20,976 matches
-
fost meciul verbal între Rusia și Occident din cauza intervenției NATO în conflictul din Kosovo și începutul celui de-al doilea război cecen. În ceea ce privește Republica Moldova, Declarația Summit-ului prevede că statele-părți CFE „Salută angajamentul Federației Ruse de a finaliza retragerea forțelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova până la sfârșitul anului 2002” (adică până 1 ianuarie 2003). Rusia, în timp ce îndeplinea alte obligații, a negat în mod constant începând cu anul 2002 ca și-ar fi făcut vreodată un angajament clar să-și retragă trupele, cu
Summitul de la Istanbul din 1999 () [Corola-website/Science/333682_a_335011]
-
normele sociale din Rusia și și-a tuns barba să pară mai tânăr. După trei zile de festivități de nuntă, cuplul și-a consumat căsătoria doar pentru a descoperi că Elena părea a fi la fel de sterilă ca și Solomonia. Populația rusă a început să bănuiască că aceasta este un semn al lui Dumnezeu de dezaprobare a căsătoriei. Cu toate acestea, spre marea bucurie a lui Vasili și a populației, Elena a dat naștere unui fiu, care l-a succedat sub numele
Vasili al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333676_a_335005]
-
URSS, moșia a fost închisă pentru reconstrucție, și, de fapt abandonată. În 2002, la inițiativa Președintelui Republicii Moldova și cu sprijinul financiar al companiei Lukoil, conacul a fost reparat. În jurul conacului se întinde un parc, fiind instalat și un monument poetului rus.
Conacul lui Zamfirache Ralli () [Corola-website/Science/333692_a_335021]
-
Feodorovna (născută Prințesa Charlotte a Prusiei). Prințul Nicolae a fost adus la Cap d'Antibes cu familia sa și a vorbit fluent atât rusa cât și franceza din copilărie. A crescut într-un mediu rusesc; biserica locală avea un preot rus iar familia sa a angajat personal rus și o bonă rusă. Prințul Nicolae a primit o formă de învățământ privat în Franța, studiile sale urmând vechea programă școlară rusească. În 1936 familia s-a mutat în Italia datorită standardului de
Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei () [Corola-website/Science/333699_a_335028]
-
la Cap d'Antibes cu familia sa și a vorbit fluent atât rusa cât și franceza din copilărie. A crescut într-un mediu rusesc; biserica locală avea un preot rus iar familia sa a angajat personal rus și o bonă rusă. Prințul Nicolae a primit o formă de învățământ privat în Franța, studiile sale urmând vechea programă școlară rusească. În 1936 familia s-a mutat în Italia datorită standardului de școlarizare presupus a fi mai bun acolo. El și-a dorit
Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei () [Corola-website/Science/333699_a_335028]
-
directă a contelui Ugolino della Gherardesca, s-au întâlnit la o petrecere la Roma. Ei s-au căsătorit la Florența printr-o căsătorie civilă la 31 decembrie 1951 urmată de o căsătorie religioasă la 21 ianuarie 1952 într-o catedrală rusă la Cannes. Prințul Nicolae și soția sa au împreună trei fiice:
Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei () [Corola-website/Science/333699_a_335028]
-
pentru păstrarea controlului asupra posesiunilor din Italia. În timpul Războielor napoleoniene, Franța a luptat în mai multe râduri pe fronturi multiple. În timpul „Războiului Peninsular”, francezii au luptat atât cu trupele spaniole și cu cele anglo-portugheze, cât și cu cele ale Imperiului Rus în timpul invaziei din Rusia. În timpul primei conglagrații mondiale, Imperiul German sub conducerea Kaiserui Wilhelm al II-lea a luptat pe două fronturi împotriva forțelor franceze, britanice, belgiene și, mai târziu, americane pe frontul de vest și, în același timp, pe
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
să fie elogiată și dată ca exemplu de regele Ferdinand comandanților celorlalte armate, care începuseră să manifeste o atitudine defetistă și resemnată. Începând cu a doua jumătate a lunii octombrie 1916, încep să sosească pe frontul din Moldova primele unități ruse, cu misiunea de a le înlocui pe cele române. În noaptea de 15/16 octombrie Divizia 14 Infanterie este înlocuită de Corpul 36 Armată rus. Aceasta, împreună cu o brigadă din Divizia 2 Cavalerie erau planificate să intre în compunerea rezervei
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
doua jumătate a lunii octombrie 1916, încep să sosească pe frontul din Moldova primele unități ruse, cu misiunea de a le înlocui pe cele române. În noaptea de 15/16 octombrie Divizia 14 Infanterie este înlocuită de Corpul 36 Armată rus. Aceasta, împreună cu o brigadă din Divizia 2 Cavalerie erau planificate să intre în compunerea rezervei Marelui Cartier General. La 1 noiembrie 1916, și Divizia 8 Infanterie - aflată în rezerva Armatei de Nord - este pusă la rândul său la Dispoziția Marelui
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
așezări de tip urban erau stabilite independent de fiecare republică în parte. Acele criterii, totuși, se diferenețiau foarte puțin de la o republică la alta. În RSFS Rusă așezările de tip urban erau împărțite în trei tipuri: În prezent în Federația Rusă nu există criterii unice pentru formarea așezărilor de tip urban, acest lucru intrând în competența subiectelor federale. La 1 ianuarie 2013 în Rusia existau 1235 de așezări de tip urban (în 1987 numărul lor era de 2178). Cea mai mare
Așezare de tip urban () [Corola-website/Science/333744_a_335073]
-
Turcia) și Persia. A fost găsit în următoarele țări: Albania, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Franța, sudul Germaniei, Grecia, Ungaria, nordul Italiei, Liechtenstein, Luxemburg, Macedonia, fosta Republică Iugoslavă, Moldova, Muntenegru, Olanda, Polonia, România, Federația Rusă, Serbia, Slovacia, Slovenia, Elveția, Turcia, Ucraina. În România este răspândit în mai toate regiunile din țară, într-un areal discontinuu, fără a fi numeros. Este larg răspândit din zonele de câmpie până la altitudinea de 2400 m, prin pășunile și fânețele
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
Luhansk ale Ucrainei, care au început în aprilie 2014. Consiliul Europei, NATO, Uniunea Europeană, Ucraina, SUA și un șir de alte state învinuiesc Rusia de implicare în conflict, în principal de utilizarea forțelor armatei regulate care luptă de partea separatiștilor. Guvernarea rusă neagă orice implicație, declarând că Rusia nu luptă pentru nicio tabără. Data începutului conflictului se consideră a fi 7 aprilie 2014, când președintele interimar Oleksandr Turcinov a anunțat că împotriva adversarilor puterii ce vor purta arme, vor fi luate măsuri
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
august. Pe 1 septembrie separatiștii au recucerit Aeroportul International din Luhansk, pe 2 septembrie Ilovaysk, iar la 4 septembrie au declanșat o ofensivă pentru a recuceri orașul port Mariupol. Pe 5 septembrie a fost semnat Protocolul de la Minsk între Federația Rusă, Republicile separatiste Donetsk și Luhansk, și Guvernul de la Kiev, restabilind pacea în regiune. În ianuarie 2015 separatiștii au cucerit Aeroportul din Donetsk după lupte de 9 luni, declanșând o noua ofensivă împotriva forțelor ucrainiene. Pe 18 februarie separatiștii cuceresc nodul
Conflictul armat din estul Ucrainei () [Corola-website/Science/333769_a_335098]
-
cunoscutului han din București, unde în anii 1811-1812 au avut loc negocierile ruso-turce pentru stăpânirea Principatelor Române, tratat care a jucat un rol nefast în ruperea în două a Moldovei și la anexarea părții dintre Prut și Nistru la Imperiul Rus. Din 2008 până în 2012 Chiril Gaburici a fost director al companiei de telefonie mobilă Moldcell (din Republica Moldova), apoi, până în 2014 a fost în funcția de director al companiei de telefonie mobilă Azercell, din Azerbaidjan. Chiril Gaburici este căsătorit cu Irina
Chiril Gaburici () [Corola-website/Science/333787_a_335116]
-
al companiei de telefonie mobilă Moldcell (din Republica Moldova), apoi, până în 2014 a fost în funcția de director al companiei de telefonie mobilă Azercell, din Azerbaidjan. Chiril Gaburici este căsătorit cu Irina și împreună au doi copii. El cunoaște limbile română, rusă, engleză și franceză. Este pasionat de chitară și sporturi auto. A participat în curse auto profesioniste și raliuri. Este președintele clubului național de autosport. La 14 februarie 2015 președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a semnat un decret prin care Chiril Gaburici
Chiril Gaburici () [Corola-website/Science/333787_a_335116]
-
gospodăriei. După vreun an de la acea întâmplare, Molda începe brusc să urle și fuge în pădure, fără a se mai întoarce. A doua zi, ciuturenii află că începuse Primul Război Mondial. După ce a luptat timp de patru ani în Armata Rusă, Onache Cărăbuș ajunge într-o primăvară pe malul stâng al Nistrului și află că râul devenise granița între Rusia și Regatul României. Dornic să ajungă acasă, el se aruncă noaptea în apele umflate de sloiuri de gheață ale Nistrului și
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
Sorocii în primii ani ai regimului sovietic instaurat după cel de-al Doilea Război Mondial, ambele romane formând o dilogie intitulată "Povara bunătății noastre". Temându-se de cenzura din RSS Moldovenească, scriitorul a trimis o traducere a dilogiei în limba rusă către redacția revistei "Drujba narodov" de la Moscova. Romanul a fost publicat în 1968 într-un supliment al revistei, editat de Casa Editorială „Izvestia” din Moscova, fiind ilustrat de renumitul pictor Igor Ogurțov. El a fost reeditat în 1969 de Editura
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
simbolurile, structura. Tocmai pentru asta, locul de naștere al romanului a fost și Moldova, și Rusia, și Munții Caucaz, și țărmul Balticei. Tocmai pentru asta, Onache Cărăbuș, care-și începuse văleatul în limba maternă, mai apoi a vorbit în limba rusă, în letonă, în multe alte limbi, pentru a se putea întoarce acasă”. Editarea dilogiei la Moscova în 1968 a produs o nemulțumire autorităților politice din RSS Moldovenească în frunte cu Ivan Bodiul (primul secretar al Partidului Comunist din Moldova). Biroul
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
acordat. În perioada următoare s-a intensificat controlul autorităților de stat sovietice (prin organele de partid, securitate, o parte a presei literare etc.) asupra scriitorului. Druță s-a stabilit la Moscova în 1969, continuând să scrie în limbile română și rusă și sfidând critica oficială a autorităților de la Chișinău. Dilogia a fost publicată în mai multe ediții în limba română: Textul a fost revizuit de autor în 1984, 1990 și 2005, în unele ediții apărând ca un singur roman în două
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
față de baștina lor, ei fiind legați sufletește de pământul pe care l-au lucrat și de care nu s-au desprins odată cu confiscarea acestuia de către colhoz. Deși critică sistemul sovietic, Ion Druță dovedește în acest roman o atitudine filorusă. Soldatul rus este descris ca având toate calitățile posibile (politicos, amabil, respectuos, îndemânatic, ordonat, patriot și lipsit de ambiții imperialiste), având doar viciul consumului de alcool, dar fără excese. Găzduind timp de două săptămâni un ostaș rus, Onache Cărăbuș face în sinea
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
roman o atitudine filorusă. Soldatul rus este descris ca având toate calitățile posibile (politicos, amabil, respectuos, îndemânatic, ordonat, patriot și lipsit de ambiții imperialiste), având doar viciul consumului de alcool, dar fără excese. Găzduind timp de două săptămâni un ostaș rus, Onache Cărăbuș face în sinea sa un elogiu nemăsurat al Rusiei, care este păstrat în toate edițiile cărții, chiar și după dispariția cenzurii: "„Doamne-Dumnezeule, ce țară mare, ce țară nemaipomenită pentru o minte de om mai e și Rusia asta
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
după ce a fost semnat Armistițiul de la Moudros. După război Mesopotamia a devenit un teritoriu sub mandat britanic. La 30 octombrie 1914, corăbiile flotei otomane, printre care se aflau și fostele nave germane "Goeben" și "Breslau", au deschis focul asupra porturilor ruse din Marea Neagră. Acest incident a dus la intrarea Imperiului Otoman în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale. La 1 noiembrie conducerea Imperiului Otoman a declarat război Rusiei, iar la 5 noiembrie Imperiului Otoman i-a declarat război Imperiul Britanic
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
ocupat Galiția de Est. Când perspectiva războiului cu Rusia a devenit iminentă la începutul lunii august, șeful statului major austro-ungar, , a hotărât să lanseze o ofensivă în Polonia rusească cu armatele sale nordice (I și a IV-a). Cum armata rusă avea în scurt timp să mobilizeze forțe mult superioare numeric celor ale Puterilor Centrale în est (mai ales față de cele austro-ungare, care erau prima țintă a Rusiei), von Hötzendorf a considerat că singura sa șansă este o victorie rapidă. El
Bătălia Galiției () [Corola-website/Science/333827_a_335156]
-
exclusiv defensive. Astfel, armatele I și a IV-a austro-ungară au început să înainteze în Polonia fără susținere germană clară. La început, ele s-au confruntat, respectiv, cu armatele rusești a IV-a și a V-a. Între timp, , comandantul rus al Frontului de Sud-Vest, se aștepta la o ofensivă austro-ungară dinspre Lemberg către est. Aceasta urma să fie înâmpinată de o ofensivă rusească în Galiția de Est, cu armatele ruse a III-a și a VIII-a. Armata I austro-ungară
Bătălia Galiției () [Corola-website/Science/333827_a_335156]