20,876 matches
-
nr. 4 (în rândurile căruia luptau și cei 50 de americani) a fost să execute două debarcări la aproximativ 9,5km vest de plaja Dieppe pentru neutralizarea bateriei de coastă de la Varengeville. După o debarcare în forță pe flancul drept, militarii aliați au escaladat panta abruptă, au atacat și neutralizat bateria de artilerie formată din șase tunuri de 150mm. Acesta a fost singura misiune încheiată cu succes a Operațiunii "Jubilee." Comandoul s-a retras conform planului la ora 7:30. Majoritatea
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
20 de minute, iar perdelele de fum artificial care ar fi trebuit să mascheze asaltul s-au risipit. În acest fel, canadienii au pierdut avantajul surprizei și al întunericului, iar germanii au avut timp să se pregătească pentru respingerea atacului. Militarii germani amplasați în poziții defensive bine fortificate au reușit să oprească atacul canadian chiar pe plajă. Imediat după debarcare, soldații s-au găsit blocați în spatele malului înalt, care îi împiedica să mai înainteze. Regimentul Regal Canadian a fost practic anihilat
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
spre plajă, unele dintre vasele de debarcare s-au abătut de la curs și o bună parte a unui batalion a ajuns la mare depărtare de locația planificată, la vest de râul Scie, (în loc de estul cursului de apă). Din această cauză, militarii, care aveau ca obiectiv cucerirea dealurilor de la est de localitate, a trebuit să intre în Pourville după traversarea râului pe singurul pod existent. Mai înainte ca atacatorii să ajungă la pod, germanii au avut timp să plaseze mitraliere și tunuri
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
tunuri antitanc cu ajutorul cărora au organizat o apărare eficientă. Locotenent-colonelul Charles Merritt, comandantul regimentului, a ordonat efectuarea mai multor tentative de traversare a podului, care s-a acoperit la un moment dat cu trupurile canadienilor uciși. În ciuda unor atacuri repetate, militarii Regimentului South Saskatchewans și vânătorii de munte, care au venit în urma lor, nu au reușit să își îndeplinească misiunea. Chiar dacă unii dintre vânătorii de munte au reușit să înainteze mai mult decât oricare alți participanți la raid, ei au fost
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
munte au reușit să înainteze mai mult decât oricare alți participanți la raid, ei au fost forțați în cele din urmă să se retragă din fața rezervelor germane aduse în grabă pe câmpul de luptă. Canadienii au suferit pierderi importantedoar 341 militari au mai reușit să se reîntoarcă la vase și să se îmbarce. Charles Merritt a fost decorat cu Crucea Victoria pentru meritele dovedite pe câmpul de luptă. Unul dintre obiectivele Raidului de la Dieppe a fost evaluarea performanțelor tehnice a stației
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
declarat după război lui James Leasor, autorul cărții "Green Beach", că dacă și-ar fi dat seama că escorta lui Nissenthall avea ordinul să îl ucidă decât să îl lase să fie capturat, l-ar fi anulat imediat. Nissenthall și militarii care îl însoțeau nu au reușit să intre în stația radar datorită apărării eficiente germane. Nissenthall a reușit însă să se târască sub focul inamic până în spatele stației și tăiat toate cablurile telefonice. Echipa stației radar a fost nevoită să
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
26 de vase de debarcare au pornit spre plajă. Acest val de debarcare a fost lovit din greu de focul mitralierelor grele, mortierelor și grenadelor. Doar o mână de oameni dintre ei a reușit să mai ajungă în oraș. Cum militarii primului val erau blocați în fața falezelor înalte, Roberts le-a ordonat pușcașilor marini să debarce și să le vină în ajutor. Dar pușcașii marini nu erau gata să intre imediat în luptă și a trebuit să fie transferați de pe vedetele
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
ora 14:00. Operațiunile aeriene pentru sprijinirea debarcărilor Operațiunii "Jubilee" au avut ca rezultat unele dintre cele mai dure încleștări aviatice de până atunci. RAF avea ca obiectiv principal să asigure o „umbrelă” de protecție a vaselor de debarcare și militarilor deja aflați pe plajă. În plus, avioanele aliaților trebuiau să atragă aparatele de zbor germane într-o luptă de uzură și să le forțeze să acționeze conform tacticii alese la Londra. Pentru această operațiune au fost repartizate 48 de escadrile
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
pentru respingerea unei debarcări la Dieppe la o anumită dată. Susținătorii acestui punct de vedere amintesc că au existat subunități canadiene, precum cele de pe Plaja Green, care au debarcat fără să întimpine vreo opoziție. Locotenent-colonelul Merrit a fost unul dintre militarii care a considerat că este improbabil ca germanii să fi avut informații despre debarcare. Un asemenea punct de vedere este susținut și de faptul că militarii comandoului nr. 4 au raportat că atacul împotriva bateriilor de artilerie care căzuse în
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
care au debarcat fără să întimpine vreo opoziție. Locotenent-colonelul Merrit a fost unul dintre militarii care a considerat că este improbabil ca germanii să fi avut informații despre debarcare. Un asemenea punct de vedere este susținut și de faptul că militarii comandoului nr. 4 au raportat că atacul împotriva bateriilor de artilerie care căzuse în sarcina lor a fost un succes și datorită surprizei totale. În aceste condiții, declarațiile prizonierilor de război germani, care au spus că se așteptau la atac
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
a RAF de a asigura un sprijin corespunzător forțelor terestre și acest fapt a dus la crearea unei Forțe Tactice Aeriene specializată în sprijinirea principalelor ofensive terestre. O altă urmare a acestui raid eșuat a fost renunțarea la părerea planificatorilor militari aliați conform căreia era necesară cucerirea unui port important pentru crearea celui de-al doilea front european. Concluzia la care s-a ajuns a fost aceea că bombardamentele necesare distrugerii apărării germane ar fi scos practic din funcție toate instalațiile
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
granița sovieto-poloneză. Prima versiune a planului considera că Germania va ataca din Pomerania pe direcția capitalei Varșovia, atacul principal urmând să fie sprijinit de operațiuni militare declanșate din Silezia și Prusia. Acestea din urmă ar fi trebuit, după aprecierile planificatorilor militari polonezi, să asigure legătura prin Coridorul polonez dintre Pomerania germană și Prusia. După ce Germania a anexat părți ale Cehoslovaciei (Sudetenland), strategii polonezi au revizuit planul, considerând că principala amenințare va veni din Silezia, prin Piotrków și Łódź spre Varșovia și
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
să asigure legătura prin Coridorul polonez dintre Pomerania germană și Prusia. După ce Germania a anexat părți ale Cehoslovaciei (Sudetenland), strategii polonezi au revizuit planul, considerând că principala amenințare va veni din Silezia, prin Piotrków și Łódź spre Varșovia și Cracovia. Militarii polonezi au prevăzut corect direcțiile atacului german cu o singură excepție: cea a unui atac de flanc spre est din Prusia și Slovacia. Aceast atac era considerat unul de maximă prioritate de către strategii germani ("Planul Alb"). Au existat două puncte
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
cu o singură excepție: cea a unui atac de flanc spre est din Prusia și Slovacia. Aceast atac era considerat unul de maximă prioritate de către strategii germani ("Planul Alb"). Au existat două puncte de vedere asupra posibilităților de apărare. Cel militar prevedea o retragere spre est și sud și apărarea pe o linie întărită mai scurtă, care urma în mare parte cursul râurilor importante ale țării. Politicienii doreau o apărare de-a lungul frontierelor. În cele din urmă a prevalat punctul
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
Radici, Constantin Năstase, Sergiu Medar, Gheorghe Rotaru, Mircia Chelaru, comandorul Gheorghe Gonciaruc, coloneii Cornel Julea și Ionel Vizitiu și plutonierul Mihaela Matei sunt urmăriți penal pentru că au cumpărat locuințe de la Ministerul Apărării pe baza unor declarații false. În Afganistan, un militar român câștigă 40 de euro pe zi într-o misiune care durează șase luni (în total cca. 7200 de euro). Sub protecția anonimatului au apărut mai multe declarații în presă conform cărora se plătește șpagă unor superiori de cca. 1000
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
șase luni (în total cca. 7200 de euro). Sub protecția anonimatului au apărut mai multe declarații în presă conform cărora se plătește șpagă unor superiori de cca. 1000 - 2.000 de euro pentru plecare. Situația este similară și în cadrul plecării militarilor români spre Irak. Ministrul Apărării, Mircea Dușa, a declarat că a primit șapte sesizări până în prezent pe această temă, iar una este confirmată: s-a dat șpagă în cadrul Batalionului 26 Infanterie "Scorpionii Roșii". Un total de 97 de militari au
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
plecării militarilor români spre Irak. Ministrul Apărării, Mircea Dușa, a declarat că a primit șapte sesizări până în prezent pe această temă, iar una este confirmată: s-a dat șpagă în cadrul Batalionului 26 Infanterie "Scorpionii Roșii". Un total de 97 de militari au fost condamnați în noiembrie 2013, pentru fraudarea unor concursuri de angajare în armată. În dosar au fost judecați doi generali, 24 de ofițeri, 15 subofițeri și 71 de caporali. Potrivit procurorilor, folosindu-se de puterea funcțiilor și a gradelor
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
fost un mareșal german al "Luftwaffe" în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În cariera sa militară care a cuprins ambele războaie mondiale, Kesselring a devenit unul din cei mai pricepuți comandanți al Germaniei Naziste, fiind unul dintre cei 27 militari cărora li s-a decernat Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar, săbii și diamante. Poreclit de către Aliați „Albert zâmbărețul” și „Unchiul Albert” de propriile trupe, el a fost unul dintre cei mai populari generali în
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
având la mijloc o bandă de culoare galbenă de 18 mm și pe fiecare margine câte o bandă albastră și roșie de câte 3 mm fiecare. În decembrie 1913 medaliei i-a fost adăugat un semn distinctiv pentru a recompensa militarii care luaseră parte la campania din 1913: o baretă de metal lată de 5 mm și de lățimea panglicii, de culoarea medaliei, având ștanțată în relief indicația "Campania 1913". Bareta metalică se fixa de-a curmezișul panglicii. În 1916, prin
Medalia pentru bărbăție și credință () [Corola-website/Science/330220_a_331549]
-
instituirea Ordinului militar „Mihai Viteazul”", au fost modificate condițiile de acordare a acestei medalii participanților la campanii militare (Medalia Bărbăție și Credință cu însemne de război). Astfel, a fost instituită conferirea cu spade pentru fapte de arme meritorii realizate de militari și subofițeri, această medalie devenind ierarhic cea mai mică decorație ce putea fi acordată trupei. În decursul celui de-al Doilea Război Mondial a fost cea mai acordată distincție. Medalia nu a mai fost acordată după 1947. În 2000, prin
Medalia pentru bărbăție și credință () [Corola-website/Science/330220_a_331549]
-
528/2003 privind Medalia Bărbăție și Credință" și "Regulamentul din 11.12.2003 privind descrierea și modul de acordare a Medaliei Bărbăție și Credință". Noua medalie, care păstrează cele trei clase diferențiind însă un model pentru civili și unul pentru militari, este confecționată din tombac și este de formă ovală având diametrul mare de 35 mm și cel mic de 22 mm. Pe avers este ștanțată stema României cu înălțimea de 22 mm. Pe revers sunt înscrise central, în relief, cu
Medalia pentru bărbăție și credință () [Corola-website/Science/330220_a_331549]
-
central, în relief, cu caractere înalte de 3 mm, "1903 / BĂRBĂȚIE / ȘI / CREDINȚĂ / 2000", pentru medalia cu însemn de pace, și "1916 / BĂRBĂȚIE / ȘI / CREDINȚĂ / 2000", pentru medalia cu însemn de război. Medalia cu însemn de pace este surmontată, pentru militari, de o semicunună formată din ramuri de laur, cu capetele semicununii unite printr-o bară, prin intermediul căreia se petrece panglica, iar pentru civili de o sferă cu diametrul de 5 mm prin care se petrece un inel cu diametrul de
Medalia pentru bărbăție și credință () [Corola-website/Science/330220_a_331549]
-
inel cu diametrul de 20 mm. Panglica a păstrat culorile inițiale. Pentru personalul civil de sex feminin panglica este pliată sub formă de fundă și are lungimea de 100 mm. Însemnele de război ale medaliei, existente numai la varianta pentru militari, sunt reprezentate de prezența a două spade încrucișate cu vârfurile în sus între medalie și semicunună, de textul specific pe revers, de prezența pe marginea internă a panglicii a unui fir auriu, lat de 1 mm, și de aplicarea pe
Medalia pentru bărbăție și credință () [Corola-website/Science/330220_a_331549]
-
cu URSS era inevitabil și, din acest motiv, pregătirile pentru un război cu sovieticii erau mult mai avansate decât cele pentru unul cu Germania. Doar după creșterea propagandei antipoloneze naziste de după 1935, amenințarea dinspre apus a devenit evidentă pentru planificatorii militari polonezi, ceea ce a dus la apariția Planului Vest. Cu toate acestea, numărul fortificațiilor de la frontiera de est a Poloniei depășea cu mult pe cele din apus. Granița polono-sovietică în perioada iterbelică măsura 1.412 km. Granița Poloniei cu Germania (inclusiv
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
fi atacată în primul rând de URSS. Din acest motiv, principalele manevre militare au fost organizate în răsărit, iar cele mai multe fortificații au fost construite în această zonă. În același timp, zona de apus a țării a fost neglijată de planificatorii militari polonezi. Ruinele acestor fortificații mai pot fi văzute la Sarni. Buncărele construite de geniștii polonezi în deceniul al patrulea au fost folosite mai apoi de insurgenții ucraineni în luptele cu Armata Roșie zece ani mai târziu. Planificatorii polonezi erau conștienți
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]