22,345 matches
-
SS, bigotele puritanismului, femeia-comisar, sora Diesel și alte savante de renume mondial. Cînd deschide gura, mă cutremur însă cu adevărat : „Dulciurile și făinoasele sînt la fel de periculoase ca drogurile !”, aruncă ea vestea ca pe un blestem asupra omenirii. La fel de periculoase ca drogurile ? Nu-mi vine să cred urechilor. Inevitabil, fac o comparație cu secvența anterioară de știri și nu reușesc să văd prea multe legături. Dar dacă totuși ?... Și încep să fabulez. Îmi aduc aminte de poșeta pe care am încasat o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și suficient de prevăzător, probabil. Mi-o imaginez pe femeia-comisar întinzînd un deget acuzator din micul ecran și țipînd la mine : „De unde ai luat ciocolata ?”. Apoi, brusc, am o revelație : italienii. Da, italienii și pastele lor, la fel de periculoase ca și drogurile. Acum înțeleg din ce s-a născut și cum a prosperat mafia : trafic ilegal de spaghetti ! Revin cu picioarele pe pămînt, în propriul meu fotoliu din fața televizorului. Îl sting și mă gîndesc la tot ceea ce colegii mei de breaslă din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu atâta monotonie? În absența imaginației, fericirea nu e posibilă. L-am făcut fericit pe fiul meu de două ori : când i am cumpărat pianul și când i l-am vândut. Fericirea s-a banalizat. Poate fi procurată ca orice drog. Prea multe vieți nu au nici o atingere cu fericirea. Fericirea este cea mai curată bogăție. Reciproca nu este decât accidental valabilă. Nu suntem necăjiți pentru că nu am atins fericirea, dar nu reușim nici să o definim. Alergând după fericire, de pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trece drept un soi de fericire. Nu-ți cerceta prea adânc prietenii. Lasă-i așa cum ți i-ai dorit să fie. Nu caligrafia sporește prestigiul medicului. Libertatea este marele premiu de consolare a celibatarilor. Ambiția poate fi resort. Dar și drog. Cel care susține că scrie literatură doar pentru sine e ca un fotbalist care bate mingea pe balcon. Orice debutant în artă crede că se află la o aruncătură de băț de celebritate. Când prima impresie este excelentă, s-ar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de decizii. Chiar și de opinii. Globalizarea sentimentelor poate fi începutul drumului spre marele rut. Parcă prea repede am ajuns din peșteră în cosmos. Ne-a prins mileniul al treilea cu visele zdrențuite. Corigențele epocii noastre se numesc : sărăcie, violență, droguri, sexualitate. Televizorul și computerul lăbărțează singurătatea omului contemporan. Televizor, cimitir al lumii contemporane. Într-o lume normală, diversitatea generează armonie, nu conflicte. Basmele - aceste sublime proiecte pentru arhitectura viitorului. Cine și-ar fi putut imagina ce germen de potop zace
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
contemporană tinde spre un extremism al nuanței. Orice fărâmă a subconștientului se poate transforma în substanța activă a creației. Receptarea artei moderne este chin , nu divertisment. Misiunea unor epoci e să incinereze capodopere. Artiștii longevivi nu prea încap în legende. Drogul lui Hamlet se numește melancolie. Arta nu poate fi o perpetuă băltire avangardistă. Artistul - un pelerin al absolutului. Puternice sunt doar culturile intens polemice. Deviza imposturii : când nu poți să - convingi, enervează - i ! Arta poate contribui la împingerea existenței spre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Din iubire s - ar putea să nu mai rămână decât componenta mecanică. În multe căsnicii, destinele sunt dispuse în paralel. Ca șinele de la calea ferată. Supușii lingușitori își transformă conducătorii în paranoici. Pe soclul modelelor, tinerii de astăzi au urcat : drogurile, violența, sexualitatea, incultura etc. Dumnezeu ne judecă după moarte. Semenii noștri sunt mult mai grăbiți. Cucuta lui Socrate a anticipat Golgota lui Iisus. Bârfa este un soi de polenizare a răutății. Fără puțină cucută, în călimară, criticii devin anodini.. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a altora. În cazul grafomanilor, lenea ar putea deveni o sublimă virtute. Rezemat etnic în coada lopeții, românul tranziției meditează existențial în fața muncii. În relațiile cu statul, mulți cetățeni se comportă ca niște slugi leneșe și hoațe. Cel mai infect drog rămâne lingușirea. De râie scapi ușor. Ea nu e ca lingușirea. Trepădușii știu că de la înaltele mese rămân întotdeauna lături consistente. Lingușirea este o admirație băloasă. Câinele se gudură pe lângă stăpân și latră la străin. Există femei care procedează invers
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vor deveni vegetarieni. Milioane de oameni mor pe planeta noastră de sete. Pentru că nu au după ce să bea apă. Cultura nu îl interesează deloc pe cel flămând. Și nici pe cel veșnic ghiftuit. Marile utopii au naufragiat în violență, sexualitate, droguri, incultură. Vom căuta sublimul în angoase? Trăim laolaltă, dar în vremuri diferite. Viitorul speranțelor noastre poate fi asemănat cu cel al bulgărilor de zăpadă în iad. Se pare că omenirea nu mai poate rezista decât cu febră. Vremurile mici premiază
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de acolo direct spre vârful degetelor de la membrele inferioare. O stare de imponderabilitate plăcută și odihnitoare puse stăpânire pe el, ca și cum ar fi un simplu fulg de zăpadă ce asistă la "Facerea lumii". Nici un fel de alcool, nici un fel de drog nu consumase. Pe de altă parte simțea că nici esența de ambrozie, minunata băutură a zeilor, nici orice altă substanță afrodiziacă, oricât de puternică ar fi ea, nu ar putea crea o asemenea stare de fericire deplină. Se confrunta cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
elev neglijent într-un insectar improvizat sau ca un simplu microb, sub lupa unui cercetător prea băgăreț sau prea insistent. Situații asemănătoare a mai întâlnit în romane și filme polițiste, când intrau în scenă bande de mafioți pentru vânzări de droguri sau reglări de conturi între ele. El însă nu avea nici în clin nici în mânecă cu aceștia. În viața lui nu a cumpărat și nu a vândut la negru nici măcar un cățel de usturoi, o peniță de toc rezervor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în geanta cu cinci fermoare pe trei sferturi goală, în afară de sandvișul preparat de Dana, de umbrelă și de o traista ce semăna mai mult cu turbinca lui Ivan, nu avea nici roni, nici dolari, cu atât mai puțin euro sau droguri. Era curat și nu avea nici o legătură cu lumea interlopă. Cine o fi dincolo de faruri și de ce îl luminează intenționat, se întrebă în gând? În schimb observă că în partea stângă o poartă glisantă, despărțindu-se în două, se deschise
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
el și-a pus aceleași întrebări de foarte multe ori. Lucrurile nu vor ajunge până în acest punct! Totul a început cu o săptămână în urmă, în după-amiaza zilei de 10 octombrie, anul 2026 ora 18 și 30 de minute. Plimbarea, drogul purificator, una din satisfacțiile sau plăcerile lui cotidiene fără de care ziua nu s-ar încheia cu bine, era pe sfârșite. Un apus minunat care trezește, chiar și la ființele efemere, pofta de a mai apuca măcar încă o asemenea zi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pentru fericire și că, pentru accesul la ea, este permis orice. Eroul gândește aproape ca Ivan Karamazov: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis.” „Fiind viața mea, totul îmi este permis”, decide și Șerban. Deci, și dobândirea fericirii cu ajutorul drogurilor. În târgul său de provincie, circula „legenda” că drogurile se găseau undeva, într-o crâșmă infectă, vecină cu biserica în care nu-și putuse împlini fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
permis orice. Eroul gândește aproape ca Ivan Karamazov: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis.” „Fiind viața mea, totul îmi este permis”, decide și Șerban. Deci, și dobândirea fericirii cu ajutorul drogurilor. În târgul său de provincie, circula „legenda” că drogurile se găseau undeva, într-o crâșmă infectă, vecină cu biserica în care nu-și putuse împlini fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt noul său dumnezeu. Numai că, la scurt timp, banii mamei se împuținează, iar narcomanul simte nevoia acută de cantități tot mai mari. În „bunătatea” lui, „gentlemanul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
până într atât, încât am să uit complet de toate mizeriile și împuțiciunile lumii acesteia parșive, căci prea am înghițit hârdaie întregi de lături din partea ei până acum, ceea ce a făcut din viața mea doar o caznă nenorocită! Cu sprijinul drogurilor, trebuie s-o scot eu la capăt cumva, și chiar îndrăznesc să fiu foarte încrezător în privința aceasta, căci, în definitiv, doar nu mi-o ține pururea necazul!” Și, reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă un pic de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
era pe cale să înceapă. Concomitent, din inima cârciumii ușor sosi în zbor și o boare iute de alcool împuțit, ceea ce-l făcu pe Șerban să tresară, parcă trezindu-l imediat la realitate. „Ei bine, am să adun în mine toate drogurile lumii și desfătat voi fi de tot ce, din asta, va ieși!”, își spuse el solemn în sine, adunând, în acest îndemn, toată dorința înfocată și ambiția sa de a reuși, iar asta cât mai repede și mai bine cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
om deștept; nu sunt frumos, știu, chiar am o față ticăloasă, însă este de om deștept!” „Dar, în fine, ce mă tot frământ atât? Cred că numai le voi întinde cu o mână banii și le voi lua cu cealaltă drogurile, atât! Nici eu și nici ei n-avem nevoie de mai mult, nu cred...” În sfârșit, după alte câteva clipe, tânărul și cu însoțitorul său ajunseră în pivniță. Fără să vrea, băiatul înghiți pierdut, de câteva ori, în sec. Drumul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
își dezvăluise numele său și adresa unde locuia (i se spusese că ea este absolut necesară în cazul în care ar putea să apară vreodată „vreo anumită neplăcere la una dintre cele două părți implicate”), acesta își luă în primire drogurile cerute și, mai aruncând doar o singură privire în urmă, fu din nou condus, pe scările de urcare, până afară. La ieșirea de pe porțile tavernei, tânărul, aruncând câteva priviri fugare de jur împrejur, respiră adânc, ușurat. „Formidabil, exclamă el în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
La ieșirea de pe porțile tavernei, tânărul, aruncând câteva priviri fugare de jur împrejur, respiră adânc, ușurat. „Formidabil, exclamă el în gând, n-aș fi crezut! Asta a fost chiar tot?! Ah, și eu care vedeam în a face rost de droguri un lucru atât de irealizabil și de fantezist... 168 Rareș Tiron Dar uite că m-am descurcat perfect admirabil. Pe scurt, veni, vidi, vici!1” Pur și simplu, jubila. „Într-adevăr, ce chestie interesantă!, își mai zise pe urmă. Da
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aceea a fost, ajungând înapoi acasă, prima zi din viața sa, în care Șerban s-a drogat și, după cum era el însuși de părere, n-a avut deloc de regretat (cel puțin, până la un punct). Pentru dânsul, abia acum, odată cu drogurile, viața lui începea cu adevărat, prinzând un colorit aparte și minunat, și devenind foarte frumoasă și bună de trăit, într-adevăr, căci acele biete întâmplări de toată ziua, la care fusese el nevoit să ia parte, tot timpul și fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
niște vise prostești de noapte, nimic altceva, nimic interesant, nimic care să stârnească îngrijorarea. O să treacă totul de la sine, sigur așa se va întâmpla. Acum, ah, ce poftă nebună arde-n mine! Și uite așa o să și treacă totul, cu droguri! Îmi trebuie niște droguri neapărat!” Iar, de atunci, cuvintele „îmi trebuie niște droguri neapărat” deveniseră, din zi în zi, tot mai des rostite de Șerban. Pentru el, nu mai era demult o extravaganță idea de a se droga, ci o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
noapte, nimic altceva, nimic interesant, nimic care să stârnească îngrijorarea. O să treacă totul de la sine, sigur așa se va întâmpla. Acum, ah, ce poftă nebună arde-n mine! Și uite așa o să și treacă totul, cu droguri! Îmi trebuie niște droguri neapărat!” Iar, de atunci, cuvintele „îmi trebuie niște droguri neapărat” deveniseră, din zi în zi, tot mai des rostite de Șerban. Pentru el, nu mai era demult o extravaganță idea de a se droga, ci o imperioasă necesitate, ce se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îngrijorarea. O să treacă totul de la sine, sigur așa se va întâmpla. Acum, ah, ce poftă nebună arde-n mine! Și uite așa o să și treacă totul, cu droguri! Îmi trebuie niște droguri neapărat!” Iar, de atunci, cuvintele „îmi trebuie niște droguri neapărat” deveniseră, din zi în zi, tot mai des rostite de Șerban. Pentru el, nu mai era demult o extravaganță idea de a se droga, ci o imperioasă necesitate, ce se cerea a fi satisfăcută cu mare strictețe și neîntârziat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]