20,850 matches
-
1120 cu ocazia sinodului de la Nablus (Nabulus). Înainte de crearea acestor “săraci cavaleri ai lui Hristos și ai templului lui Solomon”, Hugues de Payns a făcut parte cu siguranță din "milites sancti Sepulcri" încă din 1115. Ca și acestea, ordinul Sfântului Mormânt pe de-o parte și "milites sancti Sepulcri " pe de altă parte se dezvoltă ca număr de așezăminte dar și de persoane. Confirmat drept un ordin religios, ordinul Sfântului Mormânt proliferează în toate statele latine din Orient instalându-se la
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
sancti Sepulcri" încă din 1115. Ca și acestea, ordinul Sfântului Mormânt pe de-o parte și "milites sancti Sepulcri " pe de altă parte se dezvoltă ca număr de așezăminte dar și de persoane. Confirmat drept un ordin religios, ordinul Sfântului Mormânt proliferează în toate statele latine din Orient instalându-se la Jaffa, la Acra, pe muntele Măslinilor, în Betleem, pe muntele Tabor, între altele ; patriarhii de la Ierusalim, pe care îi serveau călugării, erau printre cei mai importanți proprietari de terenuri din
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
proprietari, ei trebuiau să asigure un contingent de militari în caz că regele din Ierusalim decreta mobilitatea. Această obligație militară, derivată din obligațiile feudale, i-a determinat o lungă perioadă de timp pe istorici să creadă, în mod greșit, că ordinul Sfântului Mormânt era un ordin militar. Notorietatea Ierusalimului a permis ordinului să se răspândească în Occident, în toate țările creștine. Grupările Sfântului Mormânt stabilite în Franța, în Germania, în Polonia, în Anglia, în Spania și în Țările de Jos, erau toate dependente
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
feudale, i-a determinat o lungă perioadă de timp pe istorici să creadă, în mod greșit, că ordinul Sfântului Mormânt era un ordin militar. Notorietatea Ierusalimului a permis ordinului să se răspândească în Occident, în toate țările creștine. Grupările Sfântului Mormânt stabilite în Franța, în Germania, în Polonia, în Anglia, în Spania și în Țările de Jos, erau toate dependente de așezămantul-mamă de la Ierusalim, ele respectau aceleași reguli ale Sfântului Augustin și aveau aceeași liturghie. În același fel și din aceleași
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
și în schimb, ei aduceau ordinului forța armelor lor. După ce au fost învinși în bătălia de la Hattin din 4 iulie 1187, cavalerii liberi vor pierde o mare parte din Statele latine din Orient inclusiv Ierusalimul. În aceste condiții Ordinul Sfântului Mormânt se retrage la Saint-Jean-d’Acre. Negocierile dintre Richard Inimă de Leu și Saladin la sfârșitul celei de-a treia cruciade le permit pelerinilor să-și recâștige dreptul de acces în Ierusalim și ordinului să-și continue misiunea sa apostolică. Papii
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
de asemenea ordinului să se elibereze de orice tutelă, nemaifiind dependent decât de Sfântul Scaun. Dar căderea definitivă a fortăreței Saint-Jean-d’Acre la 18 mai 1291 obligă ordinul să se retragă în Occident. Obligat să părăsească Țara sfântă, ordinul Sfântului Mormânt se retrage în principal în așezământul Sfântului Luca din Perugia sau în diverse alte schituri ori mânăstiri din Occident precum cea din Orleans, fondată de Ludovic cel Tânăr la întoarcerea sa din cea de-a doua cruciadă. Starețul mânăstirii Sfântul
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
sa din cea de-a doua cruciadă. Starețul mânăstirii Sfântul Luca primește astfel titlul de maestru al ordinului. Dar în 1330, când papa Ioan al XXII-lea oficializează prezența creștină în Țara sfântă, el acordă franciscanilor și nu ordinului Sfântului Mormânt această misiune. De fapt, din Cipru unde ei se retrăseseră, franciscanii au fost într-o măsură mai mare sau mai mică permanent prezenți la Ierusalim. Era și normal să fie insituită Custodia franciscană asupra Țării sfinte. Importanța pe care o
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
mai mică permanent prezenți la Ierusalim. Era și normal să fie insituită Custodia franciscană asupra Țării sfinte. Importanța pe care o capătă în Europa demnitatea de cavaler în secolul al XIV-lea este la originea unei noi ceremonii desfășurate la mormântul lui Hristos. Pentru a atrage pelerini la locurile sfinte, custodia franciscană preia inițiativa « de a-i învesti cavaleri » pe nobilii pelerini. Acest obicei favorizează crearea unor grupuri frățești mai degrabă informale decât instituționale. În anumite perioade, a existat și intenția
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
la locurile sfinte, custodia franciscană preia inițiativa « de a-i învesti cavaleri » pe nobilii pelerini. Acest obicei favorizează crearea unor grupuri frățești mai degrabă informale decât instituționale. În anumite perioade, a existat și intenția creării unui ordin militar al Sfântului Mormânt precum aceea a regelui Spaniei Filip Al II-lea, dar toate au eșuat din cauza opoziției sistematice a ordinului Sfântului Ioan de la Ierusalim. Într-adevăr, pentru a favoriza spiritul cruciadei și recucerirea mormântului lui Hristos, Papa Inocențiu al VIII-lea decide
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
și intenția creării unui ordin militar al Sfântului Mormânt precum aceea a regelui Spaniei Filip Al II-lea, dar toate au eșuat din cauza opoziției sistematice a ordinului Sfântului Ioan de la Ierusalim. Într-adevăr, pentru a favoriza spiritul cruciadei și recucerirea mormântului lui Hristos, Papa Inocențiu al VIII-lea decide suprimarea ordinului Sfântului Mormânt unindu-l prin absorbție cu ordinul Ospitalierilor și cu transferul tuturor bunurilor. Această decizie este oficializată de bula papală "Cum solerti meditatione" care a a venit ca un
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
regelui Spaniei Filip Al II-lea, dar toate au eșuat din cauza opoziției sistematice a ordinului Sfântului Ioan de la Ierusalim. Într-adevăr, pentru a favoriza spiritul cruciadei și recucerirea mormântului lui Hristos, Papa Inocențiu al VIII-lea decide suprimarea ordinului Sfântului Mormânt unindu-l prin absorbție cu ordinul Ospitalierilor și cu transferul tuturor bunurilor. Această decizie este oficializată de bula papală "Cum solerti meditatione" care a a venit ca un trăsnet pe 28 martie 1489, făcând astfel să dispară ordinul Sfântului Mormânt
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
Mormânt unindu-l prin absorbție cu ordinul Ospitalierilor și cu transferul tuturor bunurilor. Această decizie este oficializată de bula papală "Cum solerti meditatione" care a a venit ca un trăsnet pe 28 martie 1489, făcând astfel să dispară ordinul Sfântului Mormânt. Ici și colo, câțiva suverani au încercat să ajute câteva așezăminte să supraviețuiască, dar reforma din țările protestante, revoluția din Franța și din regatele napoleoniene și secularizarea in celelalte regiuni au însemnat sfârșitul definitiv al ordinului Sfântului Mormânt. În 1847
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
ordinul Sfântului Mormânt. Ici și colo, câțiva suverani au încercat să ajute câteva așezăminte să supraviețuiască, dar reforma din țările protestante, revoluția din Franța și din regatele napoleoniene și secularizarea in celelalte regiuni au însemnat sfârșitul definitiv al ordinului Sfântului Mormânt. În 1847, Papa Pius al IX-lea decide să creeze un ordin cavaleresc cu numele "milites Sancti Sepulcri" pentru a contribui la recrearea patriarhiei latine de la Ierusalim. Dar opoziția ordinului suveran de Malta și a marelui maestru, care era oficial
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
era oficial deținător al titlului, va dura până în 1868. Abia la douăzeci de ani După recrearea patriarhatului latin de la Ierusalim că în ianuarie 1868 a putut fi creat un alt ordin "Equestris Ordo Sancti Sepulcri Hierosolymitani" (ordinul ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim) fără posibilitatea de a-l numi pe patriarhul de la Ierusalim ca mare maestru al Ordinului. Cu toate acestea, ordinul ecvestru se consideră, în constituția sa (statutul său) și de origine străveche, fiind mereu se reorganizat și îmbogățit din
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
toate acestea, ordinul ecvestru se consideră, în constituția sa (statutul său) și de origine străveche, fiind mereu se reorganizat și îmbogățit din motive istorice, juridice și spirituale. Primele veșminte erau albe, dar, după pierderea tuturor așezămintelor din Orient, cavalerii Sfântului Mormânt au adoptat , în semn de doliu, veșmântul negru pe care l-au păstrat și în continuare. Călugării purtau o cruce cusută pe veșmintele lor, crucea patriarhală latină cu dublă traversă roșie-stacojie.
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
mici a verandei Vestibulului. Două statui ale sfinxului erau plasate de o parte și de alta a scării verandei, și nu este exclus ca și altele să fi înconjurat Mausoleul. Prezența acestor statui egiptene cu puternică conotație funerară, simbolizând străjerii mormântului, este un element care întărește identificarea octogonului cu mausoleul lui Dioclețian. Unul dintre sfincși este din bazalt negru și măsoară lungime și lățime, cu o înălțime de . Cele două membre anterioare par omenești mai degrabă decât de animal și el
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Solul încăperii era pavat inițial cu marmură neagră și albă. Dispunerea instalației funerare a lui Dioclețian și a familiei sale în acest spațiu nu este cunoscută. Istoricul Ammianus Marcellinus relatează furtul unei robe de purpură ce se găsea în acest mormânt în 356. Altfel, sarcofagul lui Dioclețian era probabil din porfir, ca și în cazul împăraților din dinastia constantiniană: fragmente de porfir conservate la muzeul arheologic din Split ar putea proveni de aici. Singurul alt decor inițial care s-a păstrat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
-o de statuile idolilor păgâni. Arhidiaconul Toma relatează că Ioan din Ravenna a trimis o expediție la Salona pentru a recupera rămășițele sfântului Domnius, dar aceasta a trebuit să facă cale întoarsă, după ce în primul s-a înșelat asupra locului mormântului: rămășițele sfântului au fost plasate în cele din urmă în catedrală și folosesc pentru a justifica pretențiile bisericii din Split asupra primatului eclesiastic asupra Dalmației. Domnius este, de fapt, un martir salonitan care a murit la 10 aprilie 304 în
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Casa a fost construită la începutul secolului al XIX-lea în centrul orașului, pe locul unde în trecut se afla un cimitir. În anul 1951 o echipă de arheologi din București a efectuat săpături în această zonă, descoperind mai multe morminte datate în baza materialului monetar în secolul al XVI-lea. Tot atunci s-a descoperit că pe locul casei ar fi fost altarul unei biserici ortodoxe numită „A fetelor” și care a fost demolată în anul 1777 de către autoritățile austriece
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
slujbă, jurământul se depunea în fața altarului și se destăinuiau comunității în poarta bisericii. În afară de acel jurământ, exista obiceiul ca cei doi să fie înmormântați împreună. De acest lucru stau martore cimitirele englezești și irlandeze, în care se pot găsi numeroase morminte în care sunt îngropați doi bărbați iar inscripțiile sunt adesea o mostră de iubire, un exemplu de această inscripție este: «Iubirea i-a unit în această viață, pământul să-i unească în moarte». Una dintre sursele cele mai timpurii în
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
care luptă pentru Carol cel Mare și care după moartea lor fuseseră îngropați separat. Dar pe timpul nopții, trupurile celor doi morți s-au apropiat unul de celălalt și în dimineața următoare au fost găsiți unul lângă altul. Asemănătoare inscripției de pe mormântul irlandez și povestea zice: "Așa cum Dumnezeu îi unise în viață prin armonie și iubirea ce și-o purtau, tot așa nu a dorit să stea separați după moarte". Datorită asemănării între formulările folosite, se poate bănui că se face referire
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
vrut să moară pe câmpul de luptă, și în niciun caz zăcând pe un pat. Ar fi vrut să moară cu sabia în mâna luptându-se așa cum a făcut toată viața sa. Khalid a decedat la Homs în anul 642. Mormântul său este la o moschee ce îi poarta numele. Khălid ibn al-Walīd Moscheea Khalid bin al-Walid
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
din secolul XX. Tradițiile artistice ale ordinului au influențat și pictura sau caligrafia. Muzeul din Konya păstrează mari valori, precum acel prim manuscris împodobit cu aur al poemului Mathnawi; tot acolo se află acoperămintele brodate cu fir de aur ale mormintelor lui Rumi și apropiaților săi. În sama’, fiecare moment și fiecare element are un sens simbolic,deoarece în fond este o celebrare liturgică. Desfășurarea ceremoniei de sama’ este minuțios organizată, fiind descrise și repetate până la cele mai mici detalii. Dansatorii
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
deoarece în fond este o celebrare liturgică. Desfășurarea ceremoniei de sama’ este minuțios organizată, fiind descrise și repetate până la cele mai mici detalii. Dansatorii intră îmbrăcați în alb, simbol al giulgiului, sunt acoperiți de o amplă manta neagră, care reprezintă mormântul și poartă pe cap toca înaltă de fetru care este o imagine a pietrei funerare. Sheikhul, considerat a fi mediator între cer și pământ,pășește ultimul în spațiul celebrării. Îi salută pe ceilalți și le primește salutul,după care se
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
în ziua de sâmbătă, 19 septembrie, la orele 17:00, în Parcul Carol I a fost organizată activitatea "Punerea în valoare a statuii Acad. Dr. C.I. Istrati". Un bust al doctorului Constantin Istrati, realizat de sculptorul Raffaello Romanelli, îi străjuiește mormântul din Cimitirul Bellu din București.
Statuia doctorului Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/329496_a_330825]