu-și considerabil producția. Pe primul loc erau rafinăriile care, nou înființate sau rezultate din contopirea și modernizarea unora vechi, înconjurau orașul. Aparținând unor mari
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
loc erau rafinăriile care, nou înființate sau rezultate din contopirea și modernizarea unora vechi, înconjurau orașul. Aparținând unor mari societăți cu capital în majoritate străin, ele se refăcuseră de pe urma distrugerilor din primul război mondial, își diversificaseră gama de produse și ajunseseră la mari producții și la sute de muncitori fiecare. Spre sud se găsea „Orion”, alături de ea, spre stânga, „Unirea”, spre dreapta „Astra Română”, spre nord „Vega” (care trecuse la societatea „Concordia”), spre est, pe lângă „Dacia”, s-a dezvoltat la Teleajen
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
sub regimul comunist, importanța orașului a scăzut. În timpul perioadei comuniste, orașul a cunoscut o dezvoltare minoră intre anii 1944-1965, urmînd, ca apoi să înceapă o dezvoltare industrială, socială si un "boom" demografic, de la 100.000 de locuitori în anii 40 ajungînd la sfîrșitul epocii comuniste la 265.000 de locuitori. Orasul a crescut in importanta. Industrializarea a fost puternică, majoritatea populației Ploieștiului lucrînd în uzine ca: "1 mai", "23 august", Cablul Romînesc, Rafinăriile si multe alte obiective industriale din Ploiești, care
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
la Bârlad, prin afectarea unui număr de trei statui între care un bust al lui Mihai Eminescu, creație semnată de Ion Vlad, distrusă cu barbarie de indivizi care, sub anonimatul nopții, au dărâmat-o de pe soclu, sfărâmând-o până au ajuns la armături. Părăsește România în 1965, la vârsta de 45 de ani, și se stabilește la Paris. În 1967 i s-au comandat 5 sculpturi pentru Espace Pierre Cardin din Paris, iar din anul 1969 a devenit profesor titular de
Ion Vlad (sculptor) () [Corola-website/Science/308985_a_310314]
-
sub numele Alstom. În 2014, guvernul francez a aprobat preluarea de către grupul industrial american, General Electric, a activelor din domeniul energiei deținute de compania Alstom, tranzacție evaluată la 12,4 miliarde de euro. Guvernul francez și grupul de construcții au ajuns in iunie anul acesta, la un acord privind ultima condiție de aprobare a tranzacției. Guvernul va avea timp de 20 de luni opțiunea de a cumpăra o participație de până la 20% din acțiunile Alstom, din pachetul de 29,3% deținut
Alstom () [Corola-website/Science/308998_a_310327]
-
a tranzacției. Guvernul va avea timp de 20 de luni opțiunea de a cumpăra o participație de până la 20% din acțiunile Alstom, din pachetul de 29,3% deținut de Bouygues, cu un discount de 2-5% față de prețul acțiunilor, după ce acestea ajung la 35 de euro sau mai mult pe bursă. GE va prelua cea mai mare parte a activelor din energie ale Alstom, inclusiv producția de turbine pe gaz și abur, și va vinde companiei franceze operațiunile de sisteme de semnalizare
Alstom () [Corola-website/Science/308998_a_310327]
-
îngrijitorii de animale sau personalul veterinar, fiind considerată la aceștia ca o boală profesională. Pătrunderea agentului patogen produce la poarta de intrare o inflamație, stimulând reacția de apărare. Bacteria va fi fagocitată de granulocite, în care bacteria poate supraviețui și ajunge în ganglionii limfatici. Din ganglionii limfatici Brucella va fi transportată de sânge (pe cale hematogenă) în alte organe. Organismul constituie granuloame încercând, prin încapsulare, să izoleze bacteria în țesuturile infectate. Tratamentul bolii durează cel puțin o lună folosindu-se antibiotice cu
Bruceloză () [Corola-website/Science/308991_a_310320]
-
Austriei si al soție sale Maria Theresia de Napoli și Sicilia. Pe 29 octombrie 1816, tatăl său se căsătorește pentru a patra oară cu Prințesa Karolina Augusta de Bavaria, fiica regelui Maximilian I al Bavariei și a Mariei de Hesse-Darmstadt. Ajuns la vârsta de însurătoare, noua soție a împăratului Francisc I îi face cunoștință tânărului arhiduce cu sora ei vitregă, Prințesa Sofia de Bavaria. Sofia era o femeie educată, isteață și mai ales ambițioasă, toate acestea contrastând puternic cu firea liniștită
Arhiducele Francisc Carol al Austriei () [Corola-website/Science/309005_a_310334]
-
a însemnat un șoc pentru tânăra prințesă care s-a arătat extrem de dezamăgită de personalitatea ștearsă a lui Francisc Carol. Cu toate acestea, Sofia nu a refuzat cererea în căsătorie formulată de către arhiduce, deoarece spera că într-o zi va ajunge împărăteasa Austriei, fratele mai mare al soțului său și moștenitorul tronului fiind debil mintal. Căsătoria dintre cei doi a avut loc la Viena pe 4 noiembrie 1824. Împreună au avut cinci copii, dintre care patru au ajuns la vârsta maturității
Arhiducele Francisc Carol al Austriei () [Corola-website/Science/309005_a_310334]
-
o zi va ajunge împărăteasa Austriei, fratele mai mare al soțului său și moștenitorul tronului fiind debil mintal. Căsătoria dintre cei doi a avut loc la Viena pe 4 noiembrie 1824. Împreună au avut cinci copii, dintre care patru au ajuns la vârsta maturității: Pe 2 martie 1835, tatăl său împăratul Francisc I moare, tronul Austriei fiind ocupat de fratele său mai mare Ferdinand, care era debil mintal și steril. Pentru că nu a fost declarat inapt pentru conducere, treburile imperiului erau
Arhiducele Francisc Carol al Austriei () [Corola-website/Science/309005_a_310334]