22,856 matches
-
mai aplicat o lovitură cu pumnalul și în picior. Când Zedon a înclinat ușor capul pentru a-și privi piciorul în care Verona îi înfipse pumnalul, Adela l-a lovit cu paloșul peste gât și lama foarte ascuțită i-a separat capul de trup, rostogolindu-se pe pământul proaspăt tinciuit. A ridicat capul cald și sângerând al prințului barbar și s-a îndreptat către suprafață, urmată de Verona și Angela. Când Zombo, regele barbarilor, a văzut că a rămas fără luptători
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
va cădea la pământ ca secerat, mort într-o clipă. Acesta este omul, de fapt! Lumea n-ar mai trebui să se amăgească atât cu iluzia puterii lui! Așa stând lucrurile, iată și motivul pentru care îmi doresc să mă separ de tot de el, să ne scindăm și, pe urmă, să las să-mi aparțină numai sufletul, în substanța căruia mă voi afunda și mă voi contopi pe deplin, căci doar el este, de fapt, acea palpitare de energie pură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu. Unamuno și Ortega y Gasset s-au bătut să dărâme fortificațiile singurătății spaniole, dar nu sunt sigur că au reușit. Am impresia că Spania trăiește, pasional, în afara Europei sau la marginea Europei, fiind singura țară unde nu poți să separi, rațional, iubirea, viața și moartea. E greu de spus, de asemenea, dacă visul lui Petru cel Mare a europenizat Rusia sau a transformat Europa în "ceva" care trebuie cucerit de Rusia. O eminență europeană zicea, zilele trecute, că "Europa trebuie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
peste prag. Ușa se închise în urma lui... * Pe planeta unui soare îndepărtat, o umbră se îngroșa în mijlocul unei încăperi cenușii. Ajunse să plutească deasupra podelei. În această cameră strâmtă se găseau alte două persoane, conștiente, separate una de alta și separate de Discipol prin bare subțiri de metal, dar umbra nu le acordă nici o atenție. Ea alunecă până la un stănog de lemn pe care zăcea corpul țeapăn al lui Gosseyn. Ea se aplecă, parcă trăgând cu urechea. Se îndreptă în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
trăgând cu urechea. Se îndreptă în sfârșit. - Trăiește! zise Discipolul cu voce tare. Părea deconcentrat, ca și cum se petrecea ceva care nu se potrivea cu desfășurarea propriilor planuri. Se întoarse pe jumătate pentru a sta cu fața la femeie printre barele care-i separau - atât cât poate sta cu fața ceva care nu are față. Întrebă: - S-a întâmplat la momentul prezis? Femeia ridică din umeri, și, morocănoasă, aprobă. - De atunci este în starea asta? Glasul sonor era acum insistent. De această dată, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
într-o sală betonată, trei ferestre, una în fiecare celulă, la cinci metri cel puțin, de sol fără ușă. Examenul se curmă. Fără ușă? Privirea parcurse fulgerător pereții în căutarea despărțiturilor în ciment. Nu erau. Repede, merse la barele care separau celula sa de a femeii. Repede, memoriză o parte de sol din propria celulă și din celulele vecinilor. În sfârșit, încercă să se similarizeze pe una din zonele sale de pe Venus. Nu se întâmplă nimic. Gosseyn acceptă implicația. Între punctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
într-un anumit moment, am o imagine clară a ceea ce vei face și cum una dintre faptele dumitale nu este logică, totul se încețoșează. Gosseyn spuse: - Poți citi în viitor? ca Discipolul? Era atent. Se duse la barele care le separau celulele și o privi, fascinat. - Cum se poate? Și ce voi face? Și, de fapt, unde suntem? Cine este Discipolul care are aparența unei umbre? Femeia râse. Era un râs ușor amuzat, dar conținea și o notă muzicală agreabilă. Încetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Va trebui să se ferească de brațele gorilei și să se bată ca un boxer, nu ca un luptător. Dar folosirea creierului său secund îi va trăda natura facultății sale speciale. Gosseyn se ridică și merse încet până la grilajul care separa celula sa de cea a lui Leej. Își dădea seama că nu stătea deloc bine. Celula nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
încet până la grilajul care separa celula sa de cea a lui Leej. Își dădea seama că nu stătea deloc bine. Celula nu avea prize de energie. Se afla prins complet precum cel mai obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
matrice... Aici ajunsese cu rezumatul când releul mult așteptat se închise în creierul său. Știu atunci că nava se similarizase pe o poziție de oprire anticipată aproape de bază, la o mie o sută de ani-lumină. Instantaneu, parcurse distanța care-l separa de Venus. * - Te-ai similarizat de pe navă pe Yalerta în mai puțin de o oră, estimă Kair. Nu putea să precizeze exact. Dar viteza era prea mare, marja de eroare prea restrânsă față de cele nouăzeci de ore petrecute de navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
putea să precizeze exact. Dar viteza era prea mare, marja de eroare prea restrânsă față de cele nouăzeci de ore petrecute de navă, așa că exactitatea conta prea puțin. O oră și ceva. Parcurse adânc tulburat cei treizeci de metri care-l separau de cupola transparentă a postului de comandă al navei. Nu era cazul să aibă nevoie să i se explice imensitatea spațiului, iar aceasta făcea ca noua putere a creierului său să fie cu atât mai impresionantă. Întunericul se lipea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre ele păreau mai mici; Gosseyn se lumină: erau prevăzute pentru femei. Această navă era destinată transportării a doi bărbați și două femei prin imensitatea spațiului interstelar, prin anii care separau sisteme solare încă nelegate prin similarizare. Nu-și pierdu vremea cu considerații inutile, dar își încordă mușchii pentru a urca povara trupului lui Gosseyn, pentru a-l introduce în sarcofag. Cât timp să-i fi trebuit? Era nevoie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
acest moment, numai în acest moment, trec din nou prin talamus și revin în sistemul nervos. Și în permanență, percep acești stimuli pe măsură ce ei se duc și vin prin cortexul meu." Aceasta era soluția. Aceasta era toată diferența care-i separa pe supraoamenii non-A de oamenii-animale din galaxie. Talamusul, sediul emoțiilor, cortexul, centrul discriminării, integrate, echilibrate într-o asociație strânsă și minunată. Emoții nu eliminate, ci îmbogățite și destinse prin asociere cu această parte a conștiinței, cortexul capabil să guste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Dan, atunci când traversase sufrageria în drum spre bucătărie. Și rece a fost tot restul zilei. Asta deoarece toate încăperile minții lui Carol, până atunci pur și simplu înșirate de ambele părți ale unui coridor abia luminat, începuseră acum să se separe una de cealaltă. Într-o anumită privință, semănau izbitor cu acest compartiment în care ne aflăm acum. Da, face parte din tren, dar nu ne permite accesul în alte compartimente. Și, din acest punct de vedere, mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
negocia cu Molotov. Un jurământ ipocrit îl înlocuise pe cel hipocratic. *** Bull era în farmacie cu rețeta strânsă în pumnul grăsuliu. În fața lui, la coadă, doi drogați își luau doza de metadonă. Se îndepărtaseră de tejghea doar până la cordonul care separa un raft cu produse spongiforme de restul încăperii și acolo se opriseră să bea cu lăcomie licoarea dulceagă. Într-un colț al farmaciei, un schizofrenic se certa cu un asistent în halat de nailon cu privire la „lipsa de igienă“ a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și acțiunile mele influențează (puțin, infinitezimal poate) toți oamenii și întregul Univers. Când am auzit asta pentru prima oară la o conferință, mi-am imaginat următorul model. Și anume că noi oamenii suntem ca niște copaci într-o pădure. Aparent separați fiecare de celălalt numai că, de fapt, pe sub pământ fiecare copac are o rădăcină comună cu ABSOLUT FIECARE alt copac din pădure. Copacii fiind astfel, uniți toți între ei, fiecare cu fiecare. Și de aceea trebuie să iubim pe ceilalți
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
vindecare a unei boli/afecțiuni. Medicina clasică, oficială nu recunoaște spiritul divin al omului, de aceea ea acționează doar asupra trupului (a SF). Prin aceasta ea de fapt înmulțește răul și boala în lume, adâncind tot mai mult prăpastia ce separă spiritul și sufletul de corp. Bolnavilor tratați astfel la care nu se acționează deloc asupra cauzei bolii/problemei lor, au toate șansele ca boala sau problema respectivă să le revină ulterior, eventual în altă parte și/sau sub o altă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
domnul Olivier Martin: „Medicina oficială utilizează doar materia pentru a vindeca trupul, fără a se înclina în fața spiritului divin, a ordinii cosmice, și prin aceasta nu face decât să sporească răul, boala în lume, căci adâncește din ce în ce mai mult prăpastia ce separă sufletul de corp. Practicanții magiei negre, care vor să îmbolnăvească omenirea, utilizează o metodă analogă; înlătură maladia din corp printr-un procedeu spiritual și o trimit în atmosfera spirituală a planetei pentru a crea un imens egregor negativ, care devine
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
o am, Vron, mi-a arătat că lucrurile pot merge în ambele direcții. Mă privi gânditoare, cu mâinile încrucișate pe reverele albastre. — Ți-aș putea fi o mamă bună, zău așa, spuse ea. Aș putea, fără îndoială. * — Distanța care îl separă pe autor de narator corespunde gradului în care autorul îl consideră pe narator hapsân, frustrat, ridicol sau demn de milă. Îmi pare rău, te plictisesc cumva? — Hă? — În parte, distanța e determinată de convenție. În construcțiile epice sau eroice, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scrie, să știu și eu. Vremea nu mi-e chiar trecută... Și soacra; se tot oprea în pragul Donnei. Îi murise, de curând, bărbatul: erau singure, aveau ceva în comun. Și-l mai aveau pe Tim. Sau tocmai el le separa. ...S-au dus încă doi ani. Scrisorile din America vesteau belșug și gândul lui Tim tot către Donna. Cel plecat se va întoarce, era limpede. Ce importanță mai avea încă un an? Sau trei? Fuseseră mai ușori cei unsprezece duși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mari, sute de componente, dacă nu peste o mie, au continuat, vreme de câteva clipe, să se balanseze în dezordine, scânteind, apoi totul a încremenit. Mașinăria, prăbușită în sine, devenise un amalgam din care nici un element nu mai putea fi separat fără a strica și mai și sistemul. ...Toate încercările făcute pentru reconstituirea orologiului s-au dovedit inutile. Cei mai buni cunoscători din țară, ba și câțiva din străinătate, au spus același lucru: nu se poate! Și nici nu au crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tirada: - Să nu-mi spui că este din cauza mea? Chiar așa de mult te bucuri să mă revezi? Văzând că Birmaq este încă în stare de șoc și nu are nici o reacție Kaan străbătu din câțiva pași distanța care-l separa de căpitan, îi luă pipa din gură și începu să o studieze cu o mirare perfect simulată: - Ciudat obiect... este un artefact pământean, nu? Chiar vorbeam despre asta cu secundul tău. La ce îți folosește? întrebă el. Lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
natura a înzestrat-o pentru a trece peste multe obstacole pe care vitregiile vieții le pun în calea oamenilor. Olga trebuia scoasă la un liman de liniște, ca singură să discearnă, cu toată maturitatea, și să aibă tăria de a separa binele de rău, frumosul de urât, lumina de întuneric. Și mama, deși nu avea nici un chef de împletit, își luă lucrul - un pulover început cu mult timp în urmă - și se așeză pe un scaun lângă patul fetei pentru a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
aveau să-l ducă la jocurile din amphiteatrum. Palatele de pe apă Se apropiau, străbătând canalele labirintice ale deltei, de divina Alexandria, orașul care, pe orice vânt, putea primi în siguranță corăbiile, în portul de răsărit sau în cel de apus, separate de o limbă îngustă de pământ. Însă Germanicus, împins de prudență și de neliniște, spuse că nu voia să treacă dincolo de ziduri în prima zi. Pentru întâia oară, preotul îi zâmbi și-l anunță: — Vom intra în marele port de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strânsoarea îmbrățișării lor, care era - multiplicată, învăluitoare, caldă - cea pierdută a lui Germanicus. Dar, fără ca ea să-și dea seama, după moartea tatălui lor, băieții erau schimbați, de nerecunoscut, într-atât încât viața surorilor lor mai mici era cu totul separată de a lor. Primul născut, Nero, își crease, cu ajutorul numelui, un cerc eterogen de prietenii, simpatii politice, mulți adepți naivi, câțiva ariviști. În jurul lui se coagula partidul persecutat și, în mare parte, risipit al așa-numiților populares, pe care mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]