22,212 matches
-
ar mai folosi sacrificiul nostru, dacă tu te-ai ofili acolo, dacă nu ți-ai da seama că gestul nostru din 8 septembrie 1947 a prevestit, inconștient, urmarea acestor evenimente - și le-a acceptat? Și încă tre buie să fim fericite că am avut acest minunat mijloc de a rămâne în le gă tură. Trebuie să ne socotim fericite. Gândește-te la bietul Șaga, despre care nici eu, nici altcineva, nu mai știm nimic; să prețuim bucuria de a putea primi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gestul nostru din 8 septembrie 1947 a prevestit, inconștient, urmarea acestor evenimente - și le-a acceptat? Și încă tre buie să fim fericite că am avut acest minunat mijloc de a rămâne în le gă tură. Trebuie să ne socotim fericite. Gândește-te la bietul Șaga, despre care nici eu, nici altcineva, nu mai știm nimic; să prețuim bucuria de a putea primi vești. Mouette, te rog, de vreme ce e probabil să nu ne mai vedem, împacă-te cu gândul ăsta. Gândește
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
da, fotografiază tot, a devenit o manie; a fost în stare să dezlipească până și timbrele de pe scrisorile tale, atât s-a făcut de indiscretă și de barbară! [...] 14 /1949 III Luni, 19 septembrie, 6 și jumătate seara [1949] Sunt fericită să știu că ți-ai atins ținta, că practici meseria pe care-o iubești, în orașul pe care eu te-am învățat să-l iubești, și, în loc să fiu bucuroasă - deși în fond sunt - eu mă văicăresc precum Demeter pe când își
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
8 noiembrie [1949] Frumoasă aniversare, dulcea mea dragă. Azi sunt 33 de ani de la ziua nunții mele. Încă o dată, teoria mea: ce legătură este între acea tânără îmbrăcată în alb din cap până-n picioare, puțin rebelă, puțin emoționată, poate foarte fericită și cu siguranță foarte mulțumită, în cadrul acela tomnatic, de vis și de feerie, de la Crușeț, și această bătrână cu piciorul drept în ghips, căreia îi joacă proteza în gură, care trăiește izolată în acest cadru, aplecată asupra amintirii marelui om
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că pachetul a călătorit mult în Franța, fiindcă am văzut sigilii „Vest“, „Vest“. Aici, la noi, am primit imediat avizul: lucrurile au sosit pe 4, și pe 6 le-am avut. Așa dar, odiseea acestui pachet a avut un sfârșit fericit, de vreme ce bucuria și un anumit aer sărbătoresc domnesc în casă. Pe divanul tău, pe hârtia fină cu care era acoperit, am orânduit ca într-o vitrină toate obiectele de la Paris, de care sunt grozav de mândră. A fost o zi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ea nu mi-a scris nimic. [...] Vești de ultima clipă: te iubesc mereu, și mereu mi-e dor de tine, până la lacrimi. 33/1950 26 martie, duminică [...] Draga mea, dulcea mea dragă, totul e putred, infect, infestat. Copii, mai ales fericitele odrasle ale doamnei Coadă de Topor, pândesc un zâmbet, un cuvânt, ca să se ducă să pârască, să răstălmăcească - și vai de cine n-a știut să-și țină gura, sau a scăpat o vorbă, cum mi s-a întâmplat mie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s a mai întors de azi-dimineață de la 8; am închis ușa care desparte cabina telefonică de camera mea, am dus aparatul în vechea lui cabină; baia e comună (!!); am închis ușa de la bucătărie. Chiar și așa, trebuie să mă consider fericită, până la noi ordine. Ce-mi lipsește enorm e biroul. De la plecarea ta, devenise de-a dreptul parte din mine: un centaur, ce mai! Pe deasupra, intru, ies și primesc lume prin bucătărie și știi că asta era odaia pe care-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Omul acesta ar suferi în orgoliul lui de literat știind că poate fi uitat, știindu-se aruncat, el, E. L[ovinescu], la groapa comună. [...] Dulcea mea dragă, poate că pledoaria asta mă privește un pic și pe mine! Mai puțin fericită decât el, chiar după moartea mea, s ar putea să încep prin a îndura ceea ce era să i se întâmple lui. [...] O, Doamne, măcar de ne-am putea vedea și auzi, și mai ales, frumoasa mea dragă, măcar de-ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
chip de Diană la vânătoare. [...] 48/1950 II Vineri, 29 septembrie [1950] [...] Am avut numai surprize plăcute, să batem în lemn: am obținut, provizoriu, completarea pensiei până la 12 mii, adică 5 544 lei, prin Jeb[eleanu], ceea ce m-a făcut fericită toată ziua, și Mabell a binevoit în sfârșit să spele rufele, pentru toate trei! Azi dimineață am încasat cele cinci mii și, cu buzunarul plin, am plecat la lecții. De acolo, am alergat să iau „cartela D de pensionar“ și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dacă lecțiile continuă cum par să fi început, eu am să fiu cea care îi va trimite Chr[istianei] bani ca să-ți cumperi unul de stofă pariziană bună și elegantă. Draga mea, ai ce-ți trebuie? La urma urmelor, ești fericită că te afli la Paris? Cu siguranță, nimic și nimeni n-ar fi putut contribui atât de mult la îmbogățirea sufle tului tău, ca ultimii trei ani petrecuți acolo. Dar o ființă ca Tine, sau ca Șerban, să trăiască așa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
oară am putut vorbi cu tine, am putut să-ți pomenesc de cortina de fier, puteam să-ți vorbesc de toate astea, și acum aproape că mi-e interzis să-ți spun la mulți ani și să-ți urez viață fericită - fiindcă, în fond, când am fost de acord cu plecarea ta, am optat pentru viața frumoasă pe care aveai s-o duci cândva, departe de mine. Sunt o ființă îngrozitoare că-ți spun toate lucrurile astea interzise, sacre. Dar cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s-o țin în mâinile mele care vor fi zbârcite ca pergamentul. Cu mâi nile împreunate, ca pe o icoană, așa i-aș duce-o tatei. [...] Am o singură dorință fierbinte pentru ziua ta de naștere: să fii sănătoasă și fericită. Respiră adânc, trăiește fericită, departe de cuptorul de aici. Îngrijește-te, scumpa mea, ca să faci față la tot ce s-ar putea întâmpla. Să ne luăm ca deviză: „Fă ceea ce ești dator să faci, întâmple-se ce s-o întâmpla
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mâinile mele care vor fi zbârcite ca pergamentul. Cu mâi nile împreunate, ca pe o icoană, așa i-aș duce-o tatei. [...] Am o singură dorință fierbinte pentru ziua ta de naștere: să fii sănătoasă și fericită. Respiră adânc, trăiește fericită, departe de cuptorul de aici. Îngrijește-te, scumpa mea, ca să faci față la tot ce s-ar putea întâmpla. Să ne luăm ca deviză: „Fă ceea ce ești dator să faci, întâmple-se ce s-o întâmpla“. Te iubesc, te sărut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
râzi! Într-o zi ieșisem la o plimbare și mi-a zis cum colecționa el scoici când era mic, și mi-a vorbit despre toate formele minunate din natură... și atunci m-a lovit inspirația! Mă uit la chipul ei fericit și am brusc în fața ochilor imaginea ei plimbându-se cu Tarquin printre mlaștinile răscolite de vânt, în pulovere Aran de la Scotch House. — Suze, o să fii foarte fericită cu Tarquin, zic din adâncul inimii. — Crezi? Se îmbujorează de plăcere. Pe bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vedere îmi strânge inima, de fiecare dată. Cred că îmi mai vine, ce crezi? Stai așa, trebuie să fie și o pălărie pe aici pe undeva.... Lasă compleul jos și începe să scotocească printr-un raft. Cred că... ești foarte fericită că Suze se mărită, zic, ridicând o oglindă de mână emailată și uitându-mă la ea. — Tarquin e un scump. Se răsucește pe călcâie și se bate ușor peste nasul vag coroiat cu palma. Și, în plus, e foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încep să ovaționeze. — Felicitări! țip, îmbrățisând-o pe Suze strâns. Și ție, Tarquin! Mereu am fost cam stângace în preajma lui Tarquin. Însă acum, când îl văd cu Suze - însurat cu ea - stângăcia începe să-mi dispară. Știu că o să fiți foarte fericiți, zic cu căldură, și îl sărut pe obraz, și izbucnim în râs la unison în clipa în care cineva aruncă în noi cu confetti. Invitații se preling din biserică, asemenea unor bomboane care se revarsă dintr-un borcan, vorbind, râzând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
așteptăm? — Ești sigură? Becky, nu vreau să te simți presată... — E OK. Sunt foarte sigură. Hai să facem nunta în iunie! Ne căsătorim! Curând! Uraaa! Mă zăresc iar în oglindă - și pe chipul meu s-a lățit un surâs imens, fericit. — În cazul ăsta am să-i spun mamei mele că suntem de acord cu data de 22. Îmi întrerupe Luke gândurile. Sunt convins că o să fie extrem de încântată. Se uită la ceas. De fapt, ar cam trebui să plec. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
toată lumea știe că, de fapt, se duce să-și facă al miilea lifting facial. Și pe urmă, mami, tati și cu mine o să mergem să ne întâlnim cu ei să bem un ceai, la Claridges. Toată lumea s-a bucurat de fericita coincidență că va fi și Elinor aici, așa încât cele două familii se pot întâlni. Însă, de fiecare dată când mă gândesc la asta, mi se face rău de la stomac. Nu m-ar fi deranjat dacă ne-am fi întâlnit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
gulerul lui Elinor, și nu-mi pot reprima un mic chicot. — Ce drăguț e aici! continuă mami, așezându-se. Totul e grandios! Se uită în jur, cu ochi curioși. Ei, ce comandăm? Un ceai sau ceva mai tare, ca să serbăm fericitul eveniment? — Ceai, cred, zice Elinor. Luke... — Mă duc eu să comand, zice Luke, sărind în picioare. Doamne, ce mă enervează cum se poartă în preajma maică-sii. Altfel, e atât de sigur pe el și emană atâta forță. Când e cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
251 W New York NY 10014 11 februarie 2002 Stimată domnișoară Bloomwood, Sperăm să fim primii care vă felicită cu ocazia logodnei dumneavoastră cu domnul Luke Brandon, eveniment despre care am citit în New York Times. Trebuie să fie un moment foarte fericit din viața dumneavoastră și vă rugăm să primiți cele mai sincere și mai însuflețite urări de bine. Suntem siguri că într-un moment ca acesta veți fi asaltată de nenumărate oferte nedorite, unele chiar de prost gust. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
251 W New York NY 10014 13 februarie 2002 Stimată domnișoară Bloomwood, Sperăm să fim primii care vă felicită cu ocazia logodnei dumneavoastră cu domnul Luke Brandon, eveniment despre care am citit în New York Times. Trebuie să fie un moment foarte fericit din viața dumneavoastră și vă rugăm să primiți cele mai sincere și mai însuflețite urări de bine. Suntem siguri că într-un moment ca acesta veți fi asaltată de nenumărate oferte nedorite, unele chiar de prost gust. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de dolari. De ce să nu le adaugați pe lista cadourilor de nuntă - și să le permiteți celor dragi să vă ofere darul care va dura cu adevărat o veșnicie?** Încă o dată, sincere felicitări și vă dorim o viață lungă și fericită împreună. Hank Hamburg Director de Vânzări Patru Oricum, cui îi pasă de proasta de Elinor? O să avem o nuntă ca-n povești, cu sau fără ajutorul ei. Așa cum a zis și mami, ea pierde și va regreta foarte tare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu el în legătură cu Elinor și întotdeauna am ajuns să ne certăm ca chiorii din cauza ei. Și chiar n-am chef să mă cert cu el acum, când suntem proaspăt logodiți și totul e atât de minunat și suntem atât de fericiți. Fiindcă, în afară de chestia cu Elinor, totul merge perfect. Ca să mă asigur, în avionul spre New York am făcut testul ăsta cu întrebări, din Wedding and Home, cu titlul „Sunteți pregătită pentru căsătorie?“, și mi-a ieșit punctajul maxim! Zicea: „Felicitări! Sunteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
apăsat - și expresia de încântare i se așterne la loc pe chip. — Vintage! Un inel vintage! Ce idee cool! — Felicitări, Becky, zice Christina, șefa mea și îmi zâmbește cu căldură. Sunt sigură că tu și cu Luke veți fi foarte fericiți împreună. — Pot să-l încerc și eu? zice Erin. Nu! Iartă-mă. Uită că te-am întrebat. A fost o... Un vintage! Încă mai cască ochii la el în clipa în care Laurel Johnson, prima mea clientă, intră în raionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dar ce văd? zice, dându-și haina jos și scuturându-și părul negru și ondulat. — M-am logodit! zic radioasă. — Te-ai logodit! Vine la mine și-mi examinează atent inelul, cu ochi negri inteligenți. Ei, sper să fii foarte fericită. Sunt sigură că o să fii. Și că soțul tău va avea destulă minte în cap ca să nu sară pe mignona blondă care a venit să facă practică la el la firmă și i-a spus că nu a întâlnit niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]