204,613 matches
-
cu nou-formatul Stat al Slovenilor, Croaților și Sârbilor, care apoi s-a unit cu Regatul Serbiei la 4 decembrie 1918 și a format Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Constituția din 1921 care a definit țara ca stat unitar, abolind unitățile administrative istorice, a pus capăt autonomiei croaților. Noua constituție a întâmpinat opoziție din partea principalului partid politic național—Partidul Țărănesc Croat (HSS) condus de Stjepan Radić. Situația politică s-a deteriorat mai mult după ce Radić a fost asasinat în parlamentul iugoslav în
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Partidul Social-Democrat din Croația. Croația are un sistem juridic cu trei niveluri, format din Curtea Supremă, Curțile Cantonale și cele municipale. Curtea Constituțională decide în aspecte legate de Constituție. Pe lângă acestea, mai există tribunale contravenționale, tribunale comerciale și de contencios administrativ. Aplicarea legii în Croația cade în responsabilitatea Poliției Croate, aflată sub controlul Ministerului de Interne. În procesul de aderare la UE, poliția a trecut printr-o semnificativă reformă, cu ajutorul agențiilor internaționale, între care OSCE, de la începerea misiunii sale în Croația
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
și cantoanele Zagreb, Krapina-Zagorje, Varaždin, Koprivnica-Križevci și Međimurje, iar Croația Centrală și Estică (Panonică) cuprinde restul regiunilor—cantoanele Bjelovar-Bilogora, Virovitica-Podravina, Požega-Slavonia, Brod-Posavina, Osijek-Baranja, Vukovar-Syrmia, Karlovac și Sisak-Moslavina. Cantoanele și orașul Zagreb constituie unitățile de la nivelul NUTS 3 în Croația. Unitățile administrative locale NUTS au două niveluri. Diviziunile de nivel 1 reprezintă cantoanele și orașul Zagreb, coincizând cu unitățile NUTS 3, iar cele de nivel 2 corespund orașelor și comunelor Croației. Croația întreține relații diplomatice cu 174 de țări. În 2009, Croația
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Lampedusa, Linosa, și Lampione, situate în Marea Mediterană între Malta și Tunisia, la sud de Sicilia. La nord-vest se află insula Pantelleria și Strâmtoarea Siciliei. Din punct de vedere geografic, arhipelagul face parte din continentul african însă din punct de vedere administrativ și politic, insulele se află sub jurisdicția provinciei Agrigento din regiunea Siciliei și totodată constituie cea mai meridională parte a Italiei. În ciuda unor suprafețe discontinue destinate agriculturii, insulele prezintă un aspect dezolant, însă acest fapt este datorat în primul rând
Insulele Pelagie () [Corola-website/Science/297325_a_298654]
-
ar fi fost luat înapoi de către regele Ungariei. De-a lungul stăpânirii lui Mircea în această parte, s-au succedat o serie de bani: boierii Stănilă, Radul, Dragomir, Drăgan și Aga. Aceștia se pare că erau dregători militari, cu atribuții administrative și judecătorești locale. La sfârșitul anului 1406, la Severin a avut loc o întâlnire între Mircea și Sigismund de Luxemburg. De remarcat faptul că pentru început acest teritoriu a fost lăsat cu neîncredere sub stăpânirea lui Mircea. Din 1388 și
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
este cel mai înalt dregător al țării, fiind trecut întotdeauna în capul listei de boieri din hrisoave. El era judecătorul și șeful curții. "Banul" (de Severin) îndeplinește funcția unui dregător militar, cu drept de judecată locală, care execută și poruncile administrative ale domnului. "Logofătul" ține socotelile domniei, scrie hrisoavele mai importante și pune pecetea pe toate acestea. El coordonează activitatea grămăticilor. "Vistiernicul" se îngrijește de veniturile și plățile domniei. "Spătarul", pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospețe și ceremonii, este
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
unde III este de " a fi " Land ofIll " 23. [ Informații dubioase ] Alsacia acoperă o suprafață de 8280 de kilometri pătrați (190 km lungime și 50 km lățime și 1,23 % din suprafața Franței ), făcând-o cea mai mica dintre regiunile administrative din Franța metropolitană, Corsica având o suprafață de 8680 de kilometri pătrați. Se extinde de la sud la nord, de-a lungul Rinului care se învecinează la est . Începând cu 1815, acesta este delimitat la nord de răul Lauter, unde începe
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
care trăiește un singur călugăr, dar care nu-s izolate și retrase, ele fiind numite "kathisme". Alți călugări atoniți, numiți și "vagabonzi" sau "girovagi", preferă să trăiască fără a avea un adăpost stabil. Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Kareia, în , iar în transcriere cu alfabet latin, "Karyes". este situat pe cel mai estic promontoriu (numit "Akti" în greacă, sau "Actium" în latină) al peninsulei Chalchidice din nord-estul macedonean al Greciei. Șirul
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
Friedrich-Wilhelm" și apoi la liceul umanist Graues Kloster ("Mănăstirea Albastră"). La vârsta de șaptesprezece ani devine student la Universitatea "Georg-August" din Göttingen, iar apoi la Universitatea "Friedrich-Wilhelm" din Berlin. Deși dorea să devină diplomat, a reușit să obțină doar poziții administrative minore în Aachen și Potsdam. Munca depusă în cadrul acestor servicii îi părea plictisitoare și monotonă, drept pentru care deseori neglija îndatoririle sale oficiale, preferând în schimb să se amestece în înalta societate. După moartea mamei sale în 1839, Bismarck preia
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
a o urma la Wiesbaden, apoi în Elveția. Căsătoria nu a avut loc. Otto se întoarce la Berlin fără să-și fi achitat ultima chirie în Aachen. Mama sa îi obține mutarea la tribunalul din Potsdam. Otto suportă greu disciplina administrativă prusacă și se hotărăște să-și facă serviciul militar în trupele de gardă. Intră în conflict cu șefii săi, se transferă la vânători și părăsește armata după 12 luni de serviciu. În 1839, revine în viața civilă. Se reîntoarce la
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
de la Paris, în mai 1919. Prevederile tratatului minorităților au fost legiferate ulterior prin Constituția din 29 martie 1923 și legea din 25 februarie 1924, prin care toți locuitorii, foști cetățeni ai Imperiului Austro-Ungar și ai Rusiei țariste care aveau domiciliu administrativ în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș la 1 decembrie 1918, în Bucovina la 28 noiembrie 1918 și în Basarabia la 9 aprilie 1918, dobândeau cetățenia română, cu drepturi depline.. Sub pretextul că între anii 1918 și 1924 în România s-
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
a sec. II î.Hr., aceștia au fost înlocuiți de "Nomophylakes" (Νομοφύλακες, „păstrători ai legilor”), care controlau propunerile supuse la vot în Adunarea poporului și urmăreau executarea deciziilor de către arhonți (ἄρχοντες). La rândul lor, arhonții controlau finanțele orașului. Cetatea păstra arhive administrative și legislative riguroase, adăpostite în Templul lui Dionysos. Originari din Abdera au fost renumiți filosofi și oameni de litere ai Greciei antice. Aici a fost „leagănul” filosofiei atomiste reprezentate de Leucip și Democrit (sec. V-IV î.Hr.). Din Abdera se
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
amplasamentul orașului antic, este continuatoarea satului Bulustra. Astăzi comuna Avdira numără în jur de 1.700 locuitori (împreună cu satele aparținătoare). În 2011, a fost înființată o „municipalitate” omonimă ("Δήμος Αβδήρων", 18.573 locuitori, conform recensământului din 2001), al cărei centru administrativ este Genisea, dar al cărei centru istoric rămâne Abdera (Avdira).
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
în care activau, acordându-le și moșii. Cu timpul boierii s-au diferențiat în "mari boieri" (proprietari ai unor mari moșii și deținători ai unor dregătorii importante în administrație) și "mici boieri" (ce dețineau proprietăți funciare mai mici și poziții administrative mai puțin însemnate). Din prima clasă boierească făceau parte înalții demnitari, miniștrii și curtenii domnitorului: marele postelnic, marele ban, marele vornic, marele logofăt, marele spătar, marele vistiernic și marele agă, supranumiți și "boierii veliți" sau "divaniți", ori "boierii cu barbă
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
cu România]?”. Rata de participare variază în funcție de surse, între 53% (Radio Europa Liberă) și 72% (Ziarul Timpul). Plebiscitul nu a fost recunoscut de autoritățile de la Chișinău. Suprafața regiunii autonome este de 1.830 km². Regiunea este divizată în trei raioane administrative ("dolay"): Comrat, Ciadîr-Lunga și Vulcănești. Conform recensămîntului din anul 2004, populația era de 155.587 locuitori. Centrul administrativ al regiunii este orașul Comrat (25 mii locuitori). Limbile oficiale sunt găgăuza, româna vorbită în graiul moldovenesc și rusa. Principalii indicatori demografici
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
nu a fost recunoscut de autoritățile de la Chișinău. Suprafața regiunii autonome este de 1.830 km². Regiunea este divizată în trei raioane administrative ("dolay"): Comrat, Ciadîr-Lunga și Vulcănești. Conform recensămîntului din anul 2004, populația era de 155.587 locuitori. Centrul administrativ al regiunii este orașul Comrat (25 mii locuitori). Limbile oficiale sunt găgăuza, româna vorbită în graiul moldovenesc și rusa. Principalii indicatori demografici, 2013: Aceste date sunt cele ale nomenclaturii etnice din Republica Moldova, conformă Constituției republicane care potrivit definiției sovietice, deosebește
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
este un municipiu cu o populație de cca. 135.000 de locuitori, al treilea ca mărime din Republica Moldova (surclasat de Chișinău și Bălți). Totodată, este capitala și centrul administrativ al regiunii separatiste nerecunoscute „Republica Moldovenească Nistreană”. Municipiul se află pe malul stâng al Nistrului. În anul 1989 populația orașului se ridica la aproximativ 182.000 locuitori, cu tot cu suburbii 200 de mii, dintre care 41% ruși, 32% ucraineni și 18
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
Tiraspol, la porunca reginei Ecaterina a II-a a Rusiei. După apariția orașului Tiraspol, mulți locuitori ai satului Sucleia s-au mutat în localitatea urbană, astfel populația orașului în 1795 era de 2.500 locuitori. Orașul Tiraspol, inițial, era centrul administrativ al regiunii Oceacov (Oceac), iar din 1806 a fost inclus în gubernia Herson. În 1816 populația orașului număra 5.300 locuitori. După anexarea Basarabiei, în 1812, Tiraspolul pierde statutul său de important centru militar, iar în anul 1835 Cetatea Tiraspolului
Tiraspol () [Corola-website/Science/297401_a_298730]
-
(în rusă "Дубоссары") este un oraș în Republica Moldova, situat pe malul stâng al râului Nistru (în Transnistria). Este centrul administrativ al raionului cu același nume. Așezarea geografică a orașului este: . La funcționează cea mai mare centrală hidroelectrică din Republica Moldova. Numele orașului se trage de la dubăsari, constructorii și mânuitorii dubaselor, ambarcații din Evul Mediu, rotunde, din nuiele tari și din piei
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
prima oară în secolul al XVI-lea sub numele de Frumoasa, sub care figurează până în secolul al XIX-lea și, alături de "Kahul" (numele tătăresc) până la începutul secolului al XX-lea. Cu peste 40 de mii de locuitori (2016), este centrul administrativ al raionului cu același nume. Este al 6-lea oraș ca mărime din țară, (după Chișinău, Bălți, Tiraspol, Tighina și Rîbnița), dar al treilea după dezvoltare economică (exceptând stînga Nistrului) și ca importanță socială. Deseori Cahul este poreclit „Capitala de
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
un conflict major care va rezista până la 22 iunie 1941 când Hitler avea să încalce tratatul. În anii 1930, dictatură lui Stalin era menținută și prin intermediul cultului personalității care devenise tot mai puternic și prin dezvoltarea statului că un mecanism administrativ rigid, controlat de la centru. Politică stalinista era declarată că dogmă socialistă. În 1936 a fost stabilită hegemonia Partidului Comunist la toate nivelurile societății și ale statului. Poliția secretă supraveghea populația și elimină opozanții prin împușcare, munca silnica și deportări în
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
vedere competiția în domeniul producției cărnii și producției laptelui. A fost debutul campaniei voluntariste de tip "salt înainte", care s-a dovedit a fi ineficient și periculos pentru următorii 30 de ani. Scopul era creșterea consumului. Au fost inițiate reforme administrative nechibzuite, excese economice și sociale-"febră porumbului", "campania de la Razani pentru sporirea producției de carne", "recordurile de lapte". La 1 iulie 1957 a fost adoptată măsură prin care ministerele industriale au fost înlocuite cu sute de consilii economice populare care
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
paturi. După cel de al doilea război mondial, orășelul crește vertiginos. Se dezvoltă industria alimentară. Funcționează 10 organizații de construcție, se construiește rezervorul de apă de pe râul Ialpug cu o suprafață de 170 ha. În prezent orașul Comrat este centrul administrativ au Unității Teritoriale Autonome Găgăuzia. Orașul Comrat este situat pe malul drept al râului Ialpug, la sud de Chișinău, la distanță de 100 km, pe traseul internațional Chișinău - Ismail. Suprafața totală a orașului Comrat este de 16.403 ha, cea
Comrat () [Corola-website/Science/297396_a_298725]
-
este un important oraș din partea centrală a Republicii Moldova, situat la 48 km spre nord de Chișinău, pe malul râului Răut. Este centru administrativ al raionului cu același nume. Cu o populație de aproape 34 de mii locuitori (2016) și fiind al 9-lea oraș ca mărime din țară, ul este unul din principalele centre economice ale Regiunii centrale a țării. Potrivit lui Iorgu Iordan
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
ai Zemstvei din Orhei au votat unanim Moțiunea de Unire a Județului Orhei cu România. Până în anul 1947 Orheiul a fost centru de județ, în componența căruia intrau raioanele Bravicea, Chiperceni, Criuleni, Orhei, Răspopeni, Rezina, Susleni și Telenești. Prin reforma administrativă din 1947 județele sunt desființate și Orheiul devine centru raional. În 1998 orașul Orhei a devenit reședința județului Orhei. În 2001, odată cu revenirea la raioane în calitate de unități teritorial-administrative, orașul Orhei capătă statut de centru al raionului omonim. Conform datelor Biroului
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]