22,212 matches
-
tale, iar pe cele galbene, în vasul Rosenthal cu reflexe roz-aurii, le-am așezat pe biuroul tău; odaia ta e înflorită ca și când te-ar aștepta. Am vorbit despre tine. Toată lumea de la Budești s’a interesat de tine și te socoate fericită că ești la Paris; nu uita să le scrii și lor și Marianei Zamf[irescu] cu salu tări pentru Coca Rar[incescu], pentru gestul lor care a făcut posibilă plecarea. Dimitrie a plecat la 8. Am telefonat la Adevărul; am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scrisoarea cea bună, în care ai să citești „astăzi în sfârșit ți-am putut trimite...“. Nu trăiesc decât pentru clipa aceea, toate eforturile mele se îndreaptă spre acest scop. Te iubesc, puștoaică atât de mititică și atât de fermecătoare. Sunt fericită să știu că poate ai să te încălzești, scumpa mea friguroasă. Sunt fericită să te știu în casa unor ființe plăcute, cu fetițe în preajma ta. Îți scriu și pe sub geamul tău, sub balcon, trece regimentul spre câmpul de instrucție; știi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
putut trimite...“. Nu trăiesc decât pentru clipa aceea, toate eforturile mele se îndreaptă spre acest scop. Te iubesc, puștoaică atât de mititică și atât de fermecătoare. Sunt fericită să știu că poate ai să te încălzești, scumpa mea friguroasă. Sunt fericită să te știu în casa unor ființe plăcute, cu fetițe în preajma ta. Îți scriu și pe sub geamul tău, sub balcon, trece regimentul spre câmpul de instrucție; știi că îi spuneam „garda reginei“ în cinstea ta, fiindcă te trezeau la ora
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
da du fil à retordre, vrea să-și dea aere de stăpân, pentru că de ieri s’a adus aici făina și brânza, după ce 23 de zile am pus la dispoziția lor toată provizia mea. Din partea poetului R., lucruri dezagreabile. Sunt fericită că pot să-ți scriu; e un lucru minunat să pot să-mi deschid inima, să-mi dau iluzia că vorbesc zilnic cu tine, să-ți spun că am impresia că însăși despărțirea fortifică dragostea noastră și că, dacă vreodată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ne asigură că iarna nu va fi grea, dar frig ca azi nu am văzut de mult. Am pierdut obiceiul să vorbesc deschis de ceea ce e preocuparea obsedantă acum: situația de aici. Uneori cred că înnebunesc, o atmosferă insuportabilă; sunt fericită că ai plecat, că trăiești într’o țară liberă și nobilă; aici mă sufoc. Chestiunea Stana care a vrut să-și micșoreze vârsta, în vederea mariajului, a avut repercusiuni și pentru casa noastră care a fost vizitată de un comisar și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încât profit de atmosfera prietenească (sic!) să ți scriu. Nu ți-am dat nicio veste, din cele care sunt în jurnale, nădăjduind că citești din când în când vreun exemplar ce te poate ține în curent cu succesul și evoluția fericită a țării tale. [...] Azi Maria mi-a povestit unele infamii ale lui Cam[il] P[etrescu] care era furios pe tine și credea că i-ai refuzat lui colaborarea pe care i-a oferit-o Ghighi, înainte de mariaj, în vreme ce această
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
petrecute împreună: te văd cum „treceai pe curat“ ședințele din anul trecut. Te priveam buimăcită de preocupările ultimelor noastre zile; nu-mi închipuiam, sau nu vream să mă gândesc, cum vor fi zilele fără tine. Și totuși sunt atât de fericită că ești în Franța [cea] mult iubită a copilăriei tale, a maturității tatălui tău și a zburătăcirilor mele - acum cuprin zând micul bonz al divinității mele materne. Casa e acum pregătită cum știi pentru ședința de după masă: ușile larg deschise
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pot să-ți sărut iar ochii, fața așa de dragă, părul ars de soarele Mangaliei, în vacanțe - nenumăratele noastre va canțe însorite. Curaj, scumpa mea copilă. Te binecuvântez din toată inima mea îngrijorată și adesea istovită. Să știi că sunt fericită că ești la Paris și că aș mai face iar acest sacri ficiu, cu bucurie și durere, dacă ar trebui să-l mai fac o dată. Te binecuvântez și te încredințez grijii bunului Dum nezeu, mare și puternic. Mamina 14/1947
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cât mai multe cuvinte în cât mai scurt timp. Te strâng cu dragoste lângă mine, te strâng fără cuvinte, cu emoție și recunoștință că te am. Azi, trecând prin fața bisericii de lângă poștă, am aprins o lumânare pentru ca tu să fii fericită în orașul spre care te-a împins, peste toate imensele dificultăți, destinul tău. Dragă Monică mică, mama pune capul pe umărul tău și plânge înăbușit de dor, mama e un biet copil bătrân și prost. Mamina Joi seara, 20 noembrie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
merg: formidabilă această putere a muncii care nu mai vrea să mai muncească. Dar țip egoist: Dar noi, noi două? De ce să ni se taie firul subțire și delicat al mirajului cuvintelor scrise? 1 decembrie [1947], luni [...] Sunt așa de fericită, în desperarea mea, că te am pe lume, că exiști, că ții atât la mine. Ți-am mai scris, cred, că ești splendida compensație a celor ce nu am avut, sau am avut cu excesivă parcimonie, totdeauna. Nu ți-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
casei alăturate erau numai confetti. Orașul era pustiu, tragic de pustiu... eram numai noi două vii în orașul care dormea în iluziile și bucuriile recente. Îți doresc, minunea mea dragă, să ai un Crăciun bun, un an nou bun și fericit, să ți se împlinească viața și gândurile tale; te rog să râzi, să fii fericită, să te bucuri, să iubești; eu am plătit tributul și pentru tine și îl plătesc și acum, resemnată. Tu să învingi, tu să fii frumoasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vii în orașul care dormea în iluziile și bucuriile recente. Îți doresc, minunea mea dragă, să ai un Crăciun bun, un an nou bun și fericit, să ți se împlinească viața și gândurile tale; te rog să râzi, să fii fericită, să te bucuri, să iubești; eu am plătit tributul și pentru tine și îl plătesc și acum, resemnată. Tu să învingi, tu să fii frumoasă, iubită, admirată și... cuminte. Dimineața de Anul Nou ori de Crăciun să te gân dești
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
determină efuzia mea epistolară de astăzi. Nu înainte de a-ți spune că aștept scrisorile tale, cu viclenie față de mine însămi. Trec prin fața cutiei și mă fac indiferentă, mă uit cu ochelarii - și fără - și apoi plec mâhnită, resemnată și totuși fericită că aștept, că exiști, că ești copilul meu iubit. Mamina [manșeta paginii] Astăzi, 6 decembrie, zi de vizite: Maria, Irène și apoi Sab[ine] foarte, foarte nefericită, trădată fără menajamente, cum se întâmplă, când se întâmplă. Are să fie la Paris
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de părinții mei și de mine însămi, să mi văd mâinile cum aplaudă, să le urăsc pentru că-mi pălmuiesc morții mei iubiți, să le urăsc ca pe niște mâini lașe, de boieroaică decăzută... câteodată e prea greu de îndurat. [...] Sărbători fericite, negruța mea; an nou fericit. De-ar putea să ne aducă laolaltă! Dar atunci, fără nici o îndoială, după cum „ne“ cunosc, am fi două care să viseze la micul și dragul nostru apartament din București, cu intensa nos talgie maladivă care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mine însămi, să mi văd mâinile cum aplaudă, să le urăsc pentru că-mi pălmuiesc morții mei iubiți, să le urăsc ca pe niște mâini lașe, de boieroaică decăzută... câteodată e prea greu de îndurat. [...] Sărbători fericite, negruța mea; an nou fericit. De-ar putea să ne aducă laolaltă! Dar atunci, fără nici o îndoială, după cum „ne“ cunosc, am fi două care să viseze la micul și dragul nostru apartament din București, cu intensa nos talgie maladivă care ne chinuiește și care acum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o oră! Și totuși suntem aceeași familie: Mamele cu copiii la Paris. M. 24/1947 I Marți, 23 decembrie [1947] [...] Iată că primul pas dureros al acestor sărbători care te smulg din activitatea îndârjită, ca să te cufunde în iadul amintirilor fericite, a fost făcut. [...] II 25 decembrie [1947], joi [...] Și uite, Mouette, ce era mai greu începe să-și piardă consistența. Mă gândeam că n-am să pot suporta ziua asta, în care ești mai prezentă ca niciodată în casă. Când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
azi că de o lună nu ai mai primit nimic de la mine. [...] Mamă, Mouetta mea, îți voi scrie mereu, mereu, și dacă nu vei primi nimic de la mine un timp mai îndelungat încă, nu te neliniști; mamele prietenilor tăi mai fericite decât noi îți vor putea scrie cel puțin atât: că sunt sănătoasă și muncesc cu dragoste și râvnă și mai presus de puterile mele. Mi-e frică să nu învăț să urăsc; ar fi îngrozitor, la vârsta mea, cum ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu sunt [o eroină] corneliană, că sunt o biată epavă fără minte, că n-ar trebui să-ți scriu așa, că ai și tu grijile tale materiale, că ar trebui să zâmbesc când îți scriu, că ar trebui să fiu fericită știindu-te acolo - și chiar sunt -, dar am ajuns la capătul puterilor; știu că niciodată n-am să te sfătuiesc să te întorci, chiar dacă ar fi să mături străzile la Paris, atât timp cât situația nu se limpezește aici. Fii sigură că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ca și în trecut, să fim „o singură ființă“; nu mi ascunde nimic, fiindcă atunci chiar am să renunț la tot; și așa e mare lucru că perseverez, că rămân în picioare, că accept viața fără tine. Sunt atât de fericită că ți-ai recăpătat credința. Acum, seară de seară, rugăciunea mea e mai fierbinte și semnul crucii care-mi încheie ziua de muncă și chin ne unește sub același semn de credință, de speranță și de iubire. Dar uneori am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mea, și în special aceasta, însă mă tem să nu mă risipesc fără să apuc să adâncesc ceea ce fac. Dar mă simt deja mai bine, „Doamnă Marchiză“. Ți-aduci aminte cum ne amuzam cu refrenul ăsta? Scumpa mea fetiță, sunt fericită că am avut în seara asta câteva momente ca să-ți povestesc cum mi-a fost ziua. 2 martie [1948], marți Mouetta mea, abia m-am întors de un sfert de oră; e zece și un sfert. O zi de muncă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fie așa“. Îmi vorbea azi cineva de heimatlos (fără țară, fără pașaport) ca de un lucru infamant. Lăsam vorbele să cadă cu dispreț. Vorbele ce valoare mai au. Și „Faptele“ dureroase și ucigătoare au alură de tragedii grecești. Iubito, fii fericită. Atâta vreau. Să știi ori când că eu am știut ce vine - că nu ne vom mai vedea - de când am rămas singură pe peronul Gării de Nord. Singură, fără tine. Nu văd reîntoarcerea, nu va fi. Dar ești pe ce[lă]lalt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
într-o bună zi la Paris, intrând în camera ta [...], având fericirea să sosesc pe neașteptate, să fiu acolo, lângă tine. Știu foarte bine, micuța mea dragă, că cer prea mult de la Providență și că ar trebui să mă socotesc fericită știin du-te la adăpost de primejdii, mulțumită, aproape fericită. [...] Vezi tu, poate că e mai bine pentru noi să îndurăm acest calvar, decât să ne fi ciondănit pentru fleacuri. Poate atunci s-ar fi sleit și s-ar fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
având fericirea să sosesc pe neașteptate, să fiu acolo, lângă tine. Știu foarte bine, micuța mea dragă, că cer prea mult de la Providență și că ar trebui să mă socotesc fericită știin du-te la adăpost de primejdii, mulțumită, aproape fericită. [...] Vezi tu, poate că e mai bine pentru noi să îndurăm acest calvar, decât să ne fi ciondănit pentru fleacuri. Poate atunci s-ar fi sleit și s-ar fi făcut țăndări marea dragoste care ne leagă. Să acceptăm hotărârea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
parcă poți să știi? Mă clatin de somn și de oboseală, dar am vrut să-ți scriu în seara asta, înainte de plecarea curierului, repede, încă și încă. De fiecare dată mă gândesc că e ultima oară, fata mea preaiubită. Sărbători fericite, An Nou fericit, cu bucuria pe care i-o cerem stăruitor Domnului: să ne vedem. Te ador și îngenunchez în fața Ta. M. 93/1948-1949 II 1 ianuarie 1949, sâmbătă [...] Am încheiat o Golgotă: 1948 fără tine, și acum încep s-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
știi? Mă clatin de somn și de oboseală, dar am vrut să-ți scriu în seara asta, înainte de plecarea curierului, repede, încă și încă. De fiecare dată mă gândesc că e ultima oară, fata mea preaiubită. Sărbători fericite, An Nou fericit, cu bucuria pe care i-o cerem stăruitor Domnului: să ne vedem. Te ador și îngenunchez în fața Ta. M. 93/1948-1949 II 1 ianuarie 1949, sâmbătă [...] Am încheiat o Golgotă: 1948 fără tine, și acum încep s-o urc pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]