20,856 matches
-
tranziție. București: Editura Expert. Abstract In Romania, the official police and justice statistics offer few information and data about the intensity of violent crimes and their victims. Only few research projects are trying to explain the causes and motives of crime, as well as the role of the victim in the genesis of crime. This study is trying to focus on the main tendencies in the evolution of violent crimes, on the typology of victims and aggressors in intra and extra
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
offer few information and data about the intensity of violent crimes and their victims. Only few research projects are trying to explain the causes and motives of crime, as well as the role of the victim in the genesis of crime. This study is trying to focus on the main tendencies in the evolution of violent crimes, on the typology of victims and aggressors in intra and extra familial surrounds, in order to identify solutions to prevent the victimization of persons
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să facă o conexiune Între rata criminalității din Statele Unite și orașele În care existau televizoare și În care nu. Rezultatele studiului au arătat că nu a existat ,,nici un fel de efect În urma prezenței sau absenței televizorului care să influențeze rata crimei În ce privește cele două tipuri de orașe. Mai mult, În orașele cu televizoare nu a existat o creștere a ratei crimei. A existat o creștere a tâlhăriilor, hoției, autorii atribuindu-le deprivării relative suferite de cei care urmăreau posturile de televiziune
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
studiului au arătat că nu a existat ,,nici un fel de efect În urma prezenței sau absenței televizorului care să influențeze rata crimei În ce privește cele două tipuri de orașe. Mai mult, În orașele cu televizoare nu a existat o creștere a ratei crimei. A existat o creștere a tâlhăriilor, hoției, autorii atribuindu-le deprivării relative suferite de cei care urmăreau posturile de televiziune, observând afluența oamenilor din emisiunile pe care le urmăreau” (Felson, 1996, 107). Un studiu care vizează Îndeaproape violența mass-media și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
forțând-o să-și toarne singură benzină pe corp. Gestul a fost inspirat de o scenă văzută la televizor cu două nopți Înainte (copycat behavior). La noi, În omuciderile care au avut loc În anul 2002, În două cazuri, autorii crimelor au declarat că au văzut la televizor scene ce i-au mobilizat și inspirat să treacă la act. Aceste cazuri pot fi simple coincidențe, dar ele nu anulează posibilitatea unor comportamente imitate de indivizi, care, altfel, nu ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Jr. și Mc Intyre, Jennie J. (1975). Television Violence and Violent Behavior. Social Forces, 54, 2, 341-351. Hennigan, K.M., Del Rosario, M.L., Heath, L., Cook, T.D., Wharton, J.D. și Calder, B.J. (1982). The impact of the introduction of television on crime in the United States. Journal of Personality and Social Psychology, 42, 461-477. Joy, L.A., Kimball, M.M. și Zaback, M.L. (1986). Television and children’s aggressive behavior. În T.M. Williams (ed.). The Impact of Television: A Natural Experiment in Three Communities
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Individual Differences, 31, 821-835. Klinger, Lori J., Hamilton, James A. și Cantrell, Peggy J. (2001). Children’s perceptions of aggressive and gender-specific content in toy commercials. Social Behavior and Personality, 29, 1, 11-20. Messner, S.F. (1986). Television violence and violent crime: an aggregate analysis. Social Problems, 33, 218-235. Milavsky, J.R., Stipp, H.H., Kessler, R.C. și Rubens, W.S. (1982). Television and Aggression: A Panel Study. New York: Academic. Patrick, Christopher J. și Zempolich, Kristin A. (2003). Emotion and aggression in the psychopathic
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de aceasta În timpul războiului, cu modelul tipic al genocidului pe care istoria l-a reținut sub numele de Holocaust. O familiarizare cu demersul autorului, pe câteva dintre dimensiunile sale principale, credem că va fi utilă. Deși „istoria omenirii abundă (...) În crime individuale și colective” (p. 11), secolul XX este cel care a lăsat, ne spune autorul cărții de față, „În memoria colectivă traume și anxietăți profunde, de neșters” (p. 8). O bună parte a acestora, pentru europeni mai mult decât pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pentru alți locuitori ai planetei și, desigur, pentru evreii cu rădăcini În Europa mai mult decât pentru ceilalți continentali, se leagă de Holocaust. Preocupați Încă de la Începuturile dezvoltării științei lor de raportul dintre bine, rău și comunitate, sociologii au subsumat crimele colective fie termenului pogrom, fie cuvântului genocid. Cum clarificarea conceptuală - generatoare a atâtor neînțelegeri artificiale În dezbaterile purtate de-a lungul timpului privind Holocaustul - este o miză a modului În care Mihai Milca tratează subiectul abordat, cartea face o diferențiere
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
clarificarea conceptuală - generatoare a atâtor neînțelegeri artificiale În dezbaterile purtate de-a lungul timpului privind Holocaustul - este o miză a modului În care Mihai Milca tratează subiectul abordat, cartea face o diferențiere clară Între primul concept, ca desemnând mai degrabă crima colectivă generată de izbucniri de moment, Înalt pasionale, dominate de un tip special de afectivitate negativă, fie datorată unor chestiuni strict contextuale, fie grefată pe relații tensionate sau „citirea” grupului-țintă ca un pericol constant, și cel de genocid, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
autoritățile naziste și o serie Întreagă de state europene au acordat-o populației evreiești este cunoscută. De altfel, Mihai Milca argumentează metodologic includerea Holocaustului În „specia” genocidelor: conceptul sociologic de genocid este bine definit, construit În jurul ideii de intenționalitate În ceea ce privește crima planificată de un regim politic sau altul și permite inclusiv lămurirea raportului cu pogromurile constatate ca având legătură cu politica genocidară În sine. Credem că o asemenea abordare se situează salutar În afara unei eventuale acuze de trivializare, banalizare a Holocaustului
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
că a permis tacit Înfăptuirea Holocaustului, măcar că primele măsuri antievreiești (oricum, vizibil sub standarde umane) au fost luate În vecinătatea sa. La fel cum se discută până la ce grad de implicare În programul genocidar putem vorbi de asociere conștientă la crimă și de acele mecanisme de protecție psihologică a eului care făceau ca oameni simpli, „banali”, cum ar spune Hannah Arendt, să creadă că activitatea de a semna liste cu trimiși la Auschwitz este la fel de tipic funcționărească precum cea de la un
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nici sărac, nici puternic, nici slab, nici înțelept, nici neînțelept, nici rob, nici liber, ci toate aceste măști vor dispărea și se vor cerceta numai faptele fiecăruia. Dacă la tribunalele acestea de pe pământ, când este judecat cineva pentru împilare sau crimă, oricine ar fi, fie el prefect, consul, orice, i se iau toate demnitățile și vinovatul primește cea mai grea pedeapsă, cu mult mai mult va fi aceasta atunci”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LVI, IV, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ne ajută, ori ne aruncă în prăpastie, ca și cum ne-ar fi piatră legată de gât”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a II-a, 16, în PSB, vol. 53, p. 31-32) „Închipuie-ți pe un împricinat învinuit și dovedit de crimă, nu aducând temeiuri de apărare, ci așternându-se la picioarele judecătorului și rugându-l. Judecătorul îi va răspunde: Nu pot să fac de la mine nimic. La judecată dreaptă, nu puterea are cuvântul. Nu te judec eu, faptele tale te judecă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nici sărac, nici puternic, nici slab, nici înțelept, nici neînțelept, nici rob, nici liber, ci toate aceste măști vor dispărea și se vor cerceta numai faptele fiecăruia. Dacă la tribunalele acestea de pe pământ, când este judecat cineva pentru împilare sau crimă, oricine ar fi, fie el prefect, consul, orice, i se iau toate demnitățile și vinovatul primește cea mai grea pedeapsă, cu mult mai mult va fi aceasta atunci”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LVI, IV, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ultrajul, prostituția, proxenetismul, înșelăciunea, corupția, terorismul produc disfuncționalități sociale ce se includ în categoria „problemelor sociale”. Ca problemă socială, criminalitatea este generatoare de opinie publică. În acest sens se pronunță și Mark Warr (1995, 296) când afirmă: „Ca problemă socială, crima este capabilă să genereze diferite niveluri de pasiune publică și de consens social”. În același timp, politica penală și de prevenire a crimei și criminalității trebuie să ia în calcul, ca o dimensiune semnificativă, „reacția socială față de crimă și criminalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
opinie publică. În acest sens se pronunță și Mark Warr (1995, 296) când afirmă: „Ca problemă socială, crima este capabilă să genereze diferite niveluri de pasiune publică și de consens social”. În același timp, politica penală și de prevenire a crimei și criminalității trebuie să ia în calcul, ca o dimensiune semnificativă, „reacția socială față de crimă și criminalitate, imaginea publicului despre fenomenul criminalității” (Banciu, 2004, 95). Să ne amintim că Walter Lipmann (1922/1991, 29) numea aceste imagini din mintea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
problemă socială, crima este capabilă să genereze diferite niveluri de pasiune publică și de consens social”. În același timp, politica penală și de prevenire a crimei și criminalității trebuie să ia în calcul, ca o dimensiune semnificativă, „reacția socială față de crimă și criminalitate, imaginea publicului despre fenomenul criminalității” (Banciu, 2004, 95). Să ne amintim că Walter Lipmann (1922/1991, 29) numea aceste imagini din mintea oamenilor „opinie publică”. Opinia publică despre criminalitate Pe plan mondial există o tradiție relativ îndelungată a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
despre fenomenul criminalității” (Banciu, 2004, 95). Să ne amintim că Walter Lipmann (1922/1991, 29) numea aceste imagini din mintea oamenilor „opinie publică”. Opinia publică despre criminalitate Pe plan mondial există o tradiție relativ îndelungată a cercetării opiniei publice cu privire la crime și aplicarea sancțiunilor prevăzute de lege (Alderman, 1994; Ellaworth și Gross, 1994; Graber, 1980; Niemi et al., 1989; Warr, 1980, 1994, 1995; Wolfgang et al., 1985). Unul dintre cei mai reputați cercetători ai domeniului, Mark Warr, profesor la Departamentul de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
1989; Warr, 1980, 1994, 1995; Wolfgang et al., 1985). Unul dintre cei mai reputați cercetători ai domeniului, Mark Warr, profesor la Departamentul de Sociologie al Universității din Texas, consideră că „unul dintre cele mai importante elemente ale opiniei publice despre crime este frica de victimizarea criminală (sau frica de a deveni victimă a criminalității)” (Warr, 1995, 296). Comparând pe o perioadă de aproape treizeci de ani (1965-1993) rata criminalității în SUA (numărul crimelor violente la o mie de persoane) și frica
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cele mai importante elemente ale opiniei publice despre crime este frica de victimizarea criminală (sau frica de a deveni victimă a criminalității)” (Warr, 1995, 296). Comparând pe o perioadă de aproape treizeci de ani (1965-1993) rata criminalității în SUA (numărul crimelor violente la o mie de persoane) și frica de a umbla singur noaptea (procentul celor care au declarat că le este frică să umble singuri noaptea, conform sondajelor de opinie NORC/Gallup), Mark Warr a pus în evidență o relativă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
criminalității. „Similaritatea evidentă dintre cele două serii de date nu indică în mod necesar o relație cauzală între rata criminalității obiective și frică, însă ea arată că frica nu este independentă de riscul obiectiv, așa cum a fost măsurat de National Crime Survey” (Warr, 1995, 297). Chiar dacă măsurătoarea este restrictivă (s-a avut în vedere doar un anume comportament - „a umbla singur noaptea”), se poate trage concluzia că frica de victimizare criminală este o „frică obiectivă”. Conform datelor din New Europe Barometer
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în unele țări europene. Iată câteva dintre acestea: - americanii supraestimează rata criminalității cu violență. În timp ce în Ohio rata era mai mică de 4% anual, doar 20% au indicat-o cu exactitate, așa cum apărea în statisticile oficiale (Knowles, 1984); - în Canada, crimele cu violență reprezentau, la data efectuării cercetărilor, aproximativ 5% din totalul crimelor raportate. Totuși, în sondajele de opinie, trei pătrimi dintre cei intervievați estimau că actele cu violență reprezintă între 30 și 100% din totalul crimelor (Doob și Roberts, 1983
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cu violență. În timp ce în Ohio rata era mai mică de 4% anual, doar 20% au indicat-o cu exactitate, așa cum apărea în statisticile oficiale (Knowles, 1984); - în Canada, crimele cu violență reprezentau, la data efectuării cercetărilor, aproximativ 5% din totalul crimelor raportate. Totuși, în sondajele de opinie, trei pătrimi dintre cei intervievați estimau că actele cu violență reprezintă între 30 și 100% din totalul crimelor (Doob și Roberts, 1983; Gregg și Posner, 1990); - în Australia, compararea statisticilor oficiale ale criminalității cu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Knowles, 1984); - în Canada, crimele cu violență reprezentau, la data efectuării cercetărilor, aproximativ 5% din totalul crimelor raportate. Totuși, în sondajele de opinie, trei pătrimi dintre cei intervievați estimau că actele cu violență reprezintă între 30 și 100% din totalul crimelor (Doob și Roberts, 1983; Gregg și Posner, 1990); - în Australia, compararea statisticilor oficiale ale criminalității cu estimarea de către cetățeni a ratei actelor infracționale (furturi, crime cu violență, acte de vandalism, prostituție, fraudă) a pus în evidență supraevaluarea criminalității (O’Connor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]