204,613 matches
-
la frontieră cu Ucraina. Cu peste 37 de mii locuitori (2016), este al 8-lea oraș ca mărime din Moldova, dar și al doilea ca mărime și ca importanță din Regiunea de Nord (fiind surclasat doar de Bălți). Este centrul administrativ al raionului cu același nume. La Soroca funcționează un muzeu de istorie și etnografie care include și Cetatea Sorocii, ridicată în piatră de Ștefan cel Mare în 1489 și renovată în forma actuală de Petru Rareș. Conform datelor Biroului Național
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
lui Bechir”. Rezervația este amplasată într-un defileu săpat de un curs de apă, numit râpa Bechir. Versanții sunt abrupți, calcaroși, parțial împăduriți. Pe versantul stâng, la o înălțime de 12-14 m a fost săpată o peșteră monahală. În hotarele administrative ale orașului parcuri ocupă circa 7 ha, scuare - 3 ha, zona de agrement - 4 ha. În anii 2000-2001 suprafața spațiilor verzi s-a extins cu 2,5 ha, s-a construit parcul ce poartă numele lui Ion și Doinei Aldea-Teodorovici
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
statutul de oraș, iar la 1836 devine centru județean. În timpul reformelor din a doua jumătate a sec. XIX Soroca se dezvoltă pe planul economic și social, populația crește prin sosirea rușilor, ucrainenilor și evreilor, apar instituții de învățământ, medicale și administrative. La recensământul populației din 1902 au fost înregistrate 27.800 persoane, printre care 12.000 români, 8.700 evrei, 7.100 ruteni, ruși și armeni. La începutul secolului XX principala îndeletnicire a locuitorilor era cojocăria, se dezvoltă industria tutunului, comerțul
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
douasprezece reactoare nucleare ale Suediei asigură peste 15% din energia totală a țării sau 50% din energia electrică. Restul energiei provine din combustibili biologici. În prezent Suedia este împărțită în 21 de comitate ("län"). În fiecare comitat există un birou administrativ ("länsstyrelse") numit de guvern și un consiliu ("landsting") ales. Fiecare comitat este mai departe divizat în comune ("kommuner"), în total, în 2004 existând un număr de 290 pe tot teritoriul Suediei. În mod tradițional Suedia este împărțită în trei regiuni
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
total, în 2004 existând un număr de 290 pe tot teritoriul Suediei. În mod tradițional Suedia este împărțită în trei regiuni istorice ("landsdelar"): Cea de a patra regiune istorică a Suediei a fost până în 1809 Österland, actuala Finlandă. Până la reforma administrativă întreprinsă în anul 1634 de Axel Oxenstierna, Suedia era divizată în 25 de regiuni ("landskap"). Conform unui recensământ din 2010, populația totală a Suediei a fost estimată la 9.347.899 de locuitori. Conform unor statistici publicate de către agenția guvernamentală
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
După eșecul din fața Vienei a început un proces de "medievalizare" a statului otoman, iar regulile islamice care guvernaseră viața imperiului au început să fie înlocuite de contracte financiare și civile în toate domeniile, (în relațiile externe, recrutările pentru armată, organizarea administrativă, etc). Legea superioară a imperiului a fost shari'ah sau Legea Sacra, care este la fel cu legea divină a Islamului. O altă lege a Imperiului Otoman a fost Kanuns, această lege acoperă domenii cum ar fi dreptul penal, proprietatea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
campaniilor militare otomane. Centrul puterii sultanale era palatul, construit în 1468 de Mehmed al II-lea. Palatul era împărțit în două spații: Enderun (spațiul privat) în care trăiau sultanul și familia sultanala, si Birun (spațiul public)-sediul central al puterii administrative. Viața privată a sultanului și familiei sale era reglementată în cadrul Haremului, o institutie privată. Numărul femeilor din harem varia de la 100 la 300, coordonate de Valide Sultan-Mama Sultanului. Din Harem făceau parte femeile casei lui Osman și femei dăruite sultanului
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
arhitecții, bucătarii, grădinarii, armurierii, fierarii, paznicii. Erau organizate în ierarhii, bucătarii având și ei diverse ranguri. Divanul era instituția cea mai importantă , având tradiție în lumea arabă și turcomana. Era totodată o curte judecătorească. Avea funcții juridice, politice, militare și administrative. Primea delegații străine în cadrul unor ceremonii sau participa la încheierea acordurilor internaționale. În divan erau incluși cei mai înalți demnitari ai statului. Marele Vizir era al doilea om în stat, cel mai de vază membru al divanului, cu funcții administrative
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
administrative. Primea delegații străine în cadrul unor ceremonii sau participa la încheierea acordurilor internaționale. În divan erau incluși cei mai înalți demnitari ai statului. Marele Vizir era al doilea om în stat, cel mai de vază membru al divanului, cu funcții administrative, dar îngrădite. Nu avea autoritate în harem. Nu lua decizii în privința vieții private a sultanului. Nu lua măsuri financiare dacă nu se consultă cu defterdarul (funcționar care lucra în domeniul finanțelor) și nu putea să comande ienicerii. În cadrul divanului, Marele
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
lor era Aga. Dotarea ienicerilor era variată: săbii, buzdugane, arcuri, arme de foc. Funcțiile ienicerilor erau zdrobirea trupelor ianimice, rezistentă la atac inamic prin disciplină de fier și prin echipament potrivit, păzirea fortărețelor. În urma acțiunilor, aceștia erau avansați pe linie administrativă ( până la funcția de mare vizir) sau li se acordă un timar. Otomanii nu cunoșteau tehnică construiții tunurilor. Specialiștii germani erau chemați pentru echiparea trupelor tereste și a marinei cu guri de foc. În 1453, Orban a primit un timar pentru
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Eniko Vincze. Detalii despre eveniment, aici. Fragmente din Editorial: ”Prin interviuri, documente, eseuri și imagini, volumul Pata surprinde aspecte ale formării zonei Pata Rât, spațiul precar al locuirii marginalizate din apropierea gropii de gunoi a orașului Cluj, creat prin acțiuni administrative directe sau nepăsare instituțională și complicități multiple de la diverse nivele între instituții ale administrației publice, companii din industria deșeurilor și mici întreprinzători din diferite domenii.” În aceeași măsură, cartea este oglindă a diverselor inițiative civice trans-etnice pentru drepturile omului și
Pata: un volum despre activismul pentru dreptul la locuire decentă () [Corola-website/Science/296128_a_297457]
-
în the câmp hâd moved there after being evicted from other villages. These villages refused to collaborate, of course. I see. Let uș return to the eviction procedure. Violene: The City Hall initiated the usual eviction legal action at the Administrative Court and all the families în the câmp were subpoenaed. We hired a few lawyers to represent the families în court. We also organized a meeting în front of the Court în early July, on the day of the trial
(English) Racism, Evictions and Organizing for the Housing Rights of Roma Migrants in France (part II) () [Corola-website/Science/296122_a_297451]
-
Court în early July, on the day of the trial. The decision was în favour of the câmp, the court ruled that the City Hall s request was not legitimate and there was no reason for the eviction. Thus, the administrative procedure was stopped. Yet the City Hall chose to go on with its actions, using less time consuming procedures, like eviction on the grounds of jeopardizing the lodger. This kind of eviction can be done în 48 hours. Basically, the
(English) Racism, Evictions and Organizing for the Housing Rights of Roma Migrants in France (part II) () [Corola-website/Science/296122_a_297451]
-
Dumitrescu a contestat calitatea de manager a Fabricii de Pensule în virtutea căreia primise bursa. Corina lucrase deja extrem de mult pentru Fabrica (ca număr de ore pe zi) și era foarte dedicată proiectului, era omul care se ocupa de la partea de administrativ, la coordonare de evenimente, scris proiecte, asigura comunicarea internă și externă, reprezenta Fabrica în diverse contexte locale și naționale. În opinia multora dintre noi, era absolut legitim să fie numită managerul Fabricii de Pensule, și am trecut peste acest hop
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
Brașov și cele liceale la Sibiu și București, luându-și bacalaureatul în anul 1895. A început de două ori Facultatea de Litere și Filosofie la București (1895 și 1903), dar nu a reușit să-și ia licența. A îndeplinit funcții administrative minore, precum copist la Ministerul de Domenii, corector de ziar, custode al Bibliotecii Fundației Universitare, custode al Muzeului Theodor Aman, încercând să-și suplimenteze veniturile din lecții particulare, din colaborarea la diverse periodice și din vânzarea propriilor volume. A fost
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
i-a avut colegi pe George Vâlsan și Nicolae N. Beldiceanu. Nanu scria în acea perioadă: „Este o clădire plină cu oameni de litere. Aici nu se lucrează. Oamenii fumează, își beau cafeaua, creează vise, poeme și proză [...]." Slujba sa administrativă este întreruptă de o a doua încorporare în 1906, în Forțele Terestre, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. Fiindcă era deja supraponderal, marșul de la Probota, din centrul Moldovei, până în Bucovina, i-a cauzat mari suferințe. Sadoveanu s-a întors la
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Parlamentele s-au opus multor edicte regale ca să schimbe sistemul de impozitare și apărau legea și drepturile oamenilor împotriva monarhiei autoritare, fiind însă privite în istorie ca un obstacol în calea reformării monarhiei. Stările provinciale și parlamentare contribuiau la confuzia administrativă care domnea în Franța sub Vechiul Regim. Pe măsură ce regii creau structuri noi, nu puteau desființau pe cele vechi, ci doar le adăugau acestora pe cele noi. În 1789, în Franța erau 35 de provincii, 135 de dioceze, 38 de regiuni
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
diferite: dreptul roman în sud, diversele legi locale în nord, Franța fiind împărțită în zone vamale interne, încât se plăteau taxe pentru transportul bunurilor dintr-o parte în altă. Existau multe sisteme de măsuri și greutăți. Nu există un sistem administrativ uniform care să cuprinde întreaga țară. Regele Ludovic al XVI-lea era bine intenționat, evlavios și își lua în serios datoria, crezând că face ceea ce era mai bine pentru Franța. Dar îi lipseau încrederea în sine și energia. Doar de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
având aceleași drepturi și îndatoriri, având acces la orice profesie (benefic mai ales pentru burghezia care era mult mai bine instruită), un funcție de abilitățile acestora, și plăteau aceleași impozite. Instituțiile că stările provinciale au fost desființate, fiind instituit un sistem administrativ național, uniform, iar pentru mulți, revoluția a marcat sfârșitul sistemului feudal. Decretele din august au favorizat crearea unei constituții. Deputații au decis să stabilească principiile pe care să se bazeze aceasta. Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din august 1789
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de departamente, subdivizate în 547 de districte și 43.360 de comune, grupate în cantoane, care aveau ca scop să funcționeze ca zone în care se formau adunările electorale primare în care își aveau tribunalele judecătorii de pace. Toate subdiviziunile administrative, exceptând cantoanele, erau conduse de consilii alese prin vot. Toți cetățenii activi, care plăteau impozite, echivalând cu trei zile de munca, îi votau pe funcționarii municipali. Cetățenii care nu plăteau impozitele nu aveau drept de vot și erau numiți cetățeni
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
sistemul electoral era în favoarea celor bogați. Dar 61% din francezi aveau dreptul să participe la o forma de alegeri. La nivel municipal, cei mai mulți țărani aveau dreptul sa voteze și îndeplineau condițiile pentru a candida la funcții, echivalând cu o revoluție administrativă. Dacă anterior, administrația provincială era asigurată de funcționari guvernamentali, neexistând nici un consiliu ales, în 1790, nu mai exista nici un funcționar guvernamental la nivel local, consiliile alese înlocuindu-i pe toți. Consiliile din sud erau dominate de burghezie, consiliile din nord
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
ale micilor negustori sau meșteșugarilor. Multe grupuri sociale care nu au deținut funcții până atunci puteau să o facă. S-a estimat că în decursul unui deceniu, un milion de oameni au fost aleși în consilii și au câștigat experiență administrativă. A fost impus un volum uriaș de muncă, mult mai mult decât cereau caietele de doleanțe, stabilind și încasând impozitele directe, păstrând legalitatea și ordinea, ocupându-se de executarea lucrărilor publice și supravegheau întreținerea bisericilor și verificau garda națională. Trebuiau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
înlocuite de aceleași legi și aceleași tribunale în întreaga Franță. "Les lettes de cachet" erau considerate ilegale prin Declarația drepturilor. Toate vechile tribunale-parlamentele, tribunalele senioriale și ecleziastice au fost înlăturate și înlocuite de un sistem nou, uniform, bazat pe subdiviziuni administrative și pe administrația locală reorganizată. În fiecare canton era un judecător de pace, care se ocupa de cazuri ce anterior le reveneau tribunalelor senioriale. Principala sa misiune era să convingă părțile să ajungă la o înțelegere, dar putea să judece
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
li s-au îngăduit să existe în continuare, deși a fost interzisă călugărirea. În decembrie 1789, s-a emis decretul care acorda drepturi civile protestanților și s-au extins drepturi asupra evreilor în septembrie 1791. Organizarea bisericii era adaptată în cadrul administrativ al conducerii politice locale. Diocezele coincideau cu departamentele, numărul episcopiilor scăzând de la 135 la 83. Clericii urmau să nu mai fie numiți, ci aleși, astfel, episcopii erau aleși de electorii departamentali, preoții de către cei districtuali. Papa nu mai putea confirma
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de prăvălii, patroni de mici ateliere și meșteșugari independenți, 26% erau rentieri, funcționari publici și membri ai profesiilor liberale, 8% erau muncitori salariați. Își exercitau puterea prin intermediul propriilor instituții, care nu depindeau de administrația centrală. Comuna și secțiunile erau unitățile administrative locale ale Parisului, cu funcționari și comitete alese. Aveau propria poliție, propria armată pentru că controlau Garda Națională. Dominau societățile populare, fiind încurajate de guvern cât timp existau amenințări ale inamicilor interni și externi, pentru că sprijineau efortul de război, supravegheau suspecții
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]